(P) Ce ar trebui să știi despre meningita meningococică?
Meningita meningococică este o boală contagioasă acută caracterizată prin inflamația membranelor protectoare ale creierului și măduvei spinării, o inflamație generată de bacteria Neisseria Meningitidis.
La baza prevenției acestei afecțiuni stă vaccinul meningococic, dar și o imunitate puternică.
Atunci când nu se intervine de urgență cu un tratament corespunzător, meningita meningococică poate produce sechele neurologice (epilepsie, hidrocefalie, deficiențe cognitive) și O.R.L (pierderea permanentă a auzului). În caz contrar, afecțiunea poate conduce la decesul pacientului, având în vedere evoluția rapidă a bolii.
Cum se transmite meningita meningococică?
Meningita meningococică se transmite pe cale aeriană prin intermediul vaporilor propagați de strănut sau tuse, stropi pulverizați de o persoană bolnavă către o altă persoană ce va deveni vulnerabilă în fața infecției dacă aceasta nu este vaccinată meningococic. Purtătorul poate fi într-o primă fază asimptomatic, însă poate transmite boala, atunci când intră în contact cu aceasta.
Cum se manifestă meningita meningococică?
La adulți, afecțiunea debutează cu dureri de cap puternice, redoare (înțepenire) a cefei, intoleranță la lumina puternică și zgomot, febră, pete purpurii cutanate însoțite de episoade puternice de vărsături și incapacitate de concentrare. În cazul copiilor susceptibili de meningită meningococică, simptomele nu au o evoluție atât de agresivă, însă vizita de urgență la medic rămâne vitală. Tratamentul constă în administrarea rapidă de antibiotice în baza schemei impuse de medicul curant.
Ce investigații recomandă medicul?
În toate cazurile susceptibile de meningită meningococică, medicul recomandă pacientului de urgență o puncție lombară cu scopul verificării lichidului cefalorahidian. Înaintea puncției, doctorul indică un IRM (Examinare Imagistică prin Rezonanță Magnetică) sau CT (Computer Tomograf). În plus, medicul mai poate îndemna pacientului să efectueze o serie de analize de sânge precum markerii inflamatorii (proteina C reactivă, hemograma completă), dar și hemoculturi.
Vaccinarea, o măsură eficientă de precauție
Cea mai eficientă metodă de prevenție în cazul meningitei meningococice rămâne vaccinarea. Acesta stimulează imunitatea prin producerea de anticorpi care vor opri îmbolnăvirea atunci când bacteria meningococică este în organism. Vaccinul conține o cantitate foarte mică de bacterie (Neisseria Meningitidis) sau substanţe chimice generate de bacterii, care, odată înglobate, vor fi folosite de organism pentru a produce anticorpi.
Tipuri de vaccin meningococic
Vaccinul meningococic este de trei tipuri și anume: meningococic polizaharidic (tip A,C) destinat adulților care călătoresc în zone cu risc crescut de meningită, meningococic conjugat (A, C, W, Y) recomandat imunizării copiilor (2 luni +), meningococic serogrup B, recomandat împotriva meningitei de tip B (cea mai întâlnită formă în România), formă ce poate cauza decesul în 24 de ore.
Nota Bene: Atunci când se administrează mai multe vaccinuri este important ca injectarea să se realizeze în locuri diferite, evitându-se injectarea intradermică sau intravenoasă. Este interzisă, de asemenea, combinarea mai multor vaccinuri în rezervorul aceleiași seringi.
Reacții adverse
În general, vaccinul este bine tolerat de organism, însă există cazuri când acesta poate avea efecte adverse precum: inflamația și durerea locului unde a fost făcut vaccinul, febră, cefalee, diaree, vărsături, reacții alergice. Află mai multe despre vaccinul meningococic pe catena.ro
Știai că…
Meningita meningococică a fost identificată și raportată pentru prima dată în lume în 1805 în Elveția, iar încadrarea ei ca simptomatologie a fost conturată de către doctorul Gaspard Vieusseux. Bacteria cauzatoare de infecție a fost depistată în anul 1887, mai exact prin analizarea lichidului cefalorahidian de către doctorul Anton Weichselbaum. Primul vaccin a fost evaluat și dat în folosință în SUA în anul 1947, iar patru ani mai târziu a fost autorizat un vaccin tetravalent. Varianta conjugată a fost dată în folosință pentru prima dată în anul 1999 în Marea Britanie.
Acest articol este un material publicitar al cărui conținut a fost realizat în mod independent de o terță parte, fără răspunderea editorială şi sub supravegherea PRO TV S.R.L.
