Tradiții în Ajunul Anului nou și de Revelion în lume. Țările unde se doarme în cimitire
Revelionul este sărbătorit în 38 de zone orare, iar între obiceiurile pe care oamenii din diferite părţi ale lumii le adoptă în ultima zi a anului se numără bătăile în stradă, spargerea farfuriilor, dar şi vizitarea şi chiar dormitul în cimitire.
Samoa şi Kiribati sunt primele teritorii care intră în 2018, la ora României 12.00, pe 31 decembrie, iar ultimele, insulele Baker şi Howland, la ora României 14.00, pe 1 ianuarie.
În total, pe glob, Revelionul este sărbătorit în 38 de zone orare. Odată cu România, noul an este întâmpinat în 32 de ţări.
În Statele Unite ale Americii, Revelionul este sărbătorit cu mâncare şi băutură din abundenţă, iar şampania, prăjiturile şi boabele de fasole sunt considerate norocoase. Cel mai important eveniment al serii este, din 1907, petrecerea din Time Square (New York), la care participă sute de mii de persoane.
În Canada, în special în regiunea Quebec, în ajunul Anului Nou, oamenii merg pe malul râurilor unde fac petreceri şi pescuiesc la copcă.
Grecii pun bani în prăjitura tradiţională - vassilopitta - şi spun că persoana care îi găseşte va avea bucurii tot anul, iar copiii aşteaptă să primească daruri în ghete de la Sfântul Vasile. Un alt obicei al grecilor este de a agăţa ceapă la uşa de la intrare, aceasta simbolizând renaşterea.
Şi în Bolivia sunt puse monede în prăjituri, iar cei care le găsesc vor avea noroc tot anul care vine.
Francezii mănâncă clătite, iar danezii sparg farfurii de uşile caselor prietenilor şi rudelor şi sar de pe scaune la trecerea în noul an, pentru noroc.
Irlandezii, pentru a alunga spiritele rele, aruncă în pereţi cu pâine, iar care îşi doresc noroc în dragoste în noul an îşi pun vâsc sub pernă.
În Ţara Galilor, la miezul nopţii, uşa din spate a casei este deschisă şi imediat închisă, pentru a lăsa anul vechi să iasă şi a da afară ghinionul. După a 12-a bătaie a ceasului, uşa din faţă este deschisă pentru a primi noul an şi bucuriile pe care le va aduce.
În Scoţia, cei care vin în vizită în noul an trebuie să aducă un cadou, în timp ce în Anglia, primul musafir care intră în casă trebuie să fie bărbat, să aducă pâine, băutură şi cărbune.
În Bulgaria, Survaki - nume tradiţional dat sărbătorii - este prilej de petrecere. Oamenii poartă haine noi, iar între bucatele tradiţionale se află plăcinta cu brânză şi răvaşe şi capul de porc.
Pentru noroc, în Ecuador şi Panama, de noul an, sunt arse păpuşi din hârtie şi fotografii făcute în anul care tocmai se încheie. Într-un mic sat din Peru, oamenii se bat pentru a începe noul an cu toate problemele rezolvate. În Chile se obişnuieşte vizitarea cimitirelor, şi chiar dormitul în astfel de locuri.
În Ecuador mai există un obicei - persoanele care îşi doresc să călătorească mult în noul an obişnuiesc să plimbe valize goale. Columbienii au un obicei similar, cărându-şi valizele de Revelion, cu aceeaşi speranţă.
Argentinienii, mexicanii şi spaniolii mănâncă 12 boabe de struguri, care reprezintă dorinţele puse în ultimele secunde ale anului. Prin acest ritual, spun ei, atrag norocul. Îmbrăcămintea albă este şi ea parte din ritual.
Şi portughezii au un obicei asemănător. Ei înlocuiesc strugurii cu smochine, iar cele 12 fructe simbolizează tot atâtea dorinţe care trebuie puse.
Brazilienii cred că lintea semnifică prosperitate. Astfel, ei pregătesc cu ocazia Anului Nou mâncăruri bazate pe acest ingredient. În ajun, preotese poartă haine în culori alb şi albastru şi oficiază ceremonii pe apă. O barcă plină cu bijuterii, lumânări şi flori este ofrandă pusă pe apa oceanului pentru a aduce sănătate, bogăţie şi fericire.
În unele ţări din America de Sud, lenjeria intimă colorată purtată de Revelion are rol determinant asupra anului care începe. Culoarea roşie înseamnă dragoste, auriul - bogăţie şi albul - pace.
În Turcia, în noaptea de Revelion se poartă lenjerie intimă roşie, pentru a atrage norocul.
Italienii mănâncă linte şi obişnuiesc să arunci pe fereastră cupa din care au băut şampanie. În regiunea Napoli, pe ferestră se aruncă - de regulă - obiecte vechi, de la mobilier la veselă. Mobilierul vechi este aruncat şi în unele ţări din Africa de Sud pentru a întâmpina noul an.
Olandezii sărbătoresc ultima zi din an, dau foc brazilor care au fost împodobiţi de Crăciun, în timp ce în Elveţia şi Austria oamenii celebrează ajunul zilei de Sfântul Silvestru, iar belgienii trebuie să aibă asupra lor câte o monedă, pentru un an nou îmbelşugat. Elveţienii mai au un obicei - la începutul noului an, ei pun îngheţată pe jos.
Portoricanii aruncă apă cu găleţi de la fereastre, pentru a alunga spiritele rele, la fel şi thailandezii.
În Siberia, oamenii fac baie în lacuri îngheţate. Ruşii mai obişnuiesc să îşi „bea dorinţele pentru noul an”. La miezul nopţii, aceştia îşi scriu dorinţa pe hârtie, apoi îi dau foc, aruncă cenuşa în pahar, după care o beau, înainte de a începe oficial noul an.
În Estonia hrana din belşug reprezintă abundenţa viitorului an, iar în Finlanda şi Germania un experiment ce are la bază cositor topit poate prezice cum va fi noul an. În funcţie de ce formă ia cositorul topit pus în apă rece, oamenii îşi pot da seama cum va fi anul.
În Ungaria, Anul Nou este sărbătorit cu friptură de porc sau piftie de porc, acest tip de carne, bogat în grăsime, simbolizând prosperitatea şi bogăţia. Carnea de pui şi cea de peşte sunt evitate la masa de Revelion, pentru că prin consumarea acestora se pierde norocul.
În Filipine, forma monedelor este transferată mâncării şi accesoriilor. Totul trebuie să fie rotund.
De când au adoptat calendarul Gregorian, în 1873, japonezii merg la templu, se roagă, agaţă împletituri din sfoară la intrarea în case, zâmbesc şi bat clopote de diferite dimensiuni de 108 ori.
Chinezii au un mod unic de a celebra Anul Nou. „Gung Hay Fat Choy” (The Spring Festival) este cel mai important eveniment în cultura chineză. Noul an este sărbătorit în prima zi din prima lună a calendarului chinez - o combinaţie între calendarul solar şi lunar. Uşile caselor sunt vopsite în roşu, simbolizând fericirea şi norocul. Ei ascund toate cuţitele, ca nimeni să nu se taie, pentru că asta ar putea ”tăia” norocul tuturor membrilor familiei în noul an.
Papa Inocenţiu al XII-lea a decis, în 1691, ca data de 1 ianuarie să fie prima zi din an. Până la acest moment, Crăciunul era începutul de an, iar la popoarele din emisfera nordică, 1 martie era considerată prima zi.
