Godină a rămas fără permis, după ce s-a supărat că soția mergea prea încet. Ce viteză avea
Marian Godină a povestit, pe blogul personal, cum a rămas fără permis.
Totul s-a întâmplat după ce a devenit nerăbdător și a considerat că soția sa conduce prea încet.
Așa că, a trecut el la volan, să îi arate cum se merge. Doar că nu a avut prea mult timp la dispoziție, deoarece în scurt timp a fost prins cu 113 km/h în localitate și a rămas fără permis.
Mai mult de atât, în final a fost salvat de soție, pentru că nu avea la el suficienți bani pentru a plăti amenda.
Textul postării de pe mariangodina.ro:
”După vreo jumătate de oră de căutări fără waze, am găsit magazinul din Chișinău unde aveau haine și echipamente tactice de la marca mea preferată. Pentru că în România nu există un astfel de magazin, fiind în Chișinău, nu puteam rata ocazia de a-mi cumpăra ceva de acolo. Vânzătoarea nu știa românește și nici eu rusă, dar din fericire, nu aveam nevoie de ajutorul ei. Mi-am ales un tricou, o cagulă, niște mănuși, o centură, o pereche de pantaloni și un hanorac. Prețurile erau în lei moldovenești și am zis că fac calculul și conversia în lei românești la final. Am ajuns cu produsele la casă și vânzătoarea s-a apucat de scanat înainte să apuc eu să calculez. Nu aveam la mine niciun leu moldovenesc pentru că voiam să plătesc cu cardul. Totalul a fost în jur de 1300 de lei românești, ceea ce a făcut să mă ia puțin transpirațiile. Georgiana și-a dat seama după fața mea că nu prea îmi mai vine să le cumpăr și m-a încurajat să mi le iau, mai ales că era unul dintre motivele pentru care ne dusesem în Republica Moldova. Mi-a zis că oricum banii se duc, așa că măcar mă aleg cu ceva.
-O să-ți dau eu bani dacă o să rămâi fără până la salariu, că mai am eu ceva.
-Da, bravo, fix de la tine aș cere eu bani.
Cu inima îndoită, i-am întins cardul rusoaicei, iar aceasta l-a introdus în POS. De vreo trei ori am băgat pin-ul și de fiecare dată a dat eroare. După câteva telefoane date, am înțeles din semnele vânzătoarei că au ceva probleme cu banca și nu pot plăti cu cardul, dar pot merge undeva la un bancomat de unde să scot cash. Pentru mine asta a fost ca o eliberare. Puteam pleca de acolo fără să îmi fie rușine de vânzătoarea care îmi împachetase deja hainele și fără să pară că nu prea mă îndur să dau atâția bani. Am ieșit din magazin și Georgiana mi-a zis să mergem să scoatem bani de la bancomat. I-am spus că nu prea aș cheltui atâția bani și că nu mă așteptam să fie atât de scumpe. După o mică discuție în care ea insista să mi le cumpăr și eu să plecăm acasă, am părăsit Chișinăul cu destinația Brașov, fără haine cumpărate, doar cu un portbagaj de bomboane de la Bucuria și câteva sticle de vin de la Milești, acolo unde ne dusese prietenul meu Vitalie.
Pentru că eram destul de ciufut din cauză că nu-mi mai cumpărasem nimic, am lăsat-o pe Georgiana să conducă și, tot din ciufuțenie, i-am reproșat că, în stilul ei de condus, vom ajunge acasă poimâine. Ea s-a supărat și în prima parcare a oprit și m-a invitat la volan. Am acceptat din prima și am pornit la drum, arătându-i cum se conduce cu adevărat.
Pe drum mi-a zis încă o dată că trebuia să-mi cumpăr hainele pentru că banii oricum se duc. Drumul era destul de aglomerat și anevoios și nu mai aveam răbdare să ajung odată acasă. Eram deja în județul Covasna, drumul era acum foarte liber și waze-ul îmi mai arăta că mai avem cam o oră până acasă.
Același waze mi-arăta și că este poliție, motiv pentru care m-am uitat în bord să văd ce viteză am. N-am apucat, pentru că am văzut venind din față, din spatele unei combine de treierat, un mcv de poliție care a început să-mi facă flash-uri și a aprins girofarurile.
M-am uitat spre Georgiana și i-am zis că pe mine mă opresc. Am oprit cât de repede pe dreapta, iar Loganul a întors și a oprit în spatele meu. Știam că aveam în jur de 100, dar nu știam dacă intrasem sau nu în vreo localitate și nici peisajul nu mă ajuta să-mi dau seama. N-am văzut dacă polițistul avea sau nu caschetă pe cap, dar l-am auzit când s-a prezentat și mi-a cerut actele. I le-am dat și m-a întrebat dacă știu de ce m-a oprit.
-Bănuiesc că nu ca să vedeți ce fac. Radar?
- Da.
-Las permisul aici sau plec cu tot cu el?
Ați avut 113 km/h și suntem în localitate.
Deja calculam dacă apuc să plec în concediu cu permis sau pieton. I-am dat actele polițistului, iar acesta mi-a spus că-i pare rău că mă cunoaște așa. Rău îmi părea și mie…și după haine, și după permis. Între noi fie vorba, cred că Georgiana se cam bucura.
Deși știam că nu am voie, am coborât din mașină, m-am dus la polițistul care scria deja procesul-verbal și l-am întrebat dacă pot plăti amenda pe loc să nu mai umblu apoi. Mi-a zis că se poate. Știam foarte bine că amenda era 652,5 lei.
M-am căutat în buzunare, am întors portofelul pe dos și am numărat 603 lei. Erau toți. Am stat, m-am gândit…apoi, cu inima cât un purice și cu un orgoliu și mai mic, m-am dus înapoi la mașina mea și am bătut timorat în geam:
-Georgiana
-Da!
-Ai 50 de lei până la salariu?”
Etichete: Marian Godina, permis, soferi,
Dată publicare:
