Poveste uluitoare în Brașov. O femeie a avut 15 ani grijă de un băiat, crezând că e fratele ei. Cine era de fapt

Însă, într-o bună zi, un om venit din Mehedinţi l-a recunoscut pe stradă şi a anunţat poliţia că ar fi vorba, de fapt, de o rudă de-a lui, dispărută din 2006. Coincidenţa face că ambele familii aveau câte un bărbat suferind de sindrom Down, iar ambii dispăruseră.

În anul 2006 au dispărut de acasă doi bărbaţi - unul din Braşov, celălalt din Mehedinţi, ambii suferind de sindromul Down. Vreme de 15 ani, cei din Mehedinţi n-au primit nicio veste, dar în septembrie au aflat că ruda lor e la o familie din judeţul Braşov.

Nicușor Marinca, fratele dispărutului: „Când s-a dus văru-meu să intre în magazin, era pe scări şi cerşea acolo şi i-a sărit în braţe lu văru-meu! Cum să nu-l recunosc! are semne sub bărbie. Lăcrămează ochiul stâng, are nasul mic şi varice pe picioare. Dup-aia am făcut testul ADN pe 10 septembrie şi ne-a venit rezultatul pe 22 martie.... Este 99, 9 la sută frate cu noi!”

Rudele bărbatului au fost convinse că familia din Braşov l-a ţinut pe om cu forţa, ca să-l exploateze şi au reclamat asta la poliţie. Femeia care l-a îngrijit povesteşte că a crezut că este vorba despre fratele ei, dispărut tot acum 15 ani, dar găsit în Bucureşti.

Citește și

Marș împotriva avortului la Iași. Mesajul tatălui unei fetițe cu sindromul Down

Reporter: Nu aţi bănuit că nu e fratele dumneavoastră?

Valerica Duță, femeia care a îngrijit dispărutul: „Nu, nu! Avea toate instincturile lu ăla. Fizionomia, noi n-am bănuit o clipă că nu e al nostru!"

Convinsă că e vorba de fratele ei, femeia a avut întotdeauna grijă să nu-i lipsească nimic. O spun toţi vecinii care au rămas cu gura căscată când au aflat de confuzie,.

Koleș Viorel, vecin: „Toţi îl iubeam şi era ataşat de noi. Dar familia lui e alta! Da, dar cine a ştiut?! familia asta s-a chinuit cu el 16 ani, cu tratamente, cu spitale... ”

Larisa Vascan, localnic: „Îi cumpără medicamente, a avut grija de el, îi dădea de mâncare”.

Reporter: Îl punea să cerşească?

Larisa Vascan: „Nu, stătea cu orele aici în fata magazinului şi îl ruga să plece acasă. Nu cred că femeia l-a pus vreodată să cerşească de bună voie.”

Aurel Măgherușan, vecin: „Eu n-am văzut să fie trist, venea tot timpul între noi tot timpul bucuros, spălat, bărbierit... că nu suporta altfel. Era foarte îngrijit"

Valerica Duță, femeia care a îngrijit dispărutul: „Am îngrijit un om, dar nu-mi pare rău! Pe mine mă doare sufletul şi acuma de el, cu toate că s-a descoperit că nu e al nostru. Dar eu îl am aicea (arata inima, n.r.) pentru că m-am chinuit cu el atâția ani de zile.”

Pe numele femeii a fost deschis un dosar penal de lipsire de libertate astfel ca ea va trebui să îi convingă pe anchetatori că a fost bine intenţionată.