Yin si Yang: filozofii de viata si asternut
Despre barbati, ca si despre femei de altfel, s-au scris mii de tratate complicate de psihologie care au urmarit trenduri comportamentale in diverse culturi si ne-au explicat doct ca suntem diferiti.
Rolul meu aici este sa explic femeieste cum se vede comportamentul masculin din cealalta parte a...zidului.
In urma cu putin timp, mama mi-a povestit cum era sa cada intr-un restaurant, cand tata a facut pentru prima data in cei 36 de ani (!!!!!) de relatie complicata, un gest fara precedent : i-a tinut galant scaunul, astfel incat femeia sa se aseze comod la masa. Neobisnuita sa fie asistata, mama a riscat sa fie penibila.
Cam asta li se intampla tuturor femeilor care platesc in fiecare zi cu neuroni educatia primita de iubitii (sau alte forme de coabitare) lor. Daca mama voastra v-a strans sosetele, v-a spalat vasele, v-a adus manicarea in pat sau canapea, in timp ce voi va uitati la meci, v-a explicat ca pe ea trebuie sa o iubiti cel mai mult pe pamant si s-a asezat discret sau ostentativ pe marginea patului in care stateati cu sotia, sa stiti ca aceasta nu este adevarul absolut.
Exista si o scoala de gandire care zice ca nu e bine sa imitam la infinit comportamentul mostenit prin educatie si ca de asta avem liber arbitru, ca sa-l folosim, sa nu fim animale gregare si sa nu ne asteptam ca iubita, sotia sau o potentiala victima senimentala sa fie mama noastra, cu care e ilegal si imoral sa faci tzup, ca femeia vine si ea cu educatia ei, ca a mai avut poate un iubit, de care a fugit ca de dracu' cand i-a zis ca ma-sa e centrul universului lui sau i-a sugerat ca ciorba ca ea nu face nimeni - nici mama lui Masterchef - si ca la ei in famiglia, mama e capo di tuti capi.
Deci, cand va asezati langa femeia cu care tzup, va sfatuiesc sa scapati de imaginea dominanta a mamei care v-a apretat camasile de pionier si sa va comportati ca si cum nu o comparati cu nimeni, nici cu mama, nici cu fostele, poate asa o convingeti sa fie amabila si sa nu va spuna ca o doare capul, tocmai cand in capul vostru se deruleaza filmul cu ea despuiata si trantita pe masa de bucatarie, pe care mama voastra taia sarguincioasa ceapa, pentru o salata de vinete cum va garantez ca nu veti mai manca oricum niciodata, decat daca locuiti inca cu mama, care neobosita va spala, va gateste, va alinta, va spune ca sunteti misto cu burta si ca toate celelalte femei sunt niste parasute.
Va mai sfatuiesc sa-i spuneti pe bune daca va place, ca nu e ca si cum ati semna un act. Ca e frumoasa, daca e frumoasa sau daca vi se pare voua. Ca e imbracata cool, daca e. Ca ati vrea sa o tavaliti pe canapea, ca asta sigur va vine daca ati ajuns cu ea acasa.
Ca nu e obligatoriu sa fie menajera, salariata sau antreprenoare in acelasi timp, sa educe copilul sau viitorul copil ca si cum ar face parte din boardul Universitatii Oxford, sa gateasca ca Jamie Oliver si sa nu se vada cu prietenele ei amuzante, dar care au si obiceiuri neortodoxe.
Mai bine o ascultati ( stiu ca e greu), vedeti daca are si ea niste opinii, niste teluri, un sistem de valori si poate descoperiti ca salata de vinete se maninca la mama si viata de adult se traieste cu o femeie care te completeaza, desi nu-ti garanteaza ca-ti vrea numai binele.
PS : Da, am un frate caruia mama i-a adus mancarea la canapea si am avut si niste iubiti dominati de niste mame hotarate. In afara de fratele meu, toti ceilalti sunt in recycle bin, pentru ca noi, femeile stim clar ca suntem unice si nu ne plac comparatiile.
Despre cum suntem noi, va povestesc saptamana asta.
urban myths
Etichete: urban myths,
