Romania, te iubesc: Corneliu Porumboiu

Corneliu Porumboiu i-a uimit pe criticii de film si a luat deja cateva premii la Festivalul de la Cannes. Dar marea lui dorinta nu e sa devina faimos, ci sa aduca in salile de cinema cat mai multi spectatori. Romani.

Corneliu Porumboiu si-a luat avant de mic spre Cannes si acum, ca a ajuns mare, vizeaza Oscarul cu cea mai recenta productie a sa, "Politist, adjectiv", un film despre alegerea dificila intre constiinta si obligatie profesionala.

Cu toate acestea, pe Corneliu Porumboiu adjectivul genial nu-l impresioneaza. Cu un ton masurat, o privire modesta si un usor accent moldovenesc, incearca sa tempereze entuziasmul celor din jur si sa le atraga atentia ca a fi dotat nu e intotdeauna sinonim cu a avea succes.

"Asta cu talentul, chiar daca ai talent si nu esti serios, nu faci nimic. Poti sa faci un lucru si fara talent, daca iti place". Iar lui i-a placut. Nu chiar de la inceput, dar a reusit sa descopere la timp ce ar vrea sa lase mostenire.

A facut o alegere fericita si a ajuns pe val. De fapt, pe noul val dupa cum scria, putin uimita, presa internationala in 2004, atunci cand Catalin Mitulescu lua Palme d'Or pentru scurtmetrajul "Trafic", iar Porumboiu primul sau trofeu. Astfel au descoperit si occidentalii ca filmele romanesti post revolutionare pot fi remarcabile, aplaudate, elogiate si premiate, iar "4,3,2" al lui Cristian Mungiu si "California Dreamin-nesfarsit" al lui Cristian Nemescu au confirmat ca, in materie de productii cinematografice, Romania vine tare din urma.

Dragos Bucur a fost prima si singura alegere a lui Porumboiu pentru rolul politistului ne-exceptional, macinat de temeri si probleme de constiinta. Se cunosc din studentie, sunt prieteni si se stiu pe de rost.

Cunoscut deja pentru talentul si firescul cu care abordeaza rolurile, Dragos Bucur si-a consolidat reputatia si faima in "Politist, adjectiv".

Cand a aflat de premiu, era in avion, in drum spre India. N-a reusit sa ajunga la Cannes pentru ca lucra deja la un alt proiect, insa chiar si asa, americanii care il selectasera pentru noul rol s-au convins ca alesesera bine.

In orice alta tara, un astfel de premiu ar fi fost o trambulina pentru un actor si, totodata, garantia ca rolurile viitoare vor fi rasplatite financiar pe masura. Dar Romania a fost mereu speciala, in felul ei. Aici actorii premiati inca primesc oferte cu onorariul un sfert din cat castiga un figurant in America. Asa ca nici Dragos, nici colegii lui, nici regizorul nu-si mai fac iluzii ca din filmele romanesti te poti imbogati. Se fac, cum se spune, de amorul artei.

Pentru Corneliu Porumboiu, "Politist, adjectiv" e doar o etapa, inca o treapta spre desavarsire. Filmul are deja o viata a lui, merge singur mai departe, propulsat de criticile extraordinare si de reclama meritata facuta de premiul de la Cannes. Corneliu Porumboiu s-a detasat deja de el si se ocupa de noul lui scenariu. Nu stie nici cand il va incepe, nici cand il va termina. Si nici nu viseaza la un alt premiu.

Tot ce-si doreste e ca filmele lui si ale celorlalti regizori din noul val, facute cu greu intr-o tara care inca nu a invatat sa-si promoveze valorile, sa poata crea un public in Romania. In definitiv, el e primul vizat si, mai ales, cel mai in masura sa guste subiectele si umorul scenariilor. Iar daca nu, pierderea va fi a noastra, lasandu-i pe altii sa se bucure de ceea ce cu generozitate au numit "geniul romanesc".