Criza refugiatilor, analizata la "Dupa 20 de ani". Cum am ajuns aliati cu "prietenii Moscovei" si de ce ne temem de imigranti

Specialistul in relatii internationale Cristian Diaconescu, fost sef al diplomatiei de la Bucuresti, si antropologul Vintila Mihailescu au fost invitatii lui Cristian Leonte in emisiunea “Dupa 20 de ani”, difuzata duminica de la ora 10.00 pe PRO TV si online pe PROTV NEWS.

SINTEZA declaratiilor:

S-a stabilit ca vom primi imigranti. Ce facem cu ei?
Cristian Diaconescu: S-a luat o decizie in ceasul al doisprezecelea, poate putin mai tarziu. Saptamana aceasta Europa a fost pusa in fata obligatiei de a lua o decizie complexa. Europa a raspuns pana acum acestei crize prin decizii simple. La nivelul institutiilor internationale, aceasta problema a aparut prin februarie-martie 2015, o data cu momentul in care evenimente dramatice aveau loc in Marea Mediterana, care devenea din „Mare Nostrum” un soi de cavou lichid. Sute de oameni se inceau incercand sa traverseze din Turcia spre Grecia si Italia.

Situatia era veche, de ani de zile.
Cristian Diaconescu: Situatia parea tinuta sub control. Prima reactie a institutiilor europene a fost impotriva retelelor de traficanti. Printr-o decizie militara, vor fi demantelate, astfel ca refugiatii sa nu mai vina in numar atat de mare. Cand refugiatii au inceput sa vina din zona Turciei, decizia s-a dovedit inoperanta. Atunci s-a luat o alta decizie simpla, stabilirea cotelor. Aceste cote nu au fost stabilite insa printr-o negociere directa cu state a caror cultura nu le facea foarte pregatite in accepta brusc un val de mii de oameni veniti dintr-o alta cultura. Si atunci, mai ales in aceasta zona de est - sud-est a UE a aparut frica. Bineinteles ca politicienii au rezonat din aceasta perspectiva, incercand sa iasa in intampinarea asteptarii publice. In lipsa unei decizii unitare si solidare la nivelul UE, fiecare din statele membre a inceput, pe cont propriu, sa ia masuri, mai mult in ideea de a inlatura acesti refugiati de la frontiere. Acest proces nu mai putea continua. 90% din refugiati erau preluati in 2 tari, motiv pentru care UE a pus piciorul in prag, a luat o decizie care numai voluntara nu este, si acum trebuie sa o aplicam daca vrem sa fim alaturi de Uniunea Europeana.

Citește și

"Daruiti-le un viitor". O fundatie ii incurajeaza pe germani sa le lase refugiatilor averea prin testament

De ce Rusia va pierde în războiul din Ucraina. Un expert chinez în geopolitică explică care sunt cei patru factori principali

E clar ca nu mai avem incotro. Ce facem cu ei?
Vintila Mihailescu: Intrebarea cred ca trebuie putin nuantata. Statul roman trebuie sa ia niste masuri, dar ce facem noi, poporul? Cred ca cel mai bun lucru e sa nu facem nimic. Sa nu inflamam o situatie care e grea. Exista reactia “daca esti asa umanist, ia-i la tine acasa”. Nu e vorba de a lua pe cineva casa, exista institutii, centre, primim in fiecare an refugiati de ani buni, exista ONG-uri care se ocupa de ei. Deci acest fenomen, la scara mai redusa, se petrece in Romania de ani de zile si nu stim sa fi deranjat pe cineva pana acum. Deci, mai domol cu isteria. Aceasta situatie e foarte grava, deci daca o tratam cu isterie, cu frici, poate sa devina o mare problema sociala, dincolo de problema politica, economica, umanitara.

Un tip de raspuns au dat 2 sondaje: IRES si INSCOP. Pe 2 septembrie erau de acord sa primim refugiati 65%, pe 22, doar 35%.
Vintila Mihailescu: Este ilustrarea matematica a ceea ce spuneam, acest fenomen de isterie, emotional. In cateva saptamani a crescut procentul celor spun NU, va garantez ca daca se reface sondajul peste o saptamana va fi mai mult. Or, deocamdata in Romania chiar nu s-a intamplat nimic si e previzibil sa nu se intample nimic dramatic. Sursa de emotie e clara, suntem inundati de imagini emotionale or emotia e cea mai contagioasa boala. Si avem 2 tipuri de imagini: imaginea cu copilul mort, cu copilul in fata armatei, si cealalta, cu convoaie de oameni care vin. O imagine umanitara, afectiva, dar si una care sperie, de invazie. Pentru cineva care nu stie nimic, imaginea barbarului care bate la usa te face sa te incui in casa si sa incepi sa te pazesti. E o reactie pur emotionala. Se intampla peste tot, la noi poate mai mult ca in alte parti pentru ca totdeauna cand o societate are un nivel foarte scazut de incredere si de securitate, e mult mai predispusa sa se sperie, are mult mai multa nevoie de minuni. Pe acest fond care exista de ani buni in societatea romaneasca, astfel de imagini si de informatie face ca “fandacsia sa fie gata”. La un moment dat, trebuie sa iesim din aceasta emotionalitate.

Valul de migranti pare ca s-a declansat dintr-o data. De ce acum?
Cristian Diaconescu: Primul val, acum 5 ani, 4 ani, 3 ani, a ocupat tarile limitrofe. Acum, Turcia are 22 de tabere si 2 milioane de refugiati. Iordania, o tara care se poate confrunta cu islamismul, are peste 600.000 de refugiati. In Liban situatia e si mai grava: din 4 cetateni, unul este refugiat sirian. Aceste tari au fost excedate. Turcia a lansat diverse apeluri catre Europa, mai ales, cerand sprijin financiar, logistic. Nu a primit niciun raspuns, Europa s-a intors cu spatele. In Iordania, datorita unei pozitii strategice foarte complicate, au intervenit americanii si cu sprijinul lor frontiera e inchisa.
Acesti oameni, dupa mult timp de stat in tabere supraaglomerate, fara sa-si poata trimite copiii la scoala, fara sa poata castiga un ban din munca, la un moment dat, pe un sentiment indus si de cei care ii tineau, au luat calea cea mai scurta spre Europa. Europa nu a raspuns intr-un fel sau altul pana cand valul nu a devenit foarte mare. La primele incercari nu a avut o reactie agresiva, ceea ce i-a incurajat sa vina. Avem o stare emotionala, care, dupa parerea mea, ar putea fi diminuata de o reactie institutionala adecvata. Cetatenii europeni sa vada ca instituiile europene sunt in control, iau decizii solidare, manageriaza o astfel de situatie, astfel incat protectia internationala si securitatea nationala sa fie in egala masura sustinute de institutii.

Dar numai coerenta si fermitate nu am vazut in ultimele saptamani.
Cristian Diaconescu: Problema cotelor e inchisa de la JAI. Dezbaterile in Romania nu au utilitate sau reverberatii. Ceea ce se vede in decizia Consiliului European este ca tema intaririi frontierelor prevaleaza acum. S-au luat masuri pentru sprijinirea Turciei, ar putea primi un miliard de euro pentru aceste tabere. Se pune problema creeari unor tabere de triaj, hotspot-urile din Grecia si Italia. Se pune problema rezolvarii crizei la sursa, in statele de unde refugiatii vin. FRONTEX-ul se va intari. Romania a avut un esec diplomatic in prima faza legata de cote, asezandu-se alaturi de un grup nationalist-populist, „prietenii Moscovei”, cum sunt cunoscuti – Ungaria, Cehia si Slovacia. Diplomatia va trebui sa fie mai atenta acum, se iau decizii si acum la Bruxelles la care putem contribui. Se discuta acum un nou acord Schengen la Bruxelles. Nu e clar care sunt frontierele exterioare de securitate ale UE, nu sunt neaparat identice cu cele ale UE.

Ar putea exista un spatiu restrans in UE in care tarile mari sa-si inchida frontierele
Cristian Diaconescu: Aproape sigur va exista, si de aceea as ruga ca cei care ne reprezinta sa fie extrem de atenti sa nu fim plasati intr-o zona-tampon, de tranzit, si frontierele exterioare ale UE sa se plaseze la vestul Romaniei.

Unde s-ar opri aceasta noua frontiera in interiorul Europei?
Cristian Diaconescu: E o decizie politica, nu tine neaparat de geografie. Va fi luata in legatura cu capacitatea statelor de a participa coerent la un nou acord Schengen, de a fi si politic, dar si logistic, apte sa se asocieze deciziei centrului. Trebuie sa avem in vedere disiparea susceptibilitatilor generate de apropierea noastra de un grup de state care au mari dificultati in a se asocia cu sistemul de valori european. Romania a cazut din greseala in aceste zona, Polonia a stiut sa se retraga in ultimul moment. Daca nu a informat, ambasadorul roman in Polonia ar fi trebuit sa-si faca bagajele, daca a informat, altcineva ar trebui sa plece. Pentru ca Polonia, partenerul nostru strategic, prin detasarea de Romania si de Visegrad, a dat un semnal de asociere cu nucleul dur al UE in perspectiva unor masuri care vor urma. Aceste decizii presupun intarirea frontierelor. Romania are si expertiza, si capacitatea pentru asta, putine state din UE au acest pachet. Valul va continua.

Valul va continua, asta spun toti oficialii. Daca vin mai multi?
Vintila Mihailescu: Daca se schimba total datele problemei, as aminti ca daca nu ar fi 2.000, ci 4.000 sau chiar10.000, asta ar insemna ca am avea cel mult 0,05% musulmani. In perioada noastra de maxima inflorire, cea interbelica, erau 1,3%. Bucurestiul are acum cam 2-3% populatie „noi minoritati”, in interbelic aveam 19%. Deci ce vreau sa sugerez este ca am convietuit ca istorie, cultura, cu imigrantii, ceea ce a contribuit la o inflorire a Romaniei. Sigur ca sunt alte conditii, dar nu in sine numarul e marea problema. Dar ne-am taiat craca de sub picioare cu acest gen de abordare a problemei si pozitionarea noastra, care ne plaseaza in barca corijentilor. Apropo de mesajul rational care trebuie dat de Europa si de guvernele nationale, pana acum s-a spus ca „vin astia peste noi, trebuie sa ne tinem bine de stalp”. Un astfel de mesaj nu face decat sa amplifice spaima, emotia. Nu as vedea o mare problema nici din punctul de vedere al socului cultural. Sa ne uitam la turci. In Bucuresti, convietuirea cu ei, integrarea, a fost cea mai buna. Vorbim aceeasi „chiftea”. Exista anumite componente psihologice care ne apropie mai mult de Orient decat de Occident. Principalul impediment, cred eu, e aceasta reactie de spaima, de „cetate asediata”, dincolo de marile probleme strategice.
Frica mea este ca nu e criza refugiatilor, ci a Europei. Dupa aceasta proba, Europa s-ar putea sa nu mai existe.

Cum s-ar putea intampla asta?
Vintila Mihailescu: Era o formulare caricaturala si exagerata, dar, revenind la criza, chiar cred ca e mai importanta criza Europei. Criza, din perspectiva refugiatilor, s-a incheiat, au scapat cu viata, mai rau de atat nu li se mai poate intampla. Pe de alta parte, Europa, care a stat cu spatele mai multi ani, care, dupa impresia mea, a jucat politica strutului, acum trebuie sa ia rapid niste decizii structurale. La nivel de principii, principiile care au facut Europa, acum trebuie sa vedem daca suntem consecventi cu ele sau le mai ajutam in functie de context. Daca facem asta, devenim mai putin credibili, ceea ce e o prima bresa.
Pe de alta parte, e o repliere, la care s-a alaturat si Romania, pe national, pe interese nationale, care daca nu e bine gestionata poate sa produca fracturi imprevizibile in unitatea europeana. Acest gen de brese deschid posibilitatea unor fisuri pe termen mai lung. Va ramane UE in formula pe care o stim sau va avea alta geometrie? O Uniune Europeana cu geometrie variabila nu mai e o mare putere.
Cristian Diaconescu: Unitatea europeana e mult mai importanta decat cum vom gestiona refugiatii. Au fost 3 crize la rand: criza ucraineana, criza greaca si acum cea a refugiatilor. Aceste 3 crize au aratat 3 vulnerabilitati fundamentale la nivel european: absenta unei politici comune de aparare si de securitate si a unei politici externe, absenta unei politici financiare, bugetare, si absenta unei identitati europene. Din cele 3 probleme s-au generat reactii pe care azi cu greu le putem accepta.

Ce se intampla, pana la urma, in Siria, cu prezenta Rusiei?
Cristian Diaconescu: Din 5 refugiati din Siria, 4 pot intra in prevederile conventiei privind protectia refugiatului. Practic, in acest moment, grupurile beligerante sunt fie cele din jurul presedintelui al-Assad si 2-3 grupuri care produc cel mai mare numar de refugiati – nu doar ISIS. Sunt grupuri care tintesc doar comunitatea kurda, grupuri care tintesc doar sunniti. Rusia probabil ca a anticipat o interventie occidentala in ideea de a-l sprijini pe Bashar al-Assad.

Doamna Angela Merkel spune ca discutia despre securitatea in Siria trebuie sa-l includa pe Bashar al-Assad.
Cristian Diaconescu: Asa cum stau lucrurile azi, exista si o alta pozitie, legat de faptul ca un proiect de securitate privind Siria ii poate include si pe rusi, si pe iranieni. E vorba de o situatie cat se poate de complexa. Daca acceptam ca Rusia sa fie parte a unui demers, atunci si doamna Merkel, si alti parteneri economici ai Rusiei vor aduce toate argumentele care stau si azi la baza unei relatii intre o parte a Europei si Rusia.

Si noi unde ne gasim in acest tablou? Partenerul nostru strategic, SUA, nu discuta despre al-Assad.
Cristian Diaconescu: Noi ne putem gasi acolo unde forta si capacitatile noastre ne pot plasa, daca stim sa le profilam. Nu ne vom gasi nicaieri daca asteptam sa ne aseze altii la masa. Capacitatea de influenta pe care Romania o are in Siria, in sens larg, e mult mai mare decat a marii majoritati a statelor UE. Am fi in primii 3. In ce masura aceasta poate fi potentata, depinde de oamenii de stat. Si ceilalti stiu ce putem, in ce masura Romania se poate implica in Siria si Irak, ca putem castiga disponibilitatea in zona. Daca nu ne-o manifestam, se considera ca e un calcul politic.

Ce inseamna mai precis aceasta influenta, ce poate face Romania in Siria?
Cristian Diaconescu: Romania in Siria poate sprijini un proiect european sau euro-atlantic, inclusiv pentru refugiatii dinauntrul Siriei, si sa asigure securitatea unei astfel de tabere. Nu asta e raspunsul pe care il asteptati, dar Romania, in numele unor state occidentale, poate fi operationala in orice moment. In numele unor state occidentale, de unii singuri evident nu putem. Putem fi sprijinitorii unor actiuni acolo, unde partenerii nostri ad-hoc, Cehia, Slovacia, Ungaria, nici nu ajung. Daca avem o problema cu niste decizii, putem aduce noi pe masa negocierii o contributie si atunci se va crea un balans. Iar aceasta contributie a fost verificata de-a lungul anilor si a functionat. Jucand bine diplomatic si cu componenta militara extrem de bine armonizata, Romania a castigat pasi enormi de-a lungul timpului.

In ce perioada de timp vom primi aceste cote de imigranti?
Cristian Diaconescu: Nu as sti sa va spun, dar nu prea scurta. Cand apareau semnalele ca se apropiau refugiatii de granita noastra, ministrul de Interne Oprea a scos corturile, nu tunurile.

Reporterii nostri au vazut corturile, dar si reactia oamenilor. Exista o falie in interiorul societatii romanesti care ne potenteaza sa vedem lucrurile altfel acum?
Vintila Mihailescu: E o diferenta intre a vedea cu ochii tai si a-ti imagina. Cea mai mare ura etnica anti-maghiara e in Dobrogea, la oameni care nu au vazut in viata lor un ungur. Acelasi lucru e acum: cand ii vezi ca sunt oameni, ca sufera, ca le e foame, reactia e alta. Dar spaima, la care si mass-media contribuie, daca e intretinuta, va duce la cresterea reactiilor negative. Parerea mea e ca nu va mai fi un subiect dupa ce se aseaza totul daca nu e intretinut. Dar e o supapa pentru orice pozitie populista. Si este o materie prima pentru orice fel de politica populista.

Vedeti pe cineva la noi care ar folosi asta drept combustibil pentru o miscare politica?
Vintila Mihailescu: Nu mai stiu ce sa cred. Eram foarte fericit ca populistii au disparut, dar nu e exclus sa reapara. Momentan nu cred ca e un pericol real.

Vorbeati de o rezolvare la sursa. Ce se poate face?
Cristian Diaconescu: E nevoie de stabilizarea tarilor respective si reconstructia post-conflict. Tarile acelea sunt distruse, nu mai au case, scoli, spitale. Deocamdata Europa e mai preocupata sa isi intareasca frontierele. Din acest punct de vedere, se pare ca singura adresare la sursa vizeaza intarirea Turciei si determinarea ei de a nu mai lasa refugiati sa vina in Europa. Premierul turc va veni in Europa pentru a gasi o varianta ca sa opreasca aceste exod. Aceste demersuri sunt paleative, situatia este grava, vine iarna. Marile puteri care sunt in Siria negociaza acum intre ele ca sa evite coliziunile. In discutiile din Arabia Saudita, Europa nici nu e invitata. Daca e sa va spun de ce: pentru ca nu se intelege pe cine reprezinta doamna Mogherini.

Ca tara, ca plan, ce ar fi intelept sa facem?
Vintila Mihailescu: Plan? Exista asa ceva in Romania? Intai si intai, ar trebui sa avem un proiect de tara macar pe termen mediu, impresia mea e ca avem doar pe termen scurt. Care e locul pe care ni-l dorim noi in Europa? Nu spunem nimic, or ar trebui sa dam un raspuns ca tara, atat ca populatie, cat si ca guvernanti. Cum ne vedem locul in Europa, nu acum, ci peste 10-15 ani? De la acel punct discutam despre politica, pana atunci vorbim la o bere.
Cristian Diaconescu: Romania are locul ei in Europa, totul e sa si-l respecte. Locul in Europa nu inseamna un demnitar la costum care ne reprezinta, multumit care are in fata o placuta pe care scrie Romania. Nu vreau sa fiu cinic, dar locul ti-l castigi, prin contributii clare. Iti faci tara predictibila si credibila, nu iei decizii dubitabile, fiindca nimeni nu e obligat sa-ti analizeze toate micile conflicte interne. Nu am avut multe de obiectat cand altii si-au mutat comandamentele, resursele, militarii, in Romania, sa ne apere. Trebuie sa fim cat se poate de clari, fiindca atunci cand ai un potential si il joci prost politic, se considera ca sunt altii care au exercitat presiuni si interventii ca sa nu iti aduci potentialul. Putem noi sa criticam Europa, sa spunem ca a gresit, dar lucrurile sunt incheiate, Romania e stat membru al NATO si al UE, cu drepturi si obligatii.

Articol recomandat de sport.ro

NEWS ALERT Zinedine Zidane revine! S-a înțeles cu noua sa echipă