Vreau si eu parintii mei! Povestea fetitei care nu are identitate
La fiecare sase ore un copil roman este lepadat intr-o maternitate, iar cei mai multi raman in sistemul de protectie sociala.
Din nefericire, ei nu ajung in casele unor oameni normali pentru ca avem una dintre cele mai restrictive legi privind adoptia din toata Europa.
O fetita de cateva saptamani nu are identitate pentru ca mama ei a abandonat-o in spital.
Fara certificat de nastere, fara un nume. Autoritatile nici nu s-au obosit sa o caute pe femeia lipsita de inima. Astfel, din nepasarea ambelor parti copila este acum doar un numar.
Mama micutei a plecat din spital fara sa se uite inapoi.
Cand s-a internat in maternitatea Polizu, Florica Grigore le-a spus medicilor ca n-a stiut ca e gravida. Ca n-are ce face cu un copil, ca e prea saraca, ca nu stie cine e tatal si ca fetita ce va veni pe lume e in plus.
N-are barbat, n-are acte, n-are casa, n-are nimic. E o femeie singura si saraca. In urma cu opt ani a mai abandonat un copil, tot fetita. Acum opt ani. E unul dintre cei 23.000 de copii care cresc in centre de plasament carora statul n-a fost in stare sa le ofere o familie.
In spital a dat o declaratie scrisa ca renunta si la cea mica. In alte tari asistentii sociali ar fi inceput deja sa-I cauta parinti. La noi ii cauta rudele de pana la gradul patru sa le ceara si lor sa renunte la copil, iar drumul copilului catre o familie e complicat de o lege care pune accent pe reintegrarea copilului in familia naturala.
Inainte sa ajunga insa la rude, autoritatile trebuie sa gaseasca de urgenta mama, pentru ca micutei sa i se faca documente de identitate si sa fie preluata de un asistent maternal. Nu s-au grabit insa sa o caute desi soarta copilului depinde de viteza de reactie a autoritatilor.
In cele sapte zile cate s-au scurs de la anuntul privind fuga mamei din spital, daca s-ar fi respectat legea, fetita ar fi trebuit sa fie in casa unui asistent maternal. E tot intr-un salon pentru ca la noi legea e doar pe hartie. In practica cei ce ar trebui sa o puna in aplicare invoca probleme si lipsa de personal.
Singurul asistent social e plecat. Pe mama fetitei n-a cautat-o, desi toata lumea stie unde sta.
Micuta fara nume va ajunge intr-un tarziu poate in casa unui asistent maternal. Si probabil va ramane acolo multi ani. Pana cand rudele ei isi vor da acordul pentru adoptie, pana cand judecatorii vor analiza cauza, pana cand mama va veni in instanta sa spuna ca vrea sa renunte la ea. Vor trece poate ani si ea va fi prea mare pentru a mai face parte din visul parintilor adoptatori.
Statistic au sanse cei mai mici de doi ani, insa trei sferturi dintre cei declarati adoptabili sunt mari de cinci ani. Pentru viitorul acestor copii statul e dator: cu o lege mai buna, cu angajati mai responsabili cu masuri care lor, copiilor parasiti, sa le dea sansa de a creste intr-o familie.
