Experiment cu studenţi la închisoarea Piteşti. Cum au reacţionat tinerii la detenţie
Cine nu îşi aminteşte trecutul, riscă să îl repete", spunea un filozof din secolul 19. Pornind de la această idee, un tânăr istoric roman a iniţiat, în urmă cu 7 ani, un amplu proiect de popularizare a cumplitului "experiment Piteşti".
Experimentul Piteşti, găzduit de închisoarea de aici, a fost cel mai mare şi mai agresiv program de spălare a creierului deţinuţilor prin tortură din blocul de Est, între anii 1949 şi 1952.
"Reeducarea prin tortură" din cadrul sinistrului experiment a avut la bază tansformarea victimelor în "calai". Deţinuţii erau obligaţi să se transforme în gardieni, care-i torturau pe ceilalţi colegi de celulă. Scopul final era transformarea lor în nişte oameni obedienţi regimului comunist.
La Piteşti, 14 studenţi de la diferite facultăţi, s-au supus, de bunăvoie, unui test prin care au încercat să înţeleagă mai bine experimentul Piteşti.
Duminică seara, târziu, 7 studenţi au primit câte un ecuson cu numele lor, semn că fac parte dintre gardieni, în timp ce alţi 7 au primit doar numere, pentru că făceau parte dintre deţinuţii care trebuiau "torturaţi". După doar câteva ore, cei mai mulţi au renunţat. Epuizaţi fizic şi psihic, au ieşit din "joc". Cu sentimente confuze, dar convinşi că au trăit o experienţă unică.
Ramona Niculcea, "deţinut" :"Din punctul de vedere al empatiei cu deţinuţii, consider că am reuşit cumva să mă apropii de experienţă acestora, însă din punct de vedere fizic a fost destul de extenuant şi obositor. A trebuit să respectăm ordinele lor, a trebuit să ne culcăm la o anumită oră, să ne trezim la apel, să mâncăm nu foarte consistent şi, în general, să ne supunem ordinelor. Am învăţat că, într-adevăr, crimele şi ororile din timpul comunismului au fost la un nivel mult mai mare decât ne imaginăm şi că deşi citim în cărţi, de foarte multe ori, despre ele, nu putem să ne dăm seama ce au însemnat cu adevărat, decât atunci când le trăim pe propria piele."
Andreea Diaconescu, "gardian" :"Am trimis pe cineva la izolare, a trebuit să facem planul clădirii şi să dăm raportul pe etaj cu plasarea persoanelor în fiecare cameră, deci totul s-a plasat la o sferă de seriozitate foarte, foarte mare. A fost ceva foarte autentic. Nu pot să descriu chiar într-un cuvânt foarte exact".
Pentru psihologul care i-a urmărit clipa de clipă a fost foarte interesant să îi observe pe studenţii care au încercat să-şi ia rolurile în serios : gardienii au conceput metode de "tortură" pentru deţinuţi. Au făcut zgomot ca să nu-i lase să doarmă, au aprins luminile, i-au pus să stea într-un picior sau alte "jocuri" prin care au încercat să pună presiune psihică asupra celor care îndeplineau rolul victimelor.
Cristina Fulop, psiholog :"Gardienii nu au renunţat, într-o primă fază, niciunul dintre ei, la rolul propus, deţinuţii, cumva, s-au aşezat în poziţia de subordonare şi au avut atitudini, aşa cum am prevăzut, parţial de supunere, însă ce m-a surprins foarte tare a fost faptul că nimeni dintre deţinuţi, până în momentul în care şi-au dorit să părăsească experimentul, nu s-a opus cu adevărat. Adică singurele comportamente de opoziţie au fost sancţionate, imediat, cu izolare, dar a fost o singură persoană care a făcut asta, în rest s-au supus permanent tuturor cererilor, ciar dacă unele dintre ele au fost vădit abuzive, lucruri cerute de gardieni. Ce a mai fost surprinzător a fost situaţia schimbării din poziţia de gardian în poziţia de deţinut, pentru că una dintre fete s-a frustrat foarte tare, chiar dacă cu toţii ştim că este doar un experiment şi ar putea să renunţe oricând, însă acest switch, practic, a stârnit în ea nişte reacţii de nemulţumire şi de frustrare. A intrat într-un soi de negare, s-a întins pe pat şi nu a fost deloc prezenta în rolul respectiv."
Fata care s-a transformat din gardian în deţinut spune că a fost o experienţă unică. Numai cunoaşterea a ceea ce s-a întâmplat atunci ne poate împiedica să reedităm cumplitul experiment.
Masterand în anul 2 la Stiinţe Politice, tânăra crede că tortura psihologică este mult mai dificil de suportat decât cea fizică.
Ancuţa Draghici, gardian şi deţinut :"M-am identificat mai mult cu rolul de deţinut, dar mi se pare mai interesant de analizat cel de gardian".
Iniţiatorul proiectului de popularizare a Experimentului Piteşti, un tânăr istoric, a demarat acest program în urmă cu 7 ani, dar spune că studenţii care au participat anul acesta sunt cei mai norocoşi, datorită reeditării experimentului.
Scopul acestui test?
Alin Mureșan istoric :"Să-i învăţăm pe studenţi să fie empatici cu victimele. Chiar dacă, în mod paradoxal, unii dintre ei s-ar putea să fie empatici şi cu gardienii, după această experienţă. Una este experienta citită şi cu totul altă exte experienta văzută şi cu atât mai mult experienţa trăită."
Chiar dacă a fost, practic, un "joc", studenţii care au participat timp de peste 12 ore la reeditarea experimentului Piteşti spun că au înţeles, acum, mult mai bine coşmarul prin care au trecut cei torturaţi aici. Nimeni nu cunoaşte numărul exact al celor care au fost "reeducaţi" prin tortură.
Unele surse vorbesc despre 1000, altele despre 5000. Deţinuţii care erau obligaţi de gardieni să se transforme în "calai" ai propriilor colegi i-au supus pe aceştia la torturi greu de imaginat: îi obligau să-şi mănânce fecalele, de sărbătorile religioase, ca să renunţe la credinţa în Dumnezeu, îi băgau cu capul în hârdăul cu urina şi fecale, îi puneau să facă genuflexiuni cu mâinile ridicate până leşinau sau îi puneau să se întindă dezbrăcați, pe cimentul rece, iarnă, în timp ce alţi deţinuţi se urcau peste ei.
Alţi deţinuţi erau puşi să se bată între ei în cap până leşinau, în vreme ce deţinuţii consideraţi prieteni erau puşi să se pălmuiască până la epuizare.
Astăzi sunt mai puţin de 20 de supravieţuitori ai experimentului Piteşti.
Pe Instagram-ul Știrile ProTV găsiți imaginile momentului din România, dar și din lume!
CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Știrile ProTV pentru telefoane Android și iPhone!
