Cum ne putem feri de intoxicația cu apă. Medicii avertizează că hidratarea excesivă poate duce la deces
Acum, că temperaturile nu mai sunt de cuptor, medicii ne îndeamnă să adaptăm și consumul de apă.
Nu beți mai mult de un pahar cu apă la fiecare 20 de minute și nu depășiți un litru pe oră.
Această limită menține electroliții din corp, adică sodiul, potasiul calciul și magneziul la un nivel optim. Există o așa-zisă intoxicație cu apă, care apare la bolnavii cronici care iau diuretice și la sportivii amatori sau de performanță. Această stare poate avea efecte grave.
Hidratarea excesivă îi poate duce direct la spital pe diabetici și pe bolnavii de inimă, cu simptome care mimează infarctul. S-a întâmplat recent și cu un medic, cardiac aflat sub tratament.
Dr. Ciprian Constantin, medic specialist în diabet, nutriție și boli metabolice: „Nu mai știa unde se află, nu mai știa în ce zi este și avea deficite motorii, similare unui atac cerebral. A fost, de fapt, o hiponatremie severă, ca urmare a unei intoxicări cu apă. Pacientul care are în tratament diuretice elimină foarte multe săruri și înlocuiește aceste pierderi de electroliți cu apă simplă din bucătărie”.
Cum putem evita „înecarea” rinichilor
Ca procesele metabolice să se desfășoare normal, e obligatoriu ca sodiul din sânge să fie peste 130 de unități. Asta înseamnă să bem un pahar cu apă la fiecare 20 de minute, și o jumătate de litru în plus pe caniculă. Când cantitatea maximă e depășită, e ca și cum ne-am „îneca” rinichii. Concentrația sodiului se prăbușește, rinichii nu mai fac față și apare intoxicația hidrică.
În general, necesarul hidric al organismului e legat de cel caloric. Dacă îți trebuie 2.000 de calorii în 24 de ore ca să nu te îngrași și să nu slăbești, ai nevoie cam de 2.000 de ml de apă, adică 2 litri pe zi, ca să nu te deshidratezi, dar nici să nu-ți saturezi organismul cu apă. Valorile cresc, în cazul sportivilor de performanță aflați în competiție și al celor care frecventează sălile de sport. După un antrenament de lungă durată, e posibil să bea mai mult de un litru pe oră, cât pot filtra rinichii unui adult de talie medie.
La oamenii tineri, fără boli cronice, primele semne sunt crampele dureroase ale mușchilor.
Monica Iagăr, campioană europeană: „Le spun `ia o sticlă de doi litri, o vezi, e mare, babană... nici n-o împarți, n-ai de ce s-o împarți, o bei ca atare, înghițitură cu înghițitură, ca să poți să bei doi litri`. Sportivii de mare performanță, în apa lor, au și electroliți. Că, într-adevăr, apa naturală, în starea ei naturală, nu are necesarul de sodiu”.
În cazuri severe, apa va trece din spațiul intracelular, unde circulă liber, în interiorul celulelor. Acestea cresc în volum. Dar cea mai periculoasă e următoarea etapă: celulele nervoase se umflă atât de puternic, încât creierul crește în volum asemenea unui burete și presează calota craniană. Această stare se numește hidrocefalie. În ultimul stadiu intervine hernia, adică ruptura trunchiului cerebral. Infarctul de trunchi cerebral provoacă o comă profundă.
Un studiu american arată că, dintre participanții la competiții sportive de lungă durată, cum sunt maratoanele și cursele de ciclism, cam 13% acuză simptome ale intoxicației cu apă. Un caz din 500 se încheie cu decesul sportivului.
.webp)
