Ce îşi doreşte David Popovici să facă după retragerea din activitate: ”Sunt două businessuri pe care aş vrea să le fac”
Campionul olimpic la 200 metri liber, David Popovici, a declarat, miercuri seară, că, atunci când se va retrage din activitate, va dori să înfiinţeze un centru de dezintoxicare şi să aibă propriul bazin de înot în care să înveţe copiii să înoate.
”Sunt două businessuri pe care aş vrea să le fac după ce mă retrag: Mi-ar plăcea să existe la noi în ţară, nu ştiu cât e de posibil să vină din domeniul privat toate fondurile, e nevoie şi de ajutorul statului, un centru de dezintoxicare real, pentru că nu avem un centru şi un program real, pentru cei cu adicţii grele sau uşoare, fie că e vorba de jocuri de noroc, băutură, droguri. Mi-ar plăcea să mă ocup de aşa ceva, să ajut, e foarte important, nu se vorbeşte mai deloc la noi în ţară, şi sunt foarte mulţi oameni afectaţi. Cei mai mulţi pleacă din ţară pentru astfel de dependenţe, pentru că sunt centre mai bune în Europa, dar nu toată lumea are fonduri.
Şi mi-aş mai dori să avem cât mai puţini copii înecaţi la mare în fiecare an. Mi-ar plăcea să am bazinul meu, fundaţia mea, să învăţ copiii să înoate, să ştie să nu se înece, să se poate duce la mare, la ştrand şi părinţii să nu stea cu stresul că îi ia un val.
Astea sunt două idei, două drumuri pe care vreau să le urmez în viitor”, a declarat Popovici.
David Popovici a participat, miercuri seară, la evenimentul de lansare MoonShotX.
MoonShotX este un program iniţiat de Raiffeisen Bank România şi InnovX pentru a accelera inovaţia şi a susţine expansiunea internaţională a companiilor de tip mid-corporate din România către Europa Centrală şi de Est, Marea Britanie şi SUA.
David Popovici a mai spus că uneori se întreabă dacă a meritat tot efortul pentru a ajunge unde este acum. ”Şi eu am avut un vis, am avut un plan şi eu am o echipă. cred că fiecare dintre noi avem un vis şi ştim că nu e suficient doar să-ţi doreşti, De mic, mulţi au remarcat talentul pe care îl aveam. Dar mi-am dat seama repede că trebuie să muncesc, să muncesc mai mult decât alţii. Mă consider unul dintre cei norocoşi, am avut alături de mine familie, prieteni, colegi, parteneri, colaboratori. Ei m-au ajutat să ajung omul care sunt şi de care sunt destul de mândru. Întrebarea pe care mi-o pun şi al cărei răsouns încerc să-l găsesc este dacă a meritat tot efortul să ajung unde sunt: Ok, sunt primul şi al treilea la probele la care am evoluat. Acum înţeleg că deşi a fost greu, cu siguranţă a meritat. Din nou, nu contează cât de talentat eşti, nu ai cum să reuşeşti fără oamenii potriviţi, fără sprijin. Eu trebuie să-mi văd de felia mea, devenind tot mai bun în înot, pentru că perfecţionându-mi munca, pot să-i inspir pe alţii. Dacă ar fi ceva ce mi-aş dori şi eu, dar învăţ să mă adaptez la noua mea viaţă, ar fi să mă plimb prin parc sau pe stradă, nu sunt agasat, să fie clar, dar uneori când vin 100-200 de oameni la tine şi îţi cer poze sau autografe, e obositor. şi la un moment dat trebuie să refuz. Ok, astea nu sunt probleme reale. Diar că pentru mine, de când sunt mai cunoscut, este o problemă când vreau să mă relaxez sau să mă plimb prin locuri adevărate. De abia două-trei săptămâni am învîţat că pot să refuz, eram stresat să nu creadă lumea că sunt arogant, nesimţit, dar reacţia a fost: ok...aşa că mi s-a luat o piatră de pe inimă. Astea nu sunt probleme reale, ci cele pe care le-am menţionat mai devreme, cu drogurile, sau cu numărul copiilor sau oamenilor care se îneacă”, a mai spus campionul olimpic de doar 20 de ani.
