Albumul ”Disko Telegraf” al românilor de la Balkan Taksim face ”valuri” la nivel internațional
Albumul ”Disko Telegraf” al trupei Balkan Taksim, înregistrat în întregime în studiourile din București ale lui Sașa și Alin, a fost lansat recent la nivel internațional, adunând aprecieri în mass-media de specialitate.
Iar aceste laude sunt binemeritate, deoarece ”Disko Telegraf” este unul dintre cele mai bune albume de world-music ale unei trupe românești, și unul dintre cele mai bune din 2021, la nivel internațional.
”Un amestec fascinant de electronică, percuție și melodii balcanice” - Bandcamp.
Alegeri 2024
19:26
Au fost tipărite 5,6 milioane de buletine de vot pentru referendumul din București. Care este condiția pentru a fi validat
19:14
Cum votăm la prezidențiale, în țară și în străinătate. Cei care nu sunt în localitatea de reședință pot vota la orice secție
19:05
Sondaj AtlasIntel alegeri prezidențiale 2024. George Simion și Elena Lasconi ar fi umăr la umăr în bătălia pentru locul doi
15:07
BEC a retras materialele online ale unui candidat. Ce regulă importantă nu a respectat și care a fost reacția lui
”Îmbină într-un mod magic sunetele și ritmurile din Balcani cu electronica psihedelică” - Songlines.
”Un mix obsesiv de folk balcanic și muzică electronică” - New Sounds.
”Un amestec hipnotic, de bun gust, de electronică, psihedelic și tradițional.” - Folk Radio UK.
”Combină acid-rock-ul Anatoliei anilor ’70 cu sound-ul apăsător Massive Attack” - Mojo.
Trupa Balkan Taksim s-a înființat la ideea lui Sașa-Liviu Stoianovici, care l-a cooptat pe Alin Zăbrăuțeanu, responsabil de producția electronică. Acest duo de artiști români răspândește acum în toată lumea, cu succes, sunetele deosebite ale culturii balcanice.
Sașa a început să exploreze muzica tradițională din Balcani, muzica românească veche și cultura slavă, după ce a călătorit mult prin regiune și a lucrat cu cântăreți și muzicieni locali.
Așa a înregistrat melodii tradiționale, după care le-a reorchestrat cu sunete electronice, un bas profund și ritmuri puternice.
Primele două lansări ale lui Balkan Taksim - single-ul de debut „Zalina” (2019) și al doilea, „Anadolka” (2019) - au atras atenția la nivel internațional, ceea ce a dus la organizarea de show-uri în Spania, Olanda, Slovenia, Republica Cehă, Ungaria, plus România, câștigând aprecieri la nivel mondial în rândul unor entități precum Electronic Beats, PopMatters, Songlines, Gigwise, The 405 și radiourile KEXP, KUTX, BBC Radio 3 & 6 Music.
Toți au lăudat modul în care ”diferitele lumi ale muzicii se întâlnesc și formează un sunet fresh, trippy-psihedelic”.
Albumul ”Disko Telegraf” înseamnă instrumente balcanice tradiționale, ritmuri străvechi din Carpați, voci atemporale, sunete psihedelice, tehnologii muzicale contemporane, viziuni futuriste și ... România, bineînțeles.
Stilul duo-ului Balkan Taksim este o combinație uimitoare între muzica electronică, bas-ul și ambianțele sonore străvechi, extrase din România și Balcani.
Iată cum sună, de exemplu, ”Lunca”, o piesă cu versuri în limba română, dar care este transpusă pe ritmuri de ”anadolu rock”, un amestec superb de cobză cu electronică, și - din când în când - solo-uri de saz electric (un instrument tradițional turcesc, ce sună ca o chitară electrică):
”Păi foaie verde-a bobului, pe matca Neajlovului
Lunca Obedeanului, dinaintea calului
La colțul zăvoiului, la urechea podului
Podu’ vadu’ latului, văd urma pantofului și dîra cercelului
Uite-i dîra, uite-i urma, uite-i și tăvălitura, unde mi-a trîntit copila
Unde mi-au stat ei culcați, mi-au ieșit vreo doi peri lați
Uite-i paru’ părăcianu’, unde lega neica calu’
Și Gheorghiță armăsaru, căra vinu’ cu borcanu’, căra vinu’ cu borcanu’
Și ținea dragostea cu anu’, ținea dragostea tot anu’.”
Albumul ”Disko Telegraf” își are rădăcinile și ideile în urma unei experiențe culturale deosebite, după ce Sașa a călătorit singur prin Balcani, petrecând mult timp în Anatolia. Tot ce a trăit acolo l-a marcat profund și a contribuit decisiv la nașterea acestui album, după cum spune chiar el.
”Îmi amintesc momentul puternic în care am descoperit familia baglamei - sazul turcesc. S-a întâmplat într-o piață plină de culoare a unui oraș mic, în partea Egee a Turciei. Acea impresie m-a făcut să cumpăr un saz, mai târziu, în Konya, capitala de neuitat a Dervișilor Rotitori. Acolo, oameni din diferite straturi ale societății turcești au încercat să mă ajute să înțeleg bucăți minuscule din muzica și obiceiurile lor. Într-o zi am vizitat un derviș, iar a doua zi un coafor care juca ney. Alteori, jucătorii darbuka de la diverse magazine mi-au arătat abilitățile lor. În timpul liber am înregistrat diferite sunete ale orașului - inclusiv apelurile la rugăciune.
Nunțile la care am asistat pe străzile din Konya m-au făcut să regândesc relația pe care am avut-o în România atât cu trecutul agrar, cât și cu cel comunist din regiunea noastră. Și nu doar din cauza împușcăturilor „tradiționale” care se auzeau deasupra sunetelor electro-saz-ului. Nu...
Cu câțiva ani în urmă, în Balcani, am avut privilegiul de a înregistra povești și cântece ale comunității aromâne. Uneori am putut simți, fie că era vorba de satele aromâne, bulgare sau macedonene, unele urme ale trecutului lor otoman, amestecate cu obiceiurile slave străvechi și cuvinte latine.
Și asta a fost! Muzica, cântată de acel cuplu din Velingrad sau cântată la mandolină în Kruševo, într-o casă unică și frumoasă, plină de fotografii. Vocile copiilor care se distrează pe străzi, povești și cântece, oile intrând în șopron.
Amintirile despre sătenii sârbi care m-au învățat cum să fac brânză de capră, undeva lângă Dunăre, sunt amestecate indisolubil cu sunetele stratificate ale muzicii românești și sârbești dintr-o sărbătoare religioasă din august.
Mă gândesc la ultimii cântăreți la cobză din mediul rural, din nordul Moldovei, cu poveștile lor și explicațiile încurcate. Credința mea puternică, că voi învăța ceva de la ei, obsesia mea de a găsi instrumente țărănești vechi, de genul pe care nu le mai face nimeni. Și, da, îmi voi aminti întotdeauna de lăutarul care a adormit chiar lângă mine, fiind deja prea mulți, dimineața devreme.
Încă păstrez acele pene de gâscă pentru cobză, pe care mi le-a dat bătrânul lăutar Constantin, care nu mai avea instrumentul. Iar când își aducea aminte cum l-a vândut, cu ani în urmă, devenea un pic melancolic.
Fotografii vechi, flori din plastic, telefoane mobile și țuica de prune. Lucrurile din trecut devin lucruri ale viitorului.” - spune Sașa-Liviu Stoianovici de la Balkan Taksim.
Albumul ”Disko Telegraf” al trupei Balkan Taksim poate fi accesat online aici.
Miluță Flueraș
Miluță Flueraș
Miluță Flueraș
Miluță Flueraș
Miluță Flueraș
Balkan Taksim
Mojo
Balkan Taksim
ULTIMELE STIRI
CELE MAI CITITE
