La 13 ani a luat prima doza de droguri, iar de atunci viata ei s-a transformat intr-un cosmar. "Simteam singuratate"

29-06-2016 17:02

Fara parinti, fara viitor, episodul 4. Amalia are acum 19 ani. Mama si tatal au luat-o cu ei cand au decis sa isi incerce norocul in afara granitelor Romaniei, dar nu i-au oferit insa iubirea de care avea nevoie.

Coplesita de scandalurile din casa, de acuzatii de infidelitate si, in cele din urma, de divortul parintilor, copila a cedat. A incercat sa umple golul emotional cu droguri si alcool.

Amalia s-a lasat de scoala in clasa a opta si a ajuns pe strada. Tatal a gasit-o, cu greu, dupa ce a luat la rand toate spitalele din zona Romei. A adus-o in tara, dar nici aici copila nu si-a revenit.

Psihoterapeutii s-au ingrozit cand i-au aflat istoricul de consum. Peste imaginatia si limitele unui adult barbat.

Amalia: "Prima data am luat marijuana, hasis, chestii din asteam dar nu a durat un an si am inceput sa iau ecstasy, cocaina, amfetamina, speed si mai multe din astea. Toate droguri sintetice. Simteam singuratate. Simteam nevoia sa ma desparta de adevar, sa ma despart de lumea asta de ceea ce se intampla cu adevarat si de trecut."

Asa a incercat Amalia sa umple golul emotional cauzat de evenimentele din ultimii ani. Doar ce a trecut de varsta majoratului, insa are o poveste halucinanta. Avea numai doi ani cand tatal a plecat din Targu-Ocna in Italia. Omul a batut Europa in lung si lat ca sofer de TIR, pana cand a reusit sa isi aduca nevasta si fata intr-un oras de langa Roma.

Amalia: "La inceput, totul bine. Tata nu era niciodata acasa, era pe TIR, venea numai o data pe saptamana acasa si se certau din motivul asta, ca mama isi aducea amantii acasa. Eu incepusem sa-iI citesc si mesaje pe telefon erotice din partea altor barbati. O simteam asa rece, de parca as fi o piatra pentru ea, de parca m-ar tine doar pentru ca sunt minora si sa nu ajunga in puscarie daca mi se intampla ceva mie."

Din cauza infidelitatii, parintii au tinut-o intr-un scandal, pana cand Amalia a ajuns in clasa a cincea. Avea 11 ani cand mama si tatal s-au despartit. A ramas alaturi de cea care i-a dat viata. Iar intr-a opta s-a lasat de scoala.

Amalia: "A aflat protectia copilului din Italia. Si a vrut sa ma ia de langa mama, am mers la trei procese, m-au pus sa fac declaratii, dar mama, avand toti vagabonzii ei, ca erau ba avocati, ba din asta, nu au reusit sa ma ia pana la urma. Si am tinut-o tot asa droguri, alcool, droguri, alcool pana cand ea a plecat. Aveam 17 ani. A plecat si m-a lsat singura in Italia. Plecase in Romania la un alt barbat. I-am zis "mama, aici e viata mea, eu nu sunt in stare sa o iau acolo de la capat. N-am nici scoala, n-am nimic ce pot sa face eu acolo?" Nu a interesat-o. Si-a luat masina, bagajele si a plecat. Am ramas fara acoperis, fara nimic. Aveam un ghiozdan cu cateva haine in el si am ramas pe strazi."

Doi ani a trait in strada. A dormit pe sub poduri si prin case parasite, alaturi de prostituate, hoti si talhari.

Amalia: "Imi aduc aminte ne spalam in trenuri, in dusuri din astea commune. Era vai acolo . Dormeam cinci intr-un pat si ca sa ne cumparam mancare si droguri, ori furam, ori mergeam la cersit. Furam masini, trebuia sa le ducem in Napoli ca sa le vindem, furma tot ce era inauntru ca sa ne cumparam o paine, dar mai mult banii ii dadeam pe droguri, nu pe mancare. Frica? Ha-ha, pai cand esti sub efectul unei substante nu cred ca mai ai frica si sincera sa fiu am gasit mai mult ajutor pe strada decat cineva care vrea sa ma bata sau sa ma violeze. Toti banii pe care ii faceam ii dam pe droguri, a fost o perioada in care imi faceam in vena imi faceam marijuana. Am semne, mi-au ramas cateva, pe maini, pe aici. Tremuratul e tot de la droguri. Asta mi-a ramas din sistemul nervos. Asta e un tatuaj facut de mine si asta de o pritena de-a mea. Sunt momente din viata mea. Asta e cam vulgar. Asta e inima mea pe vena mea si asta reprezinta o perioada din viata mea frumoasa ca un trandafir. Trandafirul e frumos, dar totusi are si spini."

Amalia povesteste ca intr-o zi a vazut moartea cu ochii.

Amalia: "Intr-o zi mi-am dat o doza in vena si am facut o supradoza. Eram aproape sa mor. Cand m-au gasit pe strada, eram aproape fara puls. M-am trezit la spital. Primul lucru imi venea sa plang ca nu stiam ce e de mine. M-am trezit cu zeci de mii de doctori la dreapta la stanga. Ce s-a intamplat si am zis "va rog, ajutati-ma ca nu mai pot. Am stat pe metadona, dar cand am iesit am facut la fel. Pana cand iar, inca o data, supradoza, dar de data asta am mers in psihiatrie."

Intre timp, tatal o cauta disperat. Mai ales ca o amica a fetei i-a spus ca Amalia a murit. Barbatul a sunat la politie si a luat spitalele la rand. A gasit-o in cele din urma, iar cand s-a pus pe picioare a adus-o in Romania.

Amalia: "M-au trimis la Socola ca sa fac dezintoxicare totala. Sevrajul corporal nu il mai aveam, dar aici in cap il aveam intotdeauna. Nu intelegeam ce voia corpul meu de la mine sau creierul meu. Nu intelegeam ce voia si mi-am adua aminte sa beau."

Dupa ce a iesit de la dezintoxicare, Amalia a stat la o bunica. Acolo a inceput sa bea chiar si de trei-patru ori mai mult decat atunci cand era in Italia.

Amalia: "Sa zicem la un litru jumate de tarie pe zi de tarie, tuica, Vin. 2 litri jumate ca sa ma imbat asa de bine. Eu vroiam sa se simta chestia aia, sa ma imbat ca sa nu ma mai gandesc ca sa fiu in alta lume, sa ma desparta de realitate, pentru ca realitatea aia ma durea. Foarte tare ma durea. Era ca o fantoma care venea dupa mine si daca beam nu o mai bagam in seama. De fiecare data cand ieseam in strada ma faceam manga, ma gaseau pe coltul strazii moarta de betii, de aurolac, de punga de orice si venea politia, ma lua de pe strada ma ducea acasa beata crita la bunica mea."

Bunica l-a anuntat pe tata ca Amalia e din ce in ce mai rau. Omul a internat-o pentru inca o luna, la un alt centru de dezalcoolizare, din Sibiu de data aceasta. Abila, fata si-a convins tatal ca e pe calea cea buna. Barbatul, care-si vedea in continuare de drumurile lui prin Europa, s-a gandit sa o trimita in Anglia. Acolo, mama ei isi refacuse viata, iar omul a socotit ca Amaliei ii va fi mai usor sa-si gaseasca de lucru.

Amalia: "Am ajuns acolo am inceput si sa beauk si sa ma reapuc de droguri si dupa trei saptamani m-a trimis de parca eram un caine, m-a dus la aeroport si a plecat. Am luat avionul, acolo ma astepta tata si am luat si droguri dupa mine vero cinci grame de etnobotanice. Am mers la Sibiu inca o data cu drogurile dupa mine, am fumat acolo o saptamana, ca sa-mi calmez dependenta, am stat inca o luna si am iesit si totusi primul lucru pe care l-am facut a fost sa beau."

Dupa inca o tentativa esuata de a scapa de patima alcoolului, s-a mutat cu un prieten, la tara. A inceput sa bea si mai mult.

Amalia: "Tuica, tuica, tuica, pana noaptea cand ma puneam la culcare, aveam crize, eram somnambula, dadeam cu capul de pereti incercam sa ma duc la baie, dar ma izbeam de pereti de televizioare si a doua zi nu imi mai aduceam aminte nimic. Stiu chestiile astea pentru ca imi spunea el."

Norocul ei a fost ca tanarul a stiut sa ii fie alaturi. Convinsa ca-si face rau, Amalia si-a sunat tatal si i-a spus ca vrea sa se duca, din proprie intiativa, la dezalcoolizare.

Amalia: "Imi tremurau mainile nu mai puteam sa respire asa faceam nu mai reactionam, plangeam, imi era o frica in mine absurd de parca as fi omorat pe cineva si cineva vine dupa mine. Alcoolul m-a facut sa pierd foarte multe lucruri. Am pierdut increderea lui tata in mine, care cred ca a fost singura persoana in lumea asta care a incercat cu adevarat sa ma ajute , deminitatea. Sunt lucruri pe care daca le-ar face o fata ar fi cel mai mare jeg din lume. Alcoolul si drogurile m-au facut sa fac inconstient foarte multe lucruri. Se poate zice si prostitutie, furat, la baut in fata tuturor sa te vada ca pe o betiva iti strica imaginea zice lumea: drogata si betiva aia? Te simti ca un jeg."

Au trecut trei saptamani de cand a ajuns in centrul de dezalcoolizare Oxigen, din Bacau. I-a fost greu sa se deschida si sa vorbeasca despre ea. Despre dependenta si despre limitele pe care nu credea ca le va atinge vreodata.

Fata este o provocare pentru psihoterapeuti. E prima lor pacienta atat de tanara cu un istoric de consum peste limitele unui adult.

Roxana Hagi, psihoterapeut Centrul de Sanatate "Oxigen": "Este un copil abuzat, abandonat, neglijat. Un copil care a cunoscut partea neagra, murdara, urata a vietii. Amalia nu a primit unul din ingredientele cresterii si dezvoltarii normale si armonioase si asta este iubire, afectiune si in primul rand stabilitate. Drogurile si in general toate substantele sunt o cale usoara la indemana de a te refugia.

Liviu Burlacu, director de proiect: "Daca eu, un nimeni in lucrarea asta in Bacau, am fost apelat si din Cluj, si din Botosani, Iasi, Ardeal de parinti care au copiii in tara si ei sunt plecati in strainatate si copiii lor au probleme legate de alcool si de droguri. Credeti ca problemele astea nu sunt cunoscute? Dar neamul nostrum a devenit ignorant, neatent, indolent fara grija la viitorul lui."

Amalia: "Tata pentru mine e un sfant. Daca nu ar fi fost tata cred ca niciodata nu m-as fi pus pe picioare. Aici am o poza, chiar dupa toate cele intamplate ii port intotdeauna in inima oricum. Parintii mei sunt si vor ramane si mama. Si mama daca intr-o zi o sa vina la mine si o sa-mi ceara scuze eu o sa-i accept pentru ca este mama mea."

Amalia este abia la inceputul programului de dezintoxicare. Teoretic, un alcoolic are 12 pasi de parcurs pana cand isi poate infrunta hotarat trecutul scaldat in bautura. Si poate scapa de el. E greu sa ajungi la ultimul prag. E greu sa te accepti pe tine, nedemn si de nerecunoscut.

Totusi, tanara spune ca vrea sa traga un semnal de alarma. Asa ca vorbeste deschis despre ranile ei. Ceea ce, de obicei, se intampla dupa luni si chiar ani de zile in cazul pacientilor ajunsi in etapa finala. A 12-a, adica.

Amalia: "Eu am fost cu adevarat o proasta sa fac toate chestiile astea pentru ca mie mi-a lipsit curajul. Eu puteam sa-mi vad de viata, sa-mi iau caietul in mana, sa invat, sa devin cineva in viata asta si sa le arat eu lor "uite ce am devenit si nu din meritul vostru, din meritul meu si as zice sa nu faca prostii, sa-si vada de viata lor ca lucrurile bune o sa se intample la toata lumea. Soarele va veni oricum pe strada la toti."

Amaliei ii place sa deseneze si viseaza sa isi deschida un salon de tatuaje. Desi tremuratul o chinuie constant, cand pune mana pe culori si isi asterne ideile pe-o coala pare stapana pe sine.

Amalia: "O pasare, pentru ca e un lucru al libertatii e nevoia de a zbura liberattea. O pasare este intotdeauna libera de a face orice si un semn al pacii, al pacii interioare. Pasarea din tine."


VIDEO PROTVPLUS.RO