Oamenii sunt Lumina, partea III. Calugar, la doar 22 de ani. Fratele Catalin a renuntat la viata in societate, din dragoste pentru Hristos
Hristos e lumina si numai cel care-l iubeste cu toata fiinta poate sa renuntele la tot si sa ia calea calugariei. Tunderea in monahism este un simbol al invierii: omul vechi moare si ia nastere unul nou. Tocmai de aceea calugarului i se schimba numele.
Vom cunoaste un tanar hotarat sa traiasca de acum inainte alaturi de Dumnezeu, dar vom asculta si parinti care ne indeamna indeamna sa ne bucuram de Inviere.
Alex Dima: Sunteti duhovnic. Care e pacatul nostru ca natie?
Preotul Constatin Necula: Neatentia la celalalt si lenea. Dar o lene cultivata asa, cu staif si diplome, o lene acredita prin legi universitare. Apoi e tendinta asta de a ne - am sa zic un cuvant urat - de a ne ironiza, de a ne mistocari unii pe altii altii, de a ne ironiza cu superioritate.
Iar ce ne lipseste ca popor e sinceritatea. Nu o mai cultivam de mult. Todeauna ne ascundem dupa deget. Ar trebui sa ne destindem relatiile interumane intre noi. Cam ce facem noi in interviul asta, un pic mai destinsi, nu chiar concentrati sa spunem lucruri destepte si coplesitare. Noi tot timpul vrem sa ne coplesim cu desteptaciunea unul pe altul. Ori ar trebui sa mimam jocul asta terbil de bucuros al simplitatii. Trebuie sa simplificam lucrurile. Eu sunt adeptul, cred ca am castigat enorm de mult simplificand, bucurandu-ma de celalalt. Sigur, bodoganindu-l cand m-a enervat, dar asta nu inseamna ca m-a si auzit. Dar simplificand relatia, aducand totdeauna in fata bucuria asta de a trai de partea lui Hristos. Eu cred ca Mantuitorul nu poate lipsi din ecuatia unei comunicari moderne. Cine il arunca pe Hristos afara pierde esenta comunicarii.
"Un roman fura un telefon, un director de banca fura sute de milioane de euro"
Romanii sunt o natie ca toate natiile lumii. Un amestect teribil intre oameni cu constiinta si oameni fara constiinta. Cert e ca sunt mai usor recuperabili pe ideea constiintei decat altii.
Eu am vazut, in urma cu ceva vreme, participand la o intalnire la Viena, directorul institutului sa imi arate pe prima pagina era un roman care furase un celular. Dar la pagina a treia, era directorul unei banci renumite din Austria, care furase cateva sute de milioane de euro. Noi avem prostia de a ne pune tot timpul pe prima pagina talentul ca suntem cei mai furaciosi si cei mai de urat oameni din lume. Ori, asta nu e realitatea din teren. Realitatea din teren e ca foarte multi oameni se opresc sa fure, traiesc cu demnitate intr-o o Romanie frumoasa.
Manastirea agatata de stanci, deasupra lumii
Si ca sa ma convinga ca Romania e frumoasa si are oameni frumosi, mi-a vorbit despre un loc aflat intre muntii Argesului, aparent uitat de lume, incarcat de energie, nestiut de multi dintre noi. Un loc in care au vietuit multi calugari si sfinti pe care ii avem acum in calendare: Manastirea Cetatuia.
Am pornit spre varf cu fratele Catalin. Se urca greu. E un loc de poveste, incarcat de istorie si spiritualitate.
Fratele Catalin: Aici se aduceau libatii. Se turnau miresme de flori, apa, fecioarele tineau acele vase si se scurgeau peste stanca. Marele Gebeleisis, zeul dacilor. Aici a fost o cetate dacica, una dintre cele mai vechi cetati dacice. Cetatuia lui Negru Voda, pentru ca aici se retragea Negru Voda foarte des.
Dupa zeci minute de urcus ajungem la manstirea agatata de stanci, deasupra lumii.
In varful muntelui, timpul pare ca s-a oprit in loc. Aici, oamenii ridica rugaciuni inaintea divintatii de mii de ani.
Legenda spune ca Negru Voda a pus aici temelia primei biserici si tot aici isi ascundea tezaurul din fata navalitorilor.
Parintele Modest, staretul manastirii Cetatuia: In acesta bisericuta rupestra s-au rugat toti voievozii,de la Seneslau, bunicul lui Basarab I, si pana la regele Carol I, care a urcat aici de trei ori.
Staretul Modest este cel care a redat viata acestui loc dupa ce ani de zile pe vremea comunistilor a fost a fost abandonat.
Maica Evghenia a venit aici acum 17 ani si n-a mai coborat niciodata. Aprinde la morminte lumanari fara stie cine este ingropat aici - "Stie Dumnezeu. Ma indeamna sa ma rog".
Calugar, la doar 22 de ani
Fratele Catalin are 22 de ani. Ne spune ca pentru el, maine e ziua cea mare. Renunta la tot ce inseamna lumea asta si se calugareste!
Fratele Catalin: Nu trebuie sa avem emotii. Frica vine de la diavol. Hrana lui. Trebuie sa ai o dragoste nebuna pentru Hristos, de neinteles pentru ceilalti si o psihopatie mai presus de mintea omeneasca, ca sa inteleaga chemarea, unirea cu Hristos.
A ales sa se calugareasca in locul in care a trait Sfantul Ioanichie, un nebun pentru Hristos.
Sfantul a trait aici la inceputul anilor 1600. Abia in secolul trecut, mostele sale au fost descoperite in chilia sapata in stanca.
"Rugaciunea e ca si cand ai vorbi la telefon cu Dumnezeu"
Campulung Muscel, manastirea Negru Voda. Aici sunt acum moastele Sfantului Ionaichie, iar staretul locului e convins ca Sfantul face minuni.
Parintele Serafim Caia: Avem prezent pe Sfantul Ionichie. De cand a fost adus a inceput sa faca minuni. Poate n-o sa ma crezi, dar trebuie sa te adresezi sfintilor asa cum vorbim noi doi acum: 'Sfinte, te rog, am problema asta, ajuta-ma. Si daca nu te indoiesti de har, minunea se implineste. Daca vrei.
Pentru parintele Serafim, totul se reduce la vointa, un exercitiu care iti poate aduce linistea si mantuirea.
Parintele Serafim Caia: Numai sa vrem sa cautam. Asta este, dupa parerea mea, dorinta de a te mantui. Deci daca vrei,ca si Hristos spune: daca vrei sa imi urmezi, te lepezi de tine, de sinele tau. Daca vrei, atunci asta e calea. Daca nu vrei, nu e nicio problema. Libertatea este a noastra de a alege.
Aici, printre brazdele cu rasad am gasit un parinte frumos. Un om care atunci cand vorbeste despre Dumnezeu, se lumineaza la fata.
Parintele Ghenadie: Am trait cu sotia mea 49 de ani. Sotia mea a decedat in 2004. Am facut cele de pregatire si dupa 40 de zile, am venit la manastire, in 2004, pe 4 iunie. Si acuma implinesc 9 anisori de manastire. Care de aici nu m-am mai dus nicaeri si nu ma mai duc. Am venit sa ne mantuim si sa implinim virtutile lui Dumnezeu si care sunt acele virtuti? In primul rand e rugaciunea. A doilea rand e milostenia, postul, al treilea - dragostea si iubirea. Dragostea, daca avem rugaciune post si milostenie, suntem aproape pe urmele lui Dumnezeu. Si asta ma lupt pentru mantuire, iubitii nostri.
Alex Dima: Dumneavoastra l-ati gasit pe Dumnezeu? Sau il mai cautati?
Parintele Ghenadie: Il mai caut. Inca il mai caut. Dar vad ca imi ajuta Dumnezeu, ma tine, imi da putere de munca. Ma invredniceste ca sa ajung la mantuire.
Alex Dima: Care e relatia dumneavoastra cu Dumnezeu?
Parintele Ghenadie: Rugaciunea. Ca si cand vorbesti la telefon.
"Cand aud mesajele cu 'Fie ca...', 'Paste fericit!', ma ia cu rau"
La Bacu, parintele Necula s-a inconjurat de preoti. Slujeste cu gandul la Inviere. O Inviere pentru care sufera atunci cand oamenii nu-i inteleg rostul si sensul. Cand ii dizolva valoarea in nimicuri pamantesti.
Constantin Necula: E zi la miezul noptii. Se intalnesc ingerii cu oamenii, de nu mai stii care sunt care. Mortii cu vii. Acolo e biserica. Invierea e biserica. Cea mai frumoasa icoana de Inviere e biserica. Cine nu vede asta e pierdut. E real pierdut.
Eu ii vad pe oameni ca au transformat biserica asta in sindicat, in corporatii. :umea e plina de tot felul de sectute, sectisoare, dar biserica e icoana Invierii. Biserica e purtata de duhul lui Dumnezeu in sus. Ca in Narnia. O corabie care urca cerul.
E un schimb de parole. Daca parola este "Hristos a inviat! Adevarat a inviat!". Afirmatia simpla ca a inviat Hristos, fara o asumare subiectiva, nu are nicio valoare. De cate ori nu zic astia care nici nu cred in Hristos: "Hristos a inviat, va dorim sarbatori fericite". Primim mesaje din partea tuturor: "Fie ca... Paste fericit...". Cand aud asta ma ia raul, parca vad un maidan cu iarba verde. N-au nicio legatura. Sau e cand zici "Paste fericit!" e ca aia cu a trecut in nefiinta. Hristos pentru asta a inviat, sa nu trecem in nefiinta. Sa ramanem ai fiintei supreme care este Dumnezeu. Asta e ideea. Inviere inseamna mai mult decat o sarbatoare a primaverii, mai mult decat un behait nevinovat de miel. Mult mai mult.
"Nimic nu este mai frumos si mai bun decat este Hristos"
Ne-am intors a doua zi la Cetatuia. L-am gasit pe fratele Catalin cocotat pe varful unei stanci, locul in care acum 2.000 de ani se rugau dacii. Se ruga. Cateva ore il mai despart de mometul in care va deveni alt om. Un calugar.
Fratele Catalin: Ne unim cu Hristos pentru tot restul vietii.
Alex Dima: Ai vreun regret?
Fratele Catalin: Nu.
Alex Dima: Ai 22 de ani...
Fratele Catalin: Vor urma cati or da Dumnezeu. Numai Dumnezeu stie numarul anilor.
Alex Dima: Si ai vrea sa-i traiesti pe toti aici, pe stanca asta?
Fratele Catalin: Intodeauna. Cu ajutorul lui Dumnezeu, vreau sa raman aici pana la sfarsitul vietii.
Alex Dima: Teama zici ca nu ai dar bucurie?
Fratele Catalin: Bucurie enorma.
Alex Dima: Iti bate inima?
Fratele Catalin: Foarte puternic. Astept acest moment de cativa ani de zile si acum se implineste.
Alex Dima: Parintii?
Fratele Catalin: Parintii trupesti nu prea au fost de acord dar apoi au acceptat. Pentru ca iubirea de Hristos este enorma. Iar Hristos spune cel ce iubeste mai mult pe mama sau pe tatal sau nu este vrednic sa se apropie sa imi slujeasca.
Alex Dima: Vor veni?
Fratele Catalin: Nu vor putea ajunge.
Alex Dima: Dar stiu?
Fratele Catalin: Da. Sincer, nu imi apre rau de nimic. Nu este nimic mai frumos si bun decat este Hristos. Caci iata, calugarul devine inger in trup. Pentru ca se spune ca un calugar bun poate sa ajunga sa inlocuiasca ingerii cazuti din cer.
Alex Dima: Si asta vrei sa ajungi?
Fratele Catalin: Doresc doar sa ma mantuiesc. Nimic mai mult. Nu-i nimic mai frumos decat mantuirea.
Alex Dima: Viata lunga si sa te rogi si pentru noi!
Fratele Catalin: Datori suntem sa ne rugam unii pentru altii pana in ultima clipa.
Seara, tarziu, in biserica din pestera a inceput ritualul de tundere in monahism, un ritual incarcat de simboluri si juraminte.
Imbracat intr-o camasa alba si acoperit de staret -nasul de calugarie - cu mantia, Catalin paseste spre o noua viata. Se aseaza pe lespedea din mijlocul bisericii in semnul crucii.
Toata biserica este cuprinsa parca de o energie greu de descris. In fata noastra, un om renunta la viata in societate si alege ca de acum sa traiasca in slujirilea lui Dumnezeu. La picioarele noastre, fratele Catalin depune voturile monahale.
Calugaria se cere. Tocmai de accea, candidatul trebuie sa ridice singur foarfeca de jos, pentru a cere sa fie tuns in monahism.
Acum, calugarului i se schimba si numele. Este un ritual al invierii. Omul vechi dispare si lasa locul omului nou, alt om. Acum e clar pentru ce parintele Necula ne-a trimis in acesti munti. Pentru a fi martori la o inviere. Rad pe rand, calugarul primeste insemnele manohale. Iar la sfarsit, fiecare trece prin fata lui si ii cere sa ridice rugaciuni inaintea lui Dumnezeu, sa se roage pentru noi.
Rand pe rand biserica sapata in stanca ramane goala. Iar fratele Macarie ramane cu singur.
L-am lasat pe calaugarul Macarie intr-un colt de biserica, locul in care va sta timp de cinci zile in post si rugaciune, pentru a-si supune trupul spiritului.
Drumul catre Dumnezeu
Si la Rarau, calugarii se roaga neincetat pentru noi toti. Si la Campulung se fac rugaciuni in miez de noapte pentru oameni. Iar la Bacau, preotul Necula canta cu detinutii "Hristos a inviat!" Pret de cateva zile, m-am oprit din alergat si am trait alaturi de acesti oameni. I-am privit atent si ascultat. Ei l-au gasit pe Dumnezeu si am inteles ca poti alerga cat vrei dar daca nu te opresti, nu-ti tragi sufletul si nu-L cauti pe Dumnezeu in tine, e greu, daca nu chiar imposibil sa-L gasesti in alta parte. E un drum pe care inaintam, o cale dreapta sau complicata in functie de cum ne-o alegem fiecare. Un drum de la care daca nu te abati si vrei, la capatul ei il gasesti pe Dumnezeu.
Hristos a inviat!
ULTIMELE STIRI
CELE MAI CITITE
