Orașe în care avem bazine de înot construite, dar care n-au funcționat nici măcar o zi din cauza autorităților
Partea a III-a. Primari fără viziune, funcționari incompetenți, constructori avizi să facă bani cu orice preț.
E rețeta care face ca în multe locuri din țară să avem bazine de înot construite, dar care n-au funcționat nici măcar o zi. În orașul Nucet, de exemplu, încălzirea bazinului a fost gândită pe lemne. După ce primăria a ținut focul aprins o lună de zile, a realizat că temperatura apei nu crește. Așa că a abandonat și sobele și bazinul în care statul a băgat un milion o sută de mii de euro.
În Lugoj, bazinul de înot a fost gata în 2016, a fost sfințit de un preot, dar nu funcționează. La Giurgiu s-a construit un bazin neracordat la utilități.
Bazinul Olimpic din Buzău – în copilărie veneam aici și vedeam diverse competiții naționale și internaționale. În anii 2000, primăria din Buzău a hotărât că nu mai are nevoie de acest loc și l-a privatizat, iar patronul l-a închis.
Ricardo Lepădatu este fiul patronului și răspunde acum de afaceri. Lepădatu susține că facturile pentru funcționarea bazinului sunt uriașe.
RICARDO LEPĂDATU, proprietar bazin: „Cred că undeva la 70-80.000 EUR, pe acolo. Fără substanțe, fără nimic, 70.000 EUR pe lună, numai gaz. 70.000 EUR, exact.”
Acum câțiva ani, familia Lepădatu a vrut să scape de bazin și să-l vândă primăriei.
CONSTANTIN TOMA, PRIMAR BUZĂU:
„Eram prin 2017, însă, la primărie, am făcut o analiză: erau foarte mulți bani de băgat acolo și mi se cerea o sumă foarte mare.
Mai țineți minte cât?
Într-o primă fază, cred că au fost 3-4 milioane de euro. Pentru noi era o sumă absolut fantastică. Și refacerea – 7-8 milioane de euro.”
Așa că familia Lepădatu a venit cu o nouă ofertă: primăria să plătească utilitățile și reparațiile. N-au avut succes, iar bazinul stă nefolosit de ani buni. Copiii orașului care vor să facă performanță fac naveta la Ploiești sau Focșani.
Acum, primăria vrea să construiască un aquaparc din fonduri proprii. Peste 20 de milioane de euro a pus la bătaie și a depus documentele și pentru construirea unui bazin olimpic la… Compania Națională de Investiții, unde nu se știe când și dacă se va întâmpla.
Orașul Giurgiu are un bazin de înot construit de Compania Națională de Investiții. Proiectul a început în 2010 și a fost gata în 2018.
Silviu Dumitrescu este administratorul public al Consiliului Județean. În bazin nu s-a înotat niciodată.
Bazinul a fost construit la cererea primăriei din Giurgiu, care însă n-a fost în stare să tragă la timp utilitățile. Așa că, în 2022, bazinul a fost mutat în administrarea Consiliului Județean.
MANUELA PĂTRĂȘCOIU, director CNI: „Este un bazin didactic pe care l-am terminat în 2018. Un bazin pe care l-am recepționat atunci fără ca beneficiarul să fi asigurat utilitățile necesare. Când spun utilități, mă refer la apă, canalizare, gaz și curent electric. În concluzie, el nu a fost pus în funcțiune niciodată. Nu știu dacă a fost plin cu apă vreodată. La recepție a avut apă, iar apoi nu a mai avut.”
Compania l-a recepționat fără să vadă lipsurile: instalații electrice neterminate, plinte lipsă, o calitate îndoielnică a lucrărilor.
Prin tavan a plouat. Grinzile și structura au început să se deterioreze. Reprezentantul Consiliului Județean susține că firma care a construit aici nu mai e de găsit, deoarece a intrat în insolvență.
În realitate, firma există în București și este abonată la lucrări cu finanțare de la stat. I-am povestit patronului, Jenică Dop, despre bazin.
„Pereții au infiltrații… Cred că CNI-ul trebuie să știe… O să mă duc și la CNI… CNI-ul trebuie să știe că noi cu dânșii am avut contractul. Au făcut și recepția.”
Andrei Hodea este inginerul firmei de construcție.
„A semnat cineva că ce ați făcut dumneavoastră acolo e în regulă?
Da.
Cine?
O comisie întreagă.”
„Constructorul mai poate fi tras la răspundere pentru ceva?
MANUELA PĂTRĂȘCOIU, director CNI: Nu, nu, nu.”
Peste 5 milioane de lei s-au investit aici. Acum, Consiliul Județean vrea să repare clădirea. Mai întâi o să facă studii și cercetări. Anul acesta sunt slabe șanse să se și întâmple ceva.
La câțiva metri de bazin, o altă lucrare finanțată de Compania Națională de Investiții.
Mai multe milioane de lei s-au dus pe apa sâmbetei la Giurgiu, din bugetul statului, prin Compania Națională de Investiții. Directorul CNI e relaxat. Are hârtii care arată că tot timpul alții au fost de vină.
Bazinul de înot din Jimbolia a fost construit cu bani de la Consiliul Județean Timiș „pentru a crește calitatea vieții locuitorilor din zonă”, scrie în Fișa de proiect. Trebuia să fie gata în 2022, a fost finalizat în 2024 și inaugurat cu doar câteva zile înaintea alegerilor de anul trecut, după care a fost imediat închis.
Adrian Postelnicu este primarul orașului. Prezintă cu mândrie obiectivul, care deocamdată stă cu lacătul pe ușă. A costat 14 milioane de lei din bugetul statului.
ADRIAN POSTELNICU, primar Jimbolia: „Urmează să funcționeze. Deocamdată, Consiliul Județean… dat fiind că au fost alegeri și s-a predat și preluat conducerea Consiliului Județean… noul Consiliu Județean… cum să spun… a reluat practic întreaga poveste de la fostul Consiliu și fosta administrație.”
După inaugurare, reprezentanții Consiliului au realizat că întreținerea bazinului costă prea mult.
„Mai mult de 60.000 EUR în fiecare lună.”
Alin Popoviciu este vicepreședintele Consiliului Județean.
ALIN POPOVICIU, vicepreședinte CJ Timiș: „A fost gândit prost de la început, pentru că acesta este un proiect-pilot. E un proiect-pilot pe care noi, cei din Timiș, ni l-am dorit.”
Acum, Consiliul vrea să monteze panouri fotovoltaice pentru a încălzi apa din bazin. Deocamdată, e doar un proiect și nu se știe când va fi realizat.
Nucet este unul dintre cele mai mici orașe din România. N-are nici măcar 2.000 de locuitori. Are însă bazin de înot. A costat 1.100.000 EUR, bani de la bugetul Consiliului Județean Bihor. Practic, din bugetul statului. A fost gata în 2022 și de atunci stă nefolosit. Cineva a lăsat aici un delfin cu termometru, în speranța că într-o bună zi poate o să fie și util. Acum sunt 9°C.
„Întrebarea este, de ce nu l-am deschis?
DĂNUȚ LAZEA, primar Nucet: În primul rând, a fost proiectat, nu știu din ce motive, cu sistem de încălzire pe centrală pe lemne. Deci consumul ar fi unul uriaș.”
Dănuț Lazea este primarul orașului de câteva luni. Bazinul a fost construit în mandatul fostului primar, Adrian Tuduce, care și-a dat acordul ca bazinul să fie încălzit cu lemne. În subsol au fost instalate două sobe, care au funcționat o lună, fără ca temperatura apei din bazin să crească.
ADRIAN AVRAM, viceprimar Nucet: „Vă dați seama? Ar trebui un om să bage lemne în sobă încontinuu… un fochist… Eu sunt aproape convins că nu există undeva în lume un bazin conceput să fie încălzit cu lemne. Nu ne-am dorit să facem profit cu bazinul de înot, însă ar trebui, din punctul meu de vedere, oarecum să se autosusțină din punct de vedere financiar. Ar trebui să angajăm oameni, asta cu siguranță. Și câți oameni ar trebui să fie angajați? Nu știu să vă răspund exact. Recunosc că nu a fost neapărat o prioritate să încercăm să-l punem imediat în funcțiune.”
În oraș sunt doar 170 de copii. E o fostă zonă minieră, forțată. Prin urmare, din abonamente s-ar strânge prea puțini bani pentru salvamar, curățenie și întreținere, iar primăria ar trebui să plătească. Nu are de unde, așa că bazinul rămâne închis, înconjurat de bălării și se deteriorează.
Mircea Mălan este președinte interimar al Consiliului Județean Bihor, de câteva luni.
MIRCEA MĂLAN, președinte interimar CJ Bihor: „Realitatea arată că aceste proiecte nu au fost gândite într-un mod fericit. De multe ori, în zona publică, primarii sau cei din administrație încearcă să facă toate proiectele posibile, cele care au finanțare. Și constată apoi că îi costă mai mult întreținerea și punerea în funcțiune a acelui proiect decât beneficiile pe care le au oamenii odată cu realizarea lui.”
Șapte bazine au fost construite de Consiliul Județean Bihor. În Valea lui Mihai am găsit în apă un singur copil, antrenat de un angajat al primăriei care s-a reprofilat. Bazinul e deschis, dar costurile sunt uriașe.
ATTILA KARSAI, primar Valea lui Mihai: „Ca să aveți o idee, pe anul 2024, costul de întreținere plus salariile angajaților este de 774.000 RON. Și am avut venituri de sub 50.000 RON. Totalul cheltuielilor: 773.000 RON. Enorm!”
În iarna anului trecut, bazinul a fost închis. Acum, primarul încearcă să găsească finanțare pentru un câmp de panouri fotovoltaice care să asigure energia necesară bazinului.
În plus, nici interesul comunității nu este prea mare.
În aceste condiții, nu se știe cât o să poată susține primăria funcționarea bazinului, care este pe pierdere. Dintre cele 7 bazine construite în Bihor, niciunul nu este pe profit.
Lugoj, mai 2016. Un preot stropește cu agheasmă câțiva tineri care se bălăcesc într-un jacuzzi, sub directa supraveghere a primarului. Era campania electorală pentru alegerile locale, moment numai bun pentru inaugurarea SPA-ului din oraș.
Două zile a fost deschis bazinul: la inaugurare și în ziua alegerilor din 2016, când aici a funcționat o secție de votare, iar primarul de la acea vreme, Francisc Boldea, a mai câștigat un mandat. După alegeri, s-a pus lacătul pe spa. Un an mai târziu, în 2017, am arătat această poveste la România, te iubesc! și l-am vizitat pe primar.
Între timp, constructorul a plecat cu tot cu centrala de încălzire a bazinului. Și nu s-a mai întors.
"De ce l-am inaugurat? De ce? Nu l-am inaugurat, domnule. L-am deschis... și n-a mai avut cine să ni-l predea. L-am deschis pentru că voiam să îl preluăm."
– Când s-a făcut inaugurarea?
– Mai anul trecut.
– Era campanie electorală?
– Era.
– Și ce are una cu alta?
– Eu am câștigat cu peste 50%, cu 70%.
– De ce l-ați inaugurat atunci?
– Că atunci am vrut să fie dat în funcțiune."
Lângă SPA, primăria a construit și un ștrand, cu un râu curgător, viziunea primarului de la acea vreme. În vizită a fost și DNA-ul, dar nimeni nu a fost tras la răspundere. Era 2017.
Au trecut 8 ani, iar bazinul și SPA-ul din Lugoj sunt tot închise și deteriorate. Nu prea există speranță pentru acest loc, deși, de-a lungul anilor, prin primăria din Lugoj au trecut mai mulți edili, care însă n-au fost în stare să găsească o soluție pentru acest spațiu, să-l facă să funcționeze.
Călin Dobra este acum primar în Lugoj.
CĂLIN DOBRA – PRIMAR LUGOJ: "Nu știu cum să spun mai exact. Din păcate, avem ștrandul municipal. Ștrand care a fost lăsat în paragină ani de zile. O investiție considerabilă, pentru că s-a demarat în 2012. Aproximativ 8.500.000 RON – valoarea investiției."
În 2020, ștrandul a fost deschis, dar pentru că avea numeroase probleme, în 2021 s-a închis și așa a rămas.
CĂLIN DOBRA – PRIMAR LUGOJ: "Trebuie o expertiză tehnică. După aproape 5 ani de nefuncționalitate, trebuie expertiză tehnică, dar, ținând cont că lugojenii își doresc foarte mult ca acest obiectiv să fie redeschis publicului, eu am solicitat să ne facă o evaluare. O evaluare, dar pe care nu o avem oficial contractată de primărie."
Lângă ștrand, primăria a cumpărat și restaurantul de la un privat, în 2012, pe vremea primarului Boldea, care avea planuri mărețe.
Locul s-a transformat într-o adevărată groapă de gunoi, aflată în administrarea primăriei, care a tot pompat bani aici, fără rost. La etaj erau spații de cazare.
Ne mutăm în bazinul de înot cu SPA.
Acoperișul este prost făcut. Gresia trebuie schimbată în totalitate, întrucât nu este adecvată pentru un bazin de înot. Echipamentele spa s-au deteriorat. Bazinul e spart și are pierderi.
Primăria va cere expertize, va face studii și va plăti pentru a pune acest loc în funcțiune, dar deocamdată, această poveste nu se află pe lista de priorități, pentru că nu sunt bani. Prin urmare, lugojenii mai au de așteptat până când vor avea bazin de înot și ștrand.
Ce se întâmplă aici este emblematic pentru modul în care se toacă bani aiurea în această țară și nimeni nu este tras la răspundere. Construim bazine în localități cu populație redusă, în locuri unde apa și utilitățile lipsesc, aruncăm milioane în investiții pe care nu suntem în stare să le pornim, întrucât costurile de întreținere sunt prea mari.
În tot acest timp, sportivii care aduc medalii se antrenează în condiții improprii și își pun sănătatea în pericol, pentru că oamenii care gândesc și finanțează proiecte sunt de-a dreptul nepăsători la strigătul și nevoile lor.
