(P) De la izolare și suferință la o viață nouă: o tânără de 25 de ani a învins boala Cushing, după o intervenție chirurgicală
„Ajunsesem să nu mai suport oglinda. Acum zâmbesc din nou când mă privesc.” Așa își începe povestea D.M., o tânără de 25 de ani, studentă la Medicină Veterinară, care a trecut printr-o luptă grea și neașteptată cu o boală rară: boala Cushing.
Diagnosticul a venit după luni întregi în care corpul ei s-a schimbat dramatic, iar starea emoțională a fost tot mai fragilă.
Transformarea care a tras un semnal de alarmă
Totul a început în 2023, când D.M. a observat că menstruația i-a întârziat, pielea i s-a umplut de acnee, iar greutatea i-a crescut alarmant. De la 60 de kilograme, cât cântărea în mod normal, a ajuns la aproape 90 într-un timp foarte scurt. Fața i s-a rotunjit vizibil, și nu se mai recunoștea atunci când se privea în oglindă.
„Nu aveam probleme cu greutatea înainte. Dar ajunsesem să nu mai ies din casă de teamă că încă cineva o să-mi spună că m-am îngrășat”, povestește ea.
Un diagnostic complicat, dar esențial
Încurajată de o prietenă, a mers la un consult endocrinologic. A fost internată pentru analize, iar investigațiile au durat două săptămâni. Medici de diferite specialități încercau să afle ce se întâmplă cu ea. În cele din urmă, după analize de sânge, RMN cerebral și ecografii, a venit verdictul: boala Cushing – o formă rară de dezechilibru hormonal cauzată de un microadenom hipofizar, care duce la secreție excesivă de cortizol, hormonul stresului.
„Mi-au spus că am o tumoră de 3 mm la nivelul hipofizei, care îmi dă peste cap întreg organismul.”
Ce este boala Cushing
Boala Cushing este provocată de un adenom hipofizar – o tumoră benignă situată la baza creierului, care determină glanda hipofiză să producă în exces hormonul ACTH. Acesta stimulează glandele suprarenale să elibereze prea mult cortizol – hormonul stresului, ceea ce duce la dezechilibre severe în organism: creștere rapidă în greutate, față rotunjită (aspectul clasic de „lună plină”), hipertensiune, acnee, tulburări menstruale, depresie, anxietate și risc crescut de boli cardiovasculare.
În schimb, nu trebuie confundată cu sindromul Cushing - acesta înseamnă tot un exces de cortizol, dar din alte cauze: tratamente prelungite cu corticosteroizi, tumori ale glandelor suprarenale sau tumori ectopice care secretă ACTH.
Diferența este esențială: boala Cushing se poate trata prin operație neurochirurgicală a adenomului hipofizar, în timp ce sindromul necesită un tratament adaptat cauzei.
Salvarea a venit printr-o operație rară, minim invazivă
După diagnostic, D.M. a fost îndrumată către dr. Robert Clement, medic primar neurochirurg cu vastă experientă în tratamentul hipofizei, la Ponderas Academic Hospital.
„Este normal ca pacienții tineri să fie anxioși. I-am explicat că există și tratamente medicamentoase care pot ajuta la controlul bolii, dar nu o vindecă. Era clar că singura soluție era operația. I-am explicat că șansele de reușită sunt de aproximativ 70%, pentru că aveam un adenom clar vizibil la RMN. Fără intervenție, boala nu se putea vindeca”, explică medicul.
Operația a avut loc la sfârșitul lunii februarie 2024 și a fost realizată prin abord endoscopic transnazal – o tehnică modernă, fără tăieturi externe, care permite accesul direct la hipofiză prin cavitatea nazală. „Prin această tehnică, ajungem direct la hipofiză cu traume minime asupra țesuturilor înconjurătoare. Este o metodă sigură și eficientă pentru astfel de tumori”, explică dr. Clement.
„Am realizat că nu am altă opțiune. Trebuia să mă operez ca să pot reveni la o viață normală. În sala de operație, asistenta încerca să mă facă să râd. Apoi nu-mi amintesc nimic până când m-am trezit”, își amintește D.
Recuperarea: primele semne că totul va fi bine
Tânăra a stat doar patru zile în spital. Nu a avut dureri, iar în prima lună de după operație, fața și-a recăpătat conturul, iar kilogramele în plus au început să dispară.
„Din februarie până în iunie am slăbit de la 90 la 65 kg. Mă simțeam din nou eu.”
La controlul post-operator, la șase luni după intervenție, medicul nu a recunoscut-o.
„Stătea în fața cabinetului și nu știam cine este. Schimbarea era atât de mare, încât nu mi-am dat seama că e aceeași pacientă. A fost o surpriză uriașă și o confirmare că operația a fost un succes”, spune dr. Clement.
Lecția unei boli rare
Pe lângă transformarea fizică vizibilă, cea mai importantă schimbare pentru D.M. a fost felul în care se simte cu adevărat: mai încrezătoare, mai deschisă, mai aproape de cine era înainte de boală.
A revenit la viața de zi cu zi, a slăbit, se simte din nou bine în pielea ei și a reluat activitățile care îi aduc bucurie. Spune că, în sfârșit, se recunoaște în oglindă și își face planuri pentru viitor.
„Am învățat să fiu atentă la semnalele corpului meu. Să nu ignor nici cele mai mici schimbări. Dacă simți că ceva nu e în regulă, trebuie să cauți răspunsuri. Nu amâna. Cu cât descoperi mai devreme, cu atât șansele de recuperare sunt mai mari. Contează enorm să ai încredere în medicul tău. Domnul doctor Clement m-a încurajat, m-a sprijinit și m-a tratat cu respect și răbdare. Sunt recunoscătoare că am avut oameni care m-au ajutat să trec prin toată provocarea asta.”
Acest articol este un material publicitar al cărui conținut a fost realizat în mod independent de o terță parte, fără răspunderea editorială şi sub supravegherea PRO TV S.R.L.
