Email-ul viral care promite sa iti schimbe existenta. L-ai primit?
Un email devenit viral circula pe internet de cateva zile. Mesajul ne reaminteste de zilele inainte de era grijilor legate de sanatate si siguranta sau corectitudine din punct de vedere politic.
Email-ul descrie zilele lipsite de griji din anii '40, '50 si '60. Recunosti imaginea nostalgica descrisa de acest email?
"FELICITARI tuturor prietenilor mei nascuti in anii 1940, '50 si '60.
In primul rand am supravietuit chiar daca am fost nascuti de mame care fumau si/sau consumau sherry in timp ce erau insarcinate cu noi si traiau in case din asbest.
Luau aspirina, mancau branza albastra, paine si grasime ramasa de la carnea prajita, produse pe baza de ou crud, multa sunca si carne procesata si nu se testau impotriva diabetului si a cancerului cervical.
Apoi, dupa acea trauma (n.r. a nasterii), patuturile nostre erau vopsite cu vopsea pe baza de plumb. Nu aveam sisteme pentru siguranta copiilor pe recipiente de medicamente sau incuietori la usi si dulapuri si ne dadeam pe bicicleta fara casti sau pantofi, fara sa mentionam riscurile la care ne supuneam cand faceam autostopul. Calatoream in masini fara centuri de siguranta sau airbag-uri.
Beam apa de la furtunul din gradina, nu din sticla. Mancarea la pachet era limitata la chips-uri si peste, nu existau pizzerii, McDonald’s, KFC, Subway sau Nando’s.
Chiar daca toate magazinele se inchideau la ora 18:00 si nu erau deschise duminica, nu muream de foame!
Imparteam sucul cu prietenii, din aceeasi sticla, si numeni nu murea. Strangeam sticle si luam garantia pe ele si ne cumparam caramele, bomboane si guma de mestecat.
Mancam paine alba si unt adevarat, beam lapte de vaca si sucuri cu zahar, insa nu eram supraponderali pentru ca eram mereu afara, la joaca!
Ieseam din casa dimineata si ne jucam toata ziua, atat timp cat ne intorceam acasa cand se pornea iluminatul public.
Nimeni nu dadea de noi toata ziua, insa eram OK. Construiam carturi si ne dadeam drumul in ele de pe dealuri, numai ca sa aflam ca uitasem de frane.
Ne construiam case in copaci si pesteri si ne jucam pe rauri cu masinute. Nu aveam PlayStation, Nintendo Wii si Xbox sau jocuri video, DVD-uri sau televizor color. Nu existau telefoane mobile, computere, internet sau camera de socializare pe net.
Aveam prieteni, si mergeam afara, si ii gaseam! Cadeam din copaci, ne taiam, ne rupeam mainile sau picioarele sau ne spargeam dintii si nu existau procese din cauza acestor accidente. Mancam viermi si placinte din noroi, de asemenea.
Numai fetele aveau gauri in urechi.
Gaseai oua de Paste si pasca in magazine numai de Peste.
Cand implineam 10 ani primeam pistoale cu aer compimat si prastii, ne dadeam cu bicicleta si mergeam pe jos acasa la prietenii nostri si bateam la usi sau doar ii stigam.
Nu toata lumea intra in echipele de rugby, fotbal, cricket sau netball ale scolii. Cei care nu reuseau erau nevoiti sa invete sa accepte sentimental de dezamagire. Imaginati-va asta! Intrai in echipa numai daca meritai acest lucru.
Profesorii nostri ne loveau cu cutii, pantofi de sport si aruncau buretele spre noi daca nu ne concentram.
Putem formula propozitii si avea conversatii normale datorita educatiei stricte.
Parintii ne sfatuiau sa cerem ajutorul strainilor ca sa traversam strada.
(…)
Parintii nu inventau nume stupide pentru copii.
Aveam libertate, esecuri, succese si eram responsabili si invatam sa ne acceptam si sa traim cu aceste sentimente.
Imparte asta cu toti cei care au copilarit inainte de era avocatilor si a vietilor controlate de guvern".
Iti regasesti copilaria in acest email? Lasa-ne raspunsul tau la sectiunea "Comentarii" de mai jos!
