Trupa TAINE a lansat un nou album, după 10 ani: ”Chaos & Contemplation”. Andy: ”Haos și contemplare” e ceea ce facem zilnic
Războaie, pandemii, calamități naturale… și mulți oameni morți. Sunt vremurile teribile pe care le trăim chiar acum, la fel ca în lumile întunecate și imaginare ale albumelor de rock/metal.
"Haos și Contemplare" (”Chaos & Contemplation") este titlul celui mai nou album al trupei TAINE, un nume vechi și apreciat al scenei românești de metal din underground, un album care se potrivește perfect cu ceea ce trăim în prezent.
Înregistrat între anii 2018 și 2022 în studioul Taine Multimedia și produs de Andy Ionescu, albumul a fost mixat și masterizat de Forrester Savell, un tehnician, inginer de sunet și producător care a lucrat cu nume importante din zona progressive rock/metal, precum Tesseract, Karnivool, The Aristocrat, Twelve Foot Ninja, Animals As Leaders și mulți alții.
"Chaos & Contemplation" nu este un album ușor de descris.
Cele 10 piese (44 de minute) formează un "Haos" sonic dur din zona de prog/thrash/technical death-metal - creat de compozițiile, vocea și riff-urile lui Andy Ionescu, susținut cu măiestrie de Alexei Nichiforof (bass), Ciprian Martin (chitară) și Teo Popp, cel mai bun tânăr baterist din România, la ora actuală.
Iar acest "haos" intră în contrast, atunci când nici nu te aștepți, cu sonorități de experimental rock și synth-uri ambientale, care ne forțează spiritul să intre în ... zona de "Contemplare".
Piesa "Seconds" este cel mai bun exemplu de transpunere într-o altă "lume", datorită lui Marius Pop, "unul dintre cei mai buni chitariști din România" în prezent, în opinia lui Andy, precum și datorită unui invitat special, pe nume Vikran Shankar (cunoscut pentru Silent Skies sau Pain of Salvation).
De altfel, Andy a recunoscut că piesa Seconds este preferata sa de pe "Chaos & Contemplation" și că …. pur și simplu a plâns când a ascultat prima versiune a acestei piese, de la înregistrări.
Dacă ar fi să rezumăm elementul surpriză al acestui album, atunci acesta este segmentul melancolic ("contemplativ"), aruncat în doze discrete, care te poartă din zona ”technical death-metal” în cea de "prog" și atmospheric rock, inclusiv cu o piesă surpriză pentru cei care țin la loc de cinste caseta cu "Cealaltă Parte".
Iar melodia respectivă, descrisă de liderul trupei, Andy, drept "o baladă", beneficiază de vocea deosebită a lui Kimberly Dunn și a fost cea mai ascultată de pe acest album în perioada imediat următoare lansării (15 septembrie 2023), potrivit datelor statistice ale serviciilor de streaming.
Și pentru că am amintit mai devreme de "Cealaltă Parte", adică albumul Taine din 1998 - care face parte din lista celor mai bune 100 de materiale rock discografice din România - pe "Chaos & Contemplation" se află și o variantă refăcută a unei piese de pe acel album, "Prea mult".
"Chaos & Contemplation" nu este un album care poate fi înțeles ușor de prima dată. La fel ca un whisky single malt de calitate, farmecul acestor piese apare în "aftertaste", adică doar după ce ai terminat de savurat cele 10 melodii și rămâi cu o senzație euforică aproape de neexplicat, pentru că nu realizezi cum este posibil să amesteci două lucruri opuse - riff-uri de thrash/death metal cu momentele de ambient, prog și acalmie - și să se potrivească, totuși, atât de bine.
E adevărat, la "unitatea haotică" acestui album au contribuit și invitații lui Andy. Pe lângă cei menționați deja, primul care trebuie amintit este Mihai "Mihu" Ilie (Machiavellian Gods, Clouds), a cărui voce demonică se aude pe primul single al acestui album, "Neuralgia", piesă care a fost aleasă pentru promovarea acestui album printr-un videoclip pe YouTube.
Un alt invitat al acestui album este Robin Zielhorst (Ne Obliviscaris, Cynic), care își pune amprenta pe piesa "Return to The Sea" cu al său bass fretless.
Nu în ultimul rând, trebuie menționați Marius (Neuro) Bob (chitară), Maria Modoran (voce), Adrian Tăbăcaru (aranjamente orchestrale), Vlad Rusu (Vlad Dracul) (voce), Felix Fuerea (B.B. Hanneman) (voce) și Marius Popeanga (voce).
Andy: ”Chaos & Contemplation”, cea mai mare realizare după nașterea copilului
Am stat de vorbă câteva minute cu Andy, fondator al trupei TAINE, pentru a afla detalii despre acest nou album.
Cristian Matei ”Mumu”: Prima mea întrebare ce înseamnă acest album pentru tine? Pentru că au trecut mulți ani, 10, de când ați lansat ultimul album, și puțini se mai așteptau ca acum Taine să mai lanseze … și în format fizic. Și nu mp3, cum fac alții, în epoca streaming-ului.
Andy Ionescu: ”Înseamnă foarte mult pentru mine, pentru că, pe plan profesional, personal, este cred cea mai mare realizare după nașterea copilului. Și vorbesc foarte serios, pentru că astăzi, ca să realizezi un album la nivelul la care eu am vrut să-l fac, trebuie să fii nebun total.
Adică în afară faptul că îți consumă foarte multe resurse financiare, înțelegi, dacă vrei să-l faci la nivelul la care l-am făcut … și o să-ți povestesc și de ce spun asta, îți mănâncă foarte mult timp.
Și problema secolului în care trăim este lipsa timpului. După cum toată lumea știe, așa s-a întâmplat, așa a evoluat societatea și nu avem ce să facem. Resursa asta mi se pare cea mai prețioasă dintre toate, din tot ce se întâmplă pe lumea asta. Resursa timpului, a disponibilității, este cea mai mare și cea mai importantă resursă pe care pe care o avem la dispoziție și de care trebuie să avem foarte mare grijă. Deci, pentru mine, din punct de vedere profesional și personal, intim, absolut orice, din orice perspectivă mă gândesc la chestia asta, este o imensă realizare”.
Cristian Matei ”Mumu”: Dar, a fost o ambiție personală?
Andy Ionescu: ”A fost o ambiție personală, să o duc la nivelul la care am vrut eu să o duc și evident nu am terminat, pentru că albumul, în fine, această realizare, nu se termină în momentul când el iese pe piață și continuă și după luni de zile, poate și ani.
Da, pentru că un artist trăiește după realizare albumului, trăiește din concerte, trăiește din vânzarea CD-ului sau din vânzarea merch-ului care se presupune că ar fi, cu coperta albumului, trăiește din review-urile bune pe care le primești albumul și… în fine. Deci, nu s-a terminat promovarea lui. În sfârșit, prezența lui în viața mea e o realizare punctuală. El s-a lansat din punct de vedere digital, s-a realizat online, s-a distribuit online, iar astăzi tocmai am primit CD-urile fizice și de mâine urmează să începi să le distribui la cei cei care l-au solicitat, cei care mai au încă magazine de muzică, la noi pe site, în fine, pe unde se mai vând CD-uri în format fizic.
Și hai să-ți arăt și pe scurt așa cum cum arată el. Este o edicție de lux la care am muncit foarte mult.
Nu l-am făcut în România, pentru că în România probabil nu reușea să-l facă nimeni. Este glossy, coperta arată absolut foarte mișto. Este o un CD la nivel internațional, categoria lux, profi. (…) E un produs aproape perfect, din punctul meu de vedere, și de asta spun că este o realizare absolut senzațională pentru mine. Este un pas, o bornă pe care am atins-o în viață, la 49 de ani, o bornă importantă din viața mea”.
”Este haos și o să fie haos în continuare. Nimic nu va schimba societatea asta”
Cristian Matei ”Mumu”: De ce ”Chaos & Contemplation”? Pentru că, inițial, când am auzit, am citit la voi pe Facebook de numele ăsta, m-am gândit că aveți în vedere timpurile astea nebune pe care le trăim acum: război, pandemia care a ucis milioane de oameni, dezastre ecologice ș.a.m.d.
Andy Ionescu: ”Ai zis foarte bine. Așa este: Haos și Contemplare. O parte din noi este oglinda vieții de zi cu zi, pe care noi o avem, da? Este haos și o să fie haos în continuare. Nimic nu va schimba societatea asta. Nu se va întâmpla nimic spectaculos. Viața noastră va fi în continuare un haos. Sper să nu trecem printr-un război, că aia, într-adevăr, ar fi… Ar fi o lovitură decisivă. Și partea cealaltă: contemplare.
Pentru că, pe plan spiritual, ce ne rămâne nouă de făcut - și singura noastră posibilitate - de a ne conecta cu divinitatea și de a conecta cu universul. Asta, în fine, rămâne: contemplarea. Adică, ceea ce trăim în timpul zilei, seara, înainte de culcare sau dimineața - în funcție de cum ești de evoluat - n-ai cum să nu-ți pui întrebări, n-ai cum să nu te lovești de ele, n-ai cum să nu treacă prin filtrul rațiunii, prin filtrul sentimentelor. Aia e contemplarea. Deci haos și contemplare. Asta este tot ceea ce facem noi în fiecare zi.
Dar povestea adevărată din spatele alegerii acestui titlu este că am experimentat, pentru că eram într-adevăr puțin încurcat în momentul în care aveam aceste 10 piese, care nu sunt foarte omogene din punct de vedere stilistic. Începe de la metal progresiv, trece prin fusion, chestii experimentale, deci nu e un album foarte omogen în care piesele sunt la fel. E chiar și o baladă acolo și două piese instrumentale cu foarte multe clape, cu synth-uri, e o întreagă nebunie. Și, într-adevăr, lipsind această omogenitate din peisaj, a fost foarte greu să aleg numele albumului, pentru că, de obicei, oamenii, în fine, artiștii care lansează albume, aleg una dintre piese ca și titlu al albumului, aleg una din piese, să fie reprezentativă, neapărat.
În general, așa se întâmplă, și atunci, fiind pus în acest impas, am făcut o chestie, am experimentat un dialog cu ChatGPT, i-am spus povestea pe scurt, cine sunt, ce fac, ce muzică produc, am încercat să dau cât mai multe informații, cât mai evoluate, i-am pus titlurile pieselor și l-am rugat - că așa e frumos, să vorbești cu te rog frumos da? Știi, e foarte tare chestia asta, mi se pare genială, și fi-miu de 6 ani a început să joace cu ChatGPT, și mi se pare foarte tare cum dialoghează cu el.
În fine, și-am pus întrebare, am spus: dă-mi 10 titluri, de posibile titluri, pentru albumul ăsta. Și mi-au dat 10 variante, am făcut un printscreen, îl mai am și acum și o să-l public la un moment dat pe Facebook, și mi-am ales unul dintre ele, ăsta fiind favoritul meu, titlul meu favorit. După aia am vorbit și cu oamenii foarte apropiați mie și le-am cerut și lor părerea, și așa a rămas, Chaos & Contemplation.
În momentul când m-am dus cu povestea asta la tipul care a făcut artwork-ul, un tip, un neamț care face chestia asta, trăiește din asta, e un tip foarte, foarte mișto, și îmi place cum desenează, e un tip care produce un fel de artă, nu știu cum se numește arta asta modernă, nu e desenat, niște suprapuneri de fotografii, în fine, e mai complicat să explic, că nu mă pricep foarte bine, și i-am spus titlul albumului, mi-a zis ce tare, foarte tare, dă-mi și versurile să le citesc un pic, spune-mi și tu o mică poveste … Și după aia mi-a făcut coperta, mi-a dat desenul.
M-a terminat, pur și simplu, pentru că era exact fix ceea ce gândeam eu, într-adevăr. Aici, în gaura asta, unde este craniul, inițial era o grenadă. Și am spus foarte mișto ideea, excelentă, numai că noi aici lângă graniță, avem un război și s-ar putea să se interpreteze aiurea și nu vreau niciun fel de triunghiuri, illuminati, nu vreau nimic, nu vreau niciun simbol din ăsta, care să să atingă sau să pericliteze puțin ideea asta. Vreau o chestie foarte mișto. Și mi-a scris și o poveste. Deci, după ce mi-a făcut imaginea asta, mi-a scris și o poveste în câteva cuvinte, care a fost foarte mișto, o s-o public și pe asta la un moment dat, pentru că nu e doar un desen, e o poveste întreagă în spate.
Asta înseamnă să lucrezi cu artiști care să vibreze cu tine, să vibreze cu muzica, să înțeleagă și să reproducă sentimentele la ce mai mic amănunt. Deci de asta se numește Chaos & Contemplation.”
Cristian Matei ”Mumu”: Ai zis mai devreme ceva de o baladă. Cum ați ajuns voi, TAINE, o trupă recunoscută pentru stilul dur pe care îl cântați, să faceți o baladă? Adică, foarte ciudat, bizar .. Nu prea se potrivește cu imaginea.
Andy Ionescu: ”Așa este. Dar vrei să-ți spun … sunt două chestii, aici, foarte tari. Uitându-mă pe Analytics, după 2 săptămâni de la lansare, am rămas pur și simplu mască, pentru că cea mai ascultată piesă este chiar balada. Acum, nu știu dacă e din curiozitatea celor care m-au auzit spunând că avem și o baladă pe album sau pur și simplu așa s-a întâmplat.
Deci, cea mai ascultată piesă este balada. Se numește din Demons from the Past. Iar, dacă nu știi, îți spun că eu, personal, am mai fost implicat în două mici proiecte. Unul îmi aparține numai mie, mă găsești pe Youtube sub denumirea de Andy, unde am fix două balade.
Deci eu, personal, am și o latură mai sentimentală și mai … cum să spun, mai sensibilă, înțelegi? Mă duce capul să fac și balade, și chiar le-am spus tot timpul colegilor mei, dacă ar fi să trăim din muzică, clar am schimba absolut total stilul și m-aș ocupa să fac numai balade și aș putea să produc cel puțin una pe săptămână. Adică nu, nu mi-e foarte greu.
Și piesele alea pe care le-am făcut, una era așa, mai folk, iar cealaltă este o baladă rock, să spun așa, da, mi-a plăcut, am văzut că a prins, relativ, m-am simțit și eu bine și …. na, asta era o piesă care, evident, nu trebuia să fie pe album, dar pentru că albumul a fost atât de neomogen .. Și colegii mei din trupă, când au auzit proiectul iniția, partea de demo, au zis mamă, nu se poate, deci trebuie neapărat să băgăm și piesa asta pe album, că o să fie foarte mișto și oamenii o să o ceară la concerte.
Evident că n-o să o cântăm niciodată la concerte, nu cred că o să ajung acolo, dar, na, am ținut cont și de părerea lor. Teo a fost cel care a zis neapărat să tragem și piesa asta și am am construit o poveste și în spatele a multe track-uri, acolo am multe layer-e, sunt și voci feminine și am încercat să o complic, chiar dacă aparent, în față, ea e în patru pătrimi, dar în spate sunt niște track-uri care sunt foarte complexe și complicate.
Cam asta e. Deci, de ce nu? Merge și o baladă. Nu-ți mai spun că mă întâlneam tot timpul cu oameni d-ăștia din generația mea și chiar și mai .. mai bătrâni decât mine, care îmi spuneau bă, mișto, mă, trupa aia a ta, bă, îmi place, da, bă dar n-aveți și voi, mă, o baladă, mă. Deci era unul dintre ei, Valeriu Pădure, care, tot timpul, Vali Pădure, știi, care are și un magazin acum de vinyl-uri și de CD-uri și tot timpul îmi spunea chestia asta, bă, mișto Andi, bă mișto, trupa aia, îmi place, faceți și voi o baladă, înțelegi? Și am ținut cont de părerea și fanilor și a celor care ascultă TAINE și evident dacă piesa și de atât de mișto era chiar regretabil să nu o introduc și pe ea pe album.”
Cristian Matei ”Mumu”: Apropo de fani. Eu știu bine că, la concertele voastre, cele mai apreciate piese sunt cele în limba română. Aici, pe Chaos & Contemplation aveți numai în engleză, exceptând acea piesă care e o re-editare. Am o curiozitate, de ce nu continui pe limba română și compui în limba engleză?
Andy Ionescu: ”Să-ți spun sincer, principalul motiv pentru care am făcut albumul ăsta în engleză este pentru că am vrut cu el să ajungă cât mai peste tot, să spun așa, în toată lumea. Și, evident, dacă gândiți în limba română, dacă nu e o chestie foarte arhaică, cum este, de exemplu, cum era Negură Bunget sau Dor de Duh, dacă e o limbă arhaică … și la back metal nu cred că contează foarte mult limba în care cânți, că acolo e mai greu de distins versurile și evident e o chestie mai nișată, mai erudită, e mai prețioasă, acolo merge. Gândul meu a fost că, da, fiind în limba engleză, ar putea să spargă puțin bariera asta din estul Europei în care suntem aici blocați. Înțelegi? Ăsta a fost primul meu gând.
Ar trebui să ajungă și în Australia, și în Chile, și în America și peste tot în toată lumea. Evident că dacă cânți în limba română te nișezi foarte mult și nu cred că au ăia niciun chef să asculte o trupă, o limbă pe care nu o înțelegi, care ar putea să sune ciudat. Totuși, nu știu cum le par americanilor limba română sau nu știu suedezilor, limba română s-ar putea să li se pară dubios. Cum nu îmi place mie, de exemplu olandeza, când aud olandezii cum vorbesc mi se pare … foarte, foarte, foarte dubios.”
TAINE, ”Seconds”: ”Am plâns, pentru că suna atât de bine...”
Cristian Matei ”Mumu”: Care e piesa ta favorită de pe albumul acesta?
Andy Ionescu: ”Ah, e greu să răspund la întrebarea asta. Din punctul de vedere al complexității și la ce am ajuns să fac acolo, cel mai mult îmi place și și mi-a plăcut colaborarea cu Vikram Shankar, piesa numărul 5 de pe album, Seconds se numește, este o piesă instrumentală și e o piesă foarte Dream Theater, așa, înțelegi? Adică mi-a depășit și mie așteptările. Și după faza de post-producție, pentru că a ieșit foarte mișto, a ieșit nesperat de mișto, evident, cu contribuția, repet, contribuția lui Vikram Shankar, care are acolo două solo-uri de synth, care sunt foarte mișto, și evident și cu contribuția lui Marius Pop, care este unul dintre cei mai bun chitariști din România, fără doar și poate. Asta este piesa care, cred eu, că mă autodepășește cumva, la ce știu eu că sunt în stare să fac și unde sunt eu, unde mă știu eu ca limită. Chestia asta a depășit limita în care știam eu că pot să fac chestii.
Asta este … țin cel mai mult la ea, pentru că, îți spun cinstit, în momentul când mi-a trimis-o de la mixaj, fără Forrester Savell, pur și simplu am plâns. Deci a fost piesa la care … Că îmi trimitea una, două-trei piese într-un mic calup, înțelegi? Și când mi-a trimis-o pe asta, cred că a fost singura pe care a trimis-o singură. Și am ascultat-o aici, la mine în studio, pe monitoare. Băi, am plâns, am plâns, pentru că suna atât de bine și atât de … nu știu cum să spun. Suna … o piesă etalon de la orice mare trupă din lumea asta pe care vrei să o auzi, s-o asculți, înțelegi? Și asta a fost, într-adevăr. Îmi aduc aminte că atunci când am ascultat-o pentru prima dată în faza de mix și master, mi s-a părut absolut senzațional, că am am reușit să ajung acolo.”
Andy Ionescu: ”Cea mai mare problemă este lipsa de motivație”
Cristian Matei ”Mumu”: O ultimă întrebare mai am, tot așa, o curiozitate. Ținând cont de faptul că au trecut 10 ani de când ați scos voi ultimul album și - la fel - ținând cont de faptul că tu ai un studio unde se poate înregistra, curiozitatea mea este următoarea: ce a fost cel mai greu în toată perioada asta, cea mai mare dificultate cu care v-ați confruntat voi în toată perioada asta a fost la … ce? La creație, financiar … la timp, la … ce anume?
Andy Ionescu: ”Nu, cea mai mare problemă care se pune în momentul ăsta - și nu vreau să vorbesc în numele tuturor din underground, vreau să vorbesc în numele meu, cumva, dar văd că și la celelalte trupe se întâmplă - știi că eu am o platformă, care se numește UndergroundMusic, unde am peste 150 de trupe care s-au înscris până acum, se înscriu în continuare și, după ce se înscriu, și în sfârșit trece un pic de timp, ele se destramă. Adică, nu cred că, astăzi, după 4 ani de zile când am pornit platforma asta, mai există 10 % dintre ele și mai sunt active. Și atunci, tot timpul, în mintea mea e întrebarea asta: bă, ce se întâmplă, care e problema? Eu o știu, pentru că am experiență de viață și pentru că fac chestia asta de-o viață. Fac de la 16 ani, cânt metal și îmi dau seama care ar putea să fie cea mai mare problemă. Cea mai mare problemă este lipsa de motivație.
Deci, când ajungi să trebuiască să te motivezi să faci chestia asta, este foarte complicat. Și motivația se pierde odată și cu înaintrarea în vârstă, pentru că intri în alte etape ale vieții, prioritizezi altfel. De exemplu, cum sunt eu, am trecut prin etapa cu nașterea copilului. Prioritizez altfel viețile, nu, nu mai e important sau cel mai important formația, muzica. Dar, na, job-ul poate să fie important, facultatea poate să fie importantă. Și atunci, pe lista priorităților, să ai o trupă cade pe locul cinci. Nu știu, unii poate preferă să stea cu iubita, soția ș.a.m.d. Și, atunci, cea mai grea problemă și aproape de nerezolvat pentru foarte mulți, pentru că suntem oameni, evident, și avem această problemă, este motivația, lipsa de a te motiva, ceva spectaculos.
Și atunci, ok, o să întrebe lumea: da, bun, nu e suficient să fii pe scenă, de exemplu? Da, e. Are o componentă, nu știu, dopamina, serotonina, endorfinele, după ce termini concertul, poate să conteze starea aia de a fi pe scenă. E mișto, e interesant, simți că trăiești, e puternică. Dar, mai ales, vremurile în care trăim nu se compară cu alea din anii 90, când am început să facem muzică, pentru că atunci nu se punea deloc, absolut deloc, problema financiară. Toți, acolo, atunci, eram săraci sau … în fine, într-o așa … într-o pătură socială maxim mediocră. Înțelegi? Și supraviețuiam fără nicio problemă cu ce aveam.
Astăzi? Nu mai e așa. Societatea a evoluat foarte mult și ai nevoie de bani ca să supraviețuiești astăzi. Noi, atunci când ne-am apucat de muzică, nu ne punem niciodată problema ce o să mâncăm, ce o să facem, să trebuiască să avem un job sau nu. Făceam muzică exclusiv din pasiune și exclusiv din dorința de a cânta, de a face chestia asta, de a ne întâlni, de bea o bere. Astăzi nu mai e aceeași chestie. Și noi ne vedem foarte greu, programele noastre nu se suprapun. Când ne vedem, ne vedem prea puțin. Nu avem timp să socializăm, să vorbim, să povestim. Asta este din păcate și asta o văd la toți.
Poate la ăștia mai puști care au părinți și îi susțin financiari și sunt lipsiți de grija asta … Dar asta e o componentă foarte importantă în existența unui trupe, pe partea de a te motiva, de a fi, de a fi prezent. Și este foarte, foarte, foarte important, motivația de a face chestia aia, mai ales atunci când nu câștigi bani, că eu nu câștig bani și nici toată trupele astea din underground, niciuna nu trăiește din muzică. Din trupele astea mari din România vorbesc, nu de alea de afară, că și acolo e aceeași poveste. Acum câțiva ani de zile mi-am adus aminte că ăia de la Katatonia se spărgeau la un moment dat, pentru că nu le ajungeau banii. Adică, pur și simplu mi s-a părut fabulos. Băi, deci, really??
Au dat o postare d-aia, în care spuneau că, din păcate, nu mai pot să mai țină trupa, pentru că nu le ajung banii. Deci, o trupă atât de mare cum era Katatonia și care știu că fee-ul lor în anii ăia, nu știu, erau în jur de 10-15.000 euro, nu puteau să se susțină financiar. Mi se pare fantastic, da, e incredibil. Deci asta este problema aici, că nu e nici măcar motivația financiară să faci chestia asta, să zici bă, uite, facem 10 concerte și o să câștigăm nu știu, 20.000 euro - care pentru România înseamnă foarte mulți bani - împărțit în patru și împărțim cheltuielile. Să zicem că am putea să renunțăm la activitatea noastră zilnică și hai să facem muzică, în fiecare zi stăm numai în studio, aici cântăm, înregistrăm și facem chestia asta.”
Cristian Matei ”Mumu”: Andy, mulțumesc pentru timpul acordat și ne vedem în ianuarie (2024, n. red.), nu? Se lansează oficial albumul.
Andy Ionescu: ”Absolut. O să fie o dublă lansare, noi și Gotic, și cu L.O.S.T. în deschidere, susținătorii și prietenii noștri. Și eu sper într-un sold-out, adică, trebuie să fie ceva cu adevărat excepțional. O să facem un setlist din toate piesele de pe toate albumele și eu zic că o să fie ceva unic. Ne vedem acolo.”
Cum descriu membrii trupei TAINE albumul Chaos & Contemplation:
"Chaos and Contemplation" reprezintă o explorare profundă a creativității noastre și o introspecție a evoluției noastre ca trupă metal. Albumul este o călătorie sonoră în care vechiul se întâlnește cu noul, iar muzica noastră exprimă o gamă largă de emoții și experiențe. Suntem mândri de acest proiect, care întruchipează pasiunea noastră pentru muzică și dedicarea față de fanii noștri loiali.
"Chaos and Contemplation" cuprinde 10 piese puternice, fiecare dintre ele livrând un mesaj distinct și o energie inconfundabilă. De la riff-uri de chitară distorsionate la versuri profunde și introspective, albumul reflectă diversitatea noastră ca muzicieni și explorarea noastră muzicală continuă.”
Noul album TAINE, ”Chaos & Contemplation” poate fi comandat de pe pagina de Bandcamp a formației sau de pe site-ul oficial al trupei.
Formația TAINE, online:
-► Site oficial
-► Bandcamp
-► YouTube
TAINE
TAINE
TAINE
TAINE
TAINE
ULTIMELE STIRI
CELE MAI CITITE
.webp)
