Pentru că statul este indiferent, românii se mobilizează să salveze monumentele istorice care se prăbușesc
”Istoria în ruine” - PARTEA A III-A. Acolo unde statul e incapabil să valorifice moștenirea culturală, vin oamenii pasionați de patrimoniu să repare.
La Alma Vii, restaurarea bisericii făcută de Fundația Mihai Eminescu Trust a trezit la viață comunitatea de lângă Sighișoara. Iar o altă biserică din județul Brașov va primi din nou credincioși la slujbă dacă voluntarii reușesc să strângă donații ca să o restaureze ca la carte.
110 milioane de euro a alocat Uniunea Europeană pentru reabilitarea a 225 de monumente: cetăți, castele, castrae romane. Multe sunt însă încă în etapa în care primarii scot avize, deși termenul de finalizare e sfârșitul anului 2025. Statul român alocă anual doar 23 de milioane de lei din taxa de timbru și Programul Național de Restaurare.
După plecarea sășilor din Transilvania, comunitățile locale n-au mai întreținut aceste biserici. În toată țara existau 252 de astfel de clădiri. Astăzi mai sunt puțin peste 100 și foarte multe dintre ele sunt la un prag de colaps.
Turnul clopotniței Bisericii fortificate de la Roades s-a prăbușit în urmă cu 8 ani și doar intervenția pasionaților de patrimoniu a făcut ca ea să nu se ruineze și mai mult.
Arh. Eugen Vaida, fondatorul Ambulanței pentru Monumente: ”Aici a fost o fractură foarte mare, din păcate nu s-a dus până jos, ci a ieșit afară, înainte să ajungă în pământ și atunci a alunecat, nu s-a prăbușit, ceea ce ar fi fost improbabil, ci a alunecat toată partea asta.”
Eugen Vaida este arhitect și a fondat Ambulanța pentru Monumente, un ONG care salvează zeci de clădiri istorice de la prăbușire. După ce Consortiul Evanghelic le-a oferit biserica în concesiune pentru 25 de ani, voluntarii au lucrat timp de trei veri să pună zidul în siguranță prin metode tradiționale învățate de la meșterii veniți în șantier. Vaida a lucrat la un ghid al ordinului arhitecților care spune clar cum ar trebui făcute aceste lucrări.
Eugen Vaida: ”Știi care e surpriza aici? Care va fi de fapt, să spunem frumusețea acestei misiuni, ce hai să îți arăt. Am descoperit frescă, e peste tot, uite, sunt studii de parament făcute de restauratori, e plină și este foarte valoroasă, este același pictor ca la Biserica din Vârjiu, care e un monument UNESCO. Dacă s-ar fi descoperit mai devreme, eu cred că și Roadeșul merită să intre pe lista asta, fără niciun fel de problemă. Mobilierul e de secolul XVIII, dar fresca e de început de XV. E bisericile cele mai vechi din zona. Din zona săsească. Uite, cristelniță din piatră.”
O lege votată anul trecut obligă autoritățile locale să salveze de la prăbușire două monumente în fiecare județ.
Eugen Vaida: ”Și atunci e bine să le păstrezi așa cum sunt, e mult mai sincer, doar trebuie să investițile, sunt mult mai mici și asta contează foarte mult. Într-o țară în care nu ai resurse foarte mari și ai 820 de monumente care sunt aproape prăbușite, deci în stare de colaps, tu trebuie să dai câte un pic la fiecare ca să le salvezi.”
Află cum poți dona pentru salvarea bisericii din Roadeș pe www.ambulantapentrumonumente.ro
Pentru reabilitarea Bisericii Gotice din Roadeș e nevoie de 2 milioane de euro.
Regele Charles al Marii Britanii a înțeles primul importanța acestui edificiu și a finanțat o parte dintre lucrări. Tot voluntarii Ambulanței salvează de la dispariție biserica gotică din Vermes, Bistrița al cărei acoperiș s-a prăbușit la sfârșitul anului 2022.
Aceste monumente reușesc să scoată din amortela comunitățile care trăiesc în acele sate. Un astfel de exemplu îl dă Fundația Mihai Eminescu Trust care a reușit să redea bisericii Alma Vii farmecul de odinioară.
Caroline Fernolend, președinta Fundației Mihai Eminescu Trust: ”De la ei încep proiectele, de fapt. Și aici, la Alma Bii, am început să lucrăm în 2008 și cu multe întâlniri cu comunitatea și tot i-am întrebat ce știți să faceți? Ce doriți să faceți? Cum putem să facem ca voi să trăiți mai bine la acest sat? Ăsta e scopul nostru, de fapt, al fundației. Să folosim patrimoniul. Pentru a trăi mai bine. Și atunci cineva, nici nu mai știu cine a fost, în comunitate, a spus, Păi să reparăm biserica sășilor. Și a zis, de ce? Păi fiindcă tot mereu a fost aici, să nu o pierdem. Dar ce vreți să faceți acolo? Și o tanti a zis, să facem plăcinte de varză, a noastră tradițională, din Alma. M-am bucurat. Și cum? Unde vreți să o faceți? Păi nu putem să facem un cuptor acolo. Ba da. De la această idee, acelei doamne cu cuptorul, de acolo am început să lucrăm.”
Caroline a înființat Fundația Mihai Eminescu Trust în anii 90 în încercarea de a salva moștenirea arhitecturală lăsată românilor de sășii plecați.
A făcut-o cu pasiune și cu credința că orice om poate lăsa o urmă în urma lui. Munca ei l-a adus prima dată pe Regele Charles al Marii Britanii în România.
Alături de meșteri pe care i-a instruit la Fundație, a încheiat 1300 de proiecte, din care 600 case ale localnicilor. 18 biserici fortificate au fost salvate, iar pentru altele a finanțat proiecte tehnice.
Caroline Fernolend, președinta Fundației Mihai Eminescu Trust: ”Și sunt fericită când mai salvăm o casă, când mai salvăm o biserică și mai ales când sunt oameni cum e Alexandru și Alexandra aici la Almavie care pun multă pasiune a îngriji aici, a primi vizitatorii și acum a găti pentru ele și-a deschis un PGD aici lângă cuptorul de pâine și o să aștepte vizitatorii pur și știi cum în care. E frumos. Ce lecție învățați de la o biserică salvată? Pentru că fiecare dintre bisericile astea au scăzut ca niște lecții pe care noi, generația asta atât de preocupată de tehnologie, de viteză, ar trebui să le învățăm. Nu m-am gândit la asta, acum 40 de ani, că odată voi gândi așa, dar asta e bine, că toate monumentele, toate locurile trebuie să le adaptăm la nevoile de astăzi.”
Bisericile fortificate spun povestea vieții trăite în armonie și bună vecinătate. Fiecare colț al fortificației era luat în grijă de săteni care se ocupau de întreținerea lui. În turnurile cetății erau depozitate alimentele sătenilor care după slujbă își luau doar porția pentru o săptămână.
În cazul unei invazii, oamenii se gospodăreau cu ce depozitaseră la biserica. Un astfel de loc a devenit loc de cazare pentru turiștii care se pot caza și în casele de oaspeți ale localnicilor.
Alexandru Neagu, director al Fundatiei Mihai Eminescu Trust Ambulanța: ”Aici avem unul dintre cele mai vechi clopote datate din bisericile fortificate din Transilvania. Este datat undeva în 1600. Este funcțional. Fiecare dintre ele avea un alt sunet. Sătenii recunoșteau când erau pe câmp. Nu existau ceasuri. Ei știau că este prânz sau trebuie să meargă acasă, este seară. După sunetul clopotului care era tras de către îngrijitorul din cetate. Au venit și multe familii din București sau din mulți români în timpul pandemiei, a fost așa un mare exod spre sat, foarte mulți au cumpărat case aici în sat, foarte mult bun simț și acum mulți dintre ei fac turism”.
Biserica Fortificată a fost restaurată prin metode tradiționale și a costat 1 600 000 de euro, bani proveniți din fonduri norvegiene, de la Ambasada Americii și de la Horaizen Fundation din Olanda.
Pentru oamenii din sat, deschiderea bisericii a fost ca o gură de aur. Toți meșterii s-au pus pe treabă, iar marfa o vând la târgurile care se fac în curtea bisericii.
Când se apucă de o restaurare, membrii fundației pun în caietul de sarcini o prevedere clară. O parte dintre meșteri să fie din sat. Toți învață metodele tradiționale de lucru la cursurile Fundației.
Află cum poți dona pentru biserica din Alma Vii pe www.mihaieminescutrust.ro
Caroline Fernolend, președinta Fundației Mihai Eminescu Trust: ”Am fost fericită. Și câți bani v-ar trebui ca să refaceți și altarul? Sunt, într-o semnă. Ca să refacem, ca să refacem. Sunt, într-o semnă. Doar să reparăm și să repictăm ne-ar trebui 40.000 de euro. Dacă o să căutăm dacă sunt inscripții sau fresce sau așa, va trebui să găsim 180.000 de euro. Deci e o mare diferență. Dar cel puțin și cu 40.000 de euro ar fi bine să reparăm și să putem deschide și altarul și să redăm biserica în toată splendoarea ei. Știți, când am inaugurat primul proiect cu turnurile restaurate și camerele, am avut o familie din America care a făcut voluntariat pentru noi aici și..au donat..va, în casă. Costume populare copiilor din sat și o doamnă foarte mimoasă din sat, i-am văzut acum să danseze și când copiii români și romi dansau pe drumul de strajă, am plâns. Am plâns de bucurie. Am plâns de bucurie fiindcă astăzi e posibil să ne deschidem. Să ne deschidem pentru comunitate și copiii din acest sat să se bucure de acest monument. Din cauza asta am plâns fiindcă am fost fericită. Eu cred că comunitatea face să trăiască un monument, să supraviețuiască după restaurare sau să aibă viață. Viață ne trebuie aici la monument.”
Zeci de monumente au fost lăsate să dispară deși ar fi putut readuce la viață sate, comune, orașe, locuri încărcate de istorie pe lângă care trecem azi fără să știm că zidurile lor ascund povești din care avem fiecare de învățat.
