Fenomenul „magic” de la Sfinx, din 28 noiembrie. De ce este specială această zi din an
A fost o zi specială joi, în munții Bucegi. La peste 2200 de metri altitudine, în jurul Sfinxului, s-au strâns sute de oameni. Au venit din toată țara, fascinați de povestea monumentului de piatră.
Unii s-au bucurat de drumeția în sine. Alții susțin că au simțit energia pe care, spun ei, doar Sfinxul o are, în fiecare zi de 28 noiembrie, la ora 16 și 45 de minute.
Femeie: „Am atins mâna cu cerul, așa frumos a fost.”
Reporter: „Așa ați simțit?”
Femeie: „Da. Minunat!”
Sfinxul, o piatră din Bucegi, modelată de-a lungul anilor de vânt și ploi, are 12 metri lățime și 8 m înălțime. Oamenii care vin an de an pe 28 noiembrie vor să surprindă - spun ei - o piramidă de lumină. De data asta, a fost înnorat.
Bărbat: „Păcat că nu e senin, dimineață era senin, e lumea plăcută e atmosferă.”
Reporter: „Pentru ce este această lumânare aprinsă?”
Femeie: „Pentru Dumnezeu.”
Reporter: „A meritat drumul? A fost greu?”
Femeie: „Nu foarte ușor. Nimic n-am simțit greu, simți bucurie, energie mare.”
Un domn cu sarica pe umeri a venit din Vâlcea.
Nicolae Persu: „Da, este un loc special, că noi, ăștia care mai simțim energia asta, este pe o scară.”
Reporter: „Ați simțit-o?”
Nicolae Persu: „Da, cu cât ne apropiem de acest Sfinx, cu atât simțim pe interior.
Reporter: „Și costumația?”
Nicolae Persu: „Pentru că suntem din moș-strămoși, suntem geto-daci și această costumație ne reprezintă peste mări, peste oceanue și în univers.”
Drumul la Sfinx nu a fost unul ușor. Găsirea unui loc de parcare în zona Piatra Arsă, locul de unde începe traseul a fost o provocare.
Cum între timp s-a lăsat întunericul, pe drumul de întoarcere s-a mers, aproape o oră, prin zăpadă, la lumina lanternei sau a telefonului mobil.
