Cât i-a luat unui român cu Dacia Spring ca să parcurgă drumul de la Fălticeni la Berlin. Probleme uriașe în Germania
Un român care a vrut să ajungă la Berlin și nu a mai găsit bilete de avion și a ales să meargă cu Dacia Spring a tatălui său, a povestit experiența unui drum de peste 1.800 de km cu o mașină electrică, relatează Monitorul de Suceava.
Mihai Tudosă și-a propus să viziteze, în perioada 20-23 septembrie, InnoTrans 2022 Berlin, un târg care reunește peste 3.000 de expozanţi din lumea tehnologiei transportului feroviar.
Acesta a plecat din Fălticeni pe 17 septembrie, alături de un coleg de serviciu. „Nici măcar n-am plecat cu bateria încărcată 100%”, a povestit Mihai, precizând că au pornit la drum la 6:50 dimineața, traseul Piatra Neamţ – Sovata – Cluj - Oradea – Debrecen (Ungaria).
„Am pornit fără nici o grijă, am planificat opririle pe PlugShare. Aşteptările privind autonomia au fost depăşite, așa că am depăşit anumite staţii/intrarea în anumite oraşe aglomerate. Am făcut încărcări la staţii unde făceam pauze şi pentru o cafea, pentru a mânca ceva, pentru relaxare. Spring consumă 20-25 kW în rampă în zona verde și 33 kW în zona roșie, în timp ce pe pantă regenerează 7 kW”, a povestit el.
În prima zi a călătoriei a parcurs 636 de km și a încărcat mașina de cinci ori. „Singurii timpi <morți> au fost cele 20-25 de minute la fiecare încărcare în care oricum am fi oprit pentru a servi un sandvici, o cafea sau pentru toaletă”, a spus el.
Cei doi parteneri de călătorie au înoptat la un hotel din Debrecen, unde au lăsat Spring-ul la încărcat pânâ dimineață, ca să poată pleca cu bateria la 100%.
„După nici 2 ore și 125 km, pe autostradă, un vânt nebun a creat ceva emoții pentru că a scăzut autonomia cu aproape de 25%. Şi după Budapesta vânt puternic, ploaie, curcubeu. Am încărcat pe M1 de la 14 la 100% contra 21,39 kWh, 42,57 lei și 60 de minute, ne-am bucurat de un Hot Dog XXL <a la Mol> și un <Americano> specific, alături de un curcubeu frumos apărut după ploaia ce a creat un decor interesant alături cu soarele strălucitor care se pregătea să apună dinspre vest. Următoarea țintă era Viena și viitorul era neprevăzut… În România şi Ungaria infrastructura pentru automobile electrice arată, deja, bine. E fiabilă şi dezvoltată alături de servicii conexe”, a remarcat Mihai.
Mersul constant cu 100-110 km/h pe autostradă a crescut consumul, astfel încât atunci când au ajuns la hotelul din Viena maşina mai avea o autonomie de 38 km. Deși înainte să facă rezervare s-a asigurat că hotelul are stație de încărcare pentru mașinile electrice, în momentul în care a ajuns a avut parte de o surpriză: în garaj era un model de priză cum sunt cele „pentru a menține cald automotorul Săgeata Albastră”. Şi de aici a început aventura, pentru că toate noaptea, cei doi au umblat să încarce maşina.
„Scoţi maşina din parcare, hălăduieşti noaptea prin capitala Austriei către alte 5 staţii <Tanke Wien Energie>, aplicaţie cu care deblochezi robotul de încărcare, Google Play îţi zice cu roşu că <Isn`t available in your country / Nu este disponibil în ţara ta!>, parcurgi zeci de kilometri între staţii verzi şi portocalii pe PlugShare… Am reuşit să găsim finalmente o staţie în care într-o sesiune de 180 de minute să încărcăm maximum 10,63 kWh (Type2), deci nici măcar jumătate din bateria Spring-ului. Realocăm încă un credit pentru încă 180 de minute pentru încă vreo 11 kWh cât să ne ajungă pentru Brno, Cehia, unde vom avea stații MOL sau CEZ şi unde să putem încărca electroni”, a mai povestit el.
Dacă prin Cehia a circulat fără probleme, în Germania s-a descurcat mai greu cu încărcarea mașinii electrice.
„Nu pornea nici cu cardul bancar, aplicația mă trimitea să introduc un card ARAL pe care bineînțeles nu-l aveam. Văzându-mă agitat, un angajat al stației ARAL Dresda îmi zice să sun la un număr de ajutor, 08001353511. +49, evident. Apelul se închide instant. Mă reîntorc la angajat, îi explic că nu pot suna, nu vorbea o boabă engleză. După un timp mă vede lângă mașină și mai agitat, îi explic gestual că nu răspunde nimeni la număr. Sună și el. Urmează o conversație de vreo 20 de minute, conectez mașina, rând pe rând, la 3 din cele 4 porturi CCS. Nimeni, nimic. Clepsidra și martorul de încărcare clipesc. Abia la a 3-a conectare, cu reprezentantul ARAL la telefon, văd că se afișează nivelul bateriei pe ecran (57%) și se aud contactorii stației și mașinii. Un zâmbet larg pe chipul meu și pe chipul angajatului… după vreo 25 de minute de încercări. Am apreciat mult gestul omului. În Germania, am încărcat de 2 ori și am fost nemulțumit tot de 2 ori”, a povestit Mihai.
După un parcurs de 1844,9 pe 19 septembrie, la ora 22:00, Mihai şi Dragoş au ajuns la Berlin. Calculele sale arată că a cheltuit 532 pentru tot drumul, încărcând și la stații gratuite.
Până la Berlin, Dacia Spring a consumat în total 260 de kWh. „Timpul de încărcare efectiv: 564 minute pe CCS şi 604 minute pe Type2”, a mai precizat el.
„N-am văzut nici un Spring pe drum… deci lumea o ia doar pentru oraş. Şi e firesc aşa. Dar aş contrazice puţin lumea… A fost o călătorie neprogramată pe un traseu bine programat, dar cu multe situaţii neprevăzute care au fost tratate ca atare. Am primit un singur flash de la un X3 sau X5, care pendula printre benzi. Am consumat 260 kWh şi am cheltuit 532 lei, cu o medie de 2,04 lei/kWh. Timpul de încărcare efectiv: 564 minute pe CCS şi 604 minute pe Type2. Statistici..., însă dincolo de ele a fost o experiență de viaţă. Am reuşit să fac dus-întors Fălticeni – (Cristeşti) – Berlin şi Berlin – Paşcani – Fălticeni cu Dacia Spring fără nici o frică, doar cu mult drag de aventură”, a concluzionat el.
