Câtă putere are președintele României. Ce rol joacă și ce atribuții are „primul om în stat”, conform Constituției

Galerie foto

Președintele României are atribuții extinse, dar bine echilibrate pentru a menține stabilitatea politică și respectarea legii.

Pe scurt, președintele este, printre altele: șeful suprem al Armatei, este vârful diplomației, al politicii externe a României în lume, numește premierul (care trebuie validat de o majoritate parlamentară), poate ataca legi la CCR, este obligat să promulge legile Parlamentului, poate organiza referendumuri consultative.

Este foarte important de reținut că în România președintele este personajul politic cel mai puternic în sensul legitimității sale prin vot direct, având un număr total de voturi care îi aduce mandatul similar cu cel înregistrat, în unele cazuri, de toți parlamentarii la un loc sau chiar peste acesta.

De exemplu, în 2020 la alegerile generale (parlamentare) au fost exprimate 6,05 milioane de voturi valide. În 2019, în turul II, Klaus Iohannis a câștigat în fața Vioricăi Dăncilă cu 6,5 milioane de voturi valide (față de 3,33 de milioane de voturi valide ale candidatei PSD), deci cu circa jumătate de milion de voturi peste cât a primit întregul Parlament un an mai târziu.

În același timp, însă, articolul 61 din Constituție este foarte clar în ceea ce privește nivelul de reprezentativitate în discuția Parlament versus Președinte. Astfel, la alineatul 1 se precizează foarte clar: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.”

Ce spune Constituția despre rolul președintelui României

În Constituția României, rolul președintelui este definit la Titlul III - Autoritățile Publice, Capitolul II, articolul 80:

ARTICOLUL 80 - Rolul Preşedintelui

(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

Și atribuțiile președintelui sunt prevăzute foarte clar în Constituție.

În Constituție, de la Articolul 85 și până la Articolul 94 sunt prevăzute atribuțiile președintelui. Acestea sunt împărțite în două mari categorii:

► Politica internă

► Politica externă

Ce atribuții are președintele României pe plan intern

Pe plan intern, principalele atribuții ale președintelui sunt:

Numirea Guvernului - Art 85 din Constituție Consultarea Guvernului - Art 86 din Constituție Participarea la şedinţele Guvernului - Art 87 din Constituție Mesaje - Art 88 din Constituție Dizolvarea Parlamentului - Art 89 din Constituție Referendumul - Art 90 din Constituție

Numirea Guvernului

Unul dintre cele mai importante roluri ale președintelui în politica internă este cea de numirea Guvernului. În cazul de față se înțelege, de fapt, prin „Guvern” - funcția de premier, cel care își formează echipa care va conduce Executivul României.

După alegerile parlamentare, președintele este cel care desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru.

În Constituție se arată că Președintele „numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament”.

Deși președintele numește prim-ministrul pe care apoi Parlamentul îl votează, șeful statului nu are puterea de a-l revoca pe prim-ministru. În caz de remaniere guvernamentală, președintele poate revoca și numi membri ai Guvernului, dar doar la propunerea prim-ministrului.

Un alt moment critic este când funcția de prim-ministru rămâne vacantă sau când premierul nu mai poate să-și exercite atribuțiile. În această situație, președintele desemnează un prim-ministru interimar din rândul membrilor Guvernului, până la formarea unui nou cabinet.

Consultări și participarea la ședințele Guvernului

Deși președintele nu conduce direct Guvernul, are posibilitatea de a consulta membrii acestuia atunci când apar probleme urgente sau de importanță majoră pentru țară.

Constituția îi oferă dreptul de a participa la ședințele Guvernului în situații speciale – când se discută despre politica externă, apărarea țării sau ordinea publică.

Conform articolului 87 din Constituție, alineatul 2, „Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă.”

În plus, la cererea prim-ministrului, președintele poate participa și la alte ședințe guvernamentale.

Articolul (87) din Constituție care îi oferă șeful statului această putere vine în sprijinirea rolului său de mediator între diferitele puteri ale statului.

Mesaje către Parlament și promulgarea legilor

Președintele are dreptul să adreseze mesaje Parlamentului cu privire la cele mai importante probleme politice ale națiunii. Aceste mesaje vin pentru a atrage atenția asupra priorităților naționale și de a ghida dezbaterile parlamentare în direcția dorită de președinte.

Aceste mesaje pot veni și pentru a critica diferite aspecte ale vieții politice sau pentru a adresa diferite probleme.

Un alt rol al președintelui este cel legat de promulgarea legilor. Președintele României este cel care își dă „semnătura finală” pe legile adoptate de Parlament. Această obligație este, însă, mai degrabă una onorifică.

După ce Parlamentul adoptă o lege, aceasta ajunge pe masa președintelui, care are la dispoziție maximum 20 de zile pentru a o promulga. Înainte de promulgare, președintele poate cere reexaminarea legii o singură dată - având astfel, aparent, un instrument de control suplimentar asupra activității parlamentare. Este important de reținut că în Constituție nu se prevede obligativitatea ca, odată întoarsă de către președinte la Parlament, legea să fie modificată de către deputați sau de senatori (după caz).

Președintele o trimite înapoi iar Parlamentul o poate, la rândul lui, trimite înapoi președinției fără a face vreo modificare pe lege. Cuvântul folosit în Constituție este „reexaminare”, fără vreo trimitere la modificări obligatorii.

Returnarea legii de la Cotroceni la Parlament nu are atașată obligativitatea modificării acelei legi. Astfel, la retrimiterea ei de către Parlament președintelui, el este obligat să o promulge în forma trimisă de către forul legislativ.

Președintele se poate folosi însă faptul că are „semnătura finală” pe legi și în sensul în care poate cere Curții Constituționale verificare acelei legi. Dacă cererea de reexaminare (trimisă Parlamentului) sau de verificare a constituționalității (trimisă CCR) este respinsă, președintele este obligat să promulge legea în 10 zile.

Dizolvarea Parlamentului

Președintele României are puterea de a dizolva Parlamentul, dar doar în condiții bine stabilite. Dacă, timp de 60 de zile, Parlamentul nu acordă votul de încredere pentru formarea Guvernului și respinge două solicitări de învestitură, președintele poate, după consultarea președinților celor două Camere și a liderilor de grup parlamentar, să dizolve Parlamentul.

Totuși, această putere nu poate fi exercitată oricând. Există limite stricte: Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele șase luni ale mandatului prezidențial sau în timpul unor stări excepționale, precum mobilizarea, războiul sau starea de urgență.

Organizarea de referendumuri

Președintele poate apela direct la voința poporului prin intermediul unui referendum de tip consultativ, după ce se consultă întâi cu Parlamentului. Această măsură este folosită pentru a da o greutate mai mare, democratică, soluționării unor probleme de interes național. De exemplu, în 2009, președintele Traian Băsescu a cerut organizarea unui referendum pentru reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 și trecererea României pe un sistem legislativ cu Parlament unicameral. Populația a votat în favoarea acestor propuneri însă acele prevederi nu au fost puse în practică până în ziua de azi. Referendumul consultativ și-a îndeplinit menirea: a reflectat dorința populației. Pentru a modifica însă ceva atât de important precum structura Parlamentului ar fi fost nevoie de un referendum de modificare a Constituției, nu doar de un „sondaj de opinie național” organizat de Cotroceni. 

Ce atribuții are președintele României pe plan extern

În Constituție, la Art 91, aliniatele 1-3 sunt precizate atribuțiile în domeniul politicii externe ale președintelui:

„(1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.

(2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

(3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României”.

Pe lângă politica internă, președintele României joacă un rol crucial și pe scena internațională.

El este cel care încheie tratatele internaționale în numele României, tratate care sunt negociate de Guvern și apoi supuse ratificării Parlamentului. De asemenea, președintele acreditează și recheamă ambasadorii și consulii români și aprobă înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

De asemenea, diplomații altor state sunt acreditați la președintele României, subliniind astfel rolul său de reprezentant al țării pe plan extern.

În ceea ce privește reprezentarea la nivelul UE, după o decizie similară din 2012, în 2014 Curtea Constituțională, la sesizarea premierului de atunci, Victor Ponta, a decis, cu unanimitate de voturi, că președintele României este cel în măsură să reprezinte statul român la Consiliul European al UE.

Atribuții în domeniul apărării țării și al securității naționale

Art 92 din Constituție clarifică poziția președintelui în ceea ce privește domeniul apărării:

„(1) Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

(2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea Preşedintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.

(3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinţă Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii.

(4) În caz de mobilizare sau de război Parlamentul îşi continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află în sesiune, se convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor”.

Astfel, unul dintre cele mai importante roluri ale președintelui este legat de apărarea națională.

Președintele României este comandantul suprem al forțelor armate și, în caz de necesitate, poate declara mobilizarea acestora.

Important de remarcat este faptul că la alineatul 3 din Constituție se subliniază foarte clar calitatea de comandant suprem al Armatei, prin sintagma „aduce neîntârziat la cunoștință Parlamentului”, deci președintele nu este legat, constituțional, de poziția Parlamentului în deciziile sale militare.

Dacă lucrurile se complică la nivel național, el poate să instituie starea de asediu sau starea de urgență, fie în întreaga țară, fie în anumite regiuni. Totul se face respectând legea, iar măsura trebuie aprobată de Parlament în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

Dacă Parlamentul nu este în sesiune, lucrurile nu se opresc aici. Într-o astfel de situație, acesta trebuie convocat de drept în cel mult 48 de ore și funcționează pe toată durata stării de urgență sau de asediu. Scopul acestor măsuri excepționale este de a asigura ordinea și securitatea publică în momente de tensiune maximă, iar președintele joacă un rol central în coordonarea acestora.

Alte atribuții ale președintelui României

Pe lângă toate aceste responsabilități majore, președintele are și alte atribuții, cum ar fi conferirea decorațiilor și titlurilor de onoare, acordarea gradelor militare superioare și numirea în funcții publice.

De asemenea, președintele poate acorda grațierea individuală.

Poate cel mai cunoscut exemplu de grațiere individuală este cel din 15 decembrie 2004, când, aflat foarte aproape de finalul mandatului de președinte al României, Ion Iliescu l-a grațiat pe Miron Cozma, fost lider sindicalist al minerilor, aflat în acel moment la închisoare după ce a fost condamnat, printre altele, pentru „subminarea puterii de stat și alte infracțiuni”. Grațierea a fost revocată doar o zi mai târziu, pe 16 decembrie, în urma protestelor unei părți a mediului politic dar și a societății civile. Cozma a fost însă eliberat câteva luni mai târziu, în iunie 2005, după ce Curtea de Apel București a anulat anularea grațierii. 

Deși multe dintre aceste atribuții sunt limitate prin Constituție, rolul președintelui este unul esențial pentru ca statul să funcționeze și puterea să fie împărțită între diferitele sale instituții.

Președintele poate alege să se implice activ în politica internă și să fie un președinte jucător. Poate să își exercite atribuțiile și să fie mediator sau poate fi un președinte care să se concentreze mai mult pe reprezentarea României în politica externă.

Cum poate fi suspendat din funcţie preşedintele României

Președintele României poate fi suspendat din funcție, conform Constituției României. Procedura de suspendare este reglementată de articolul 95 din Constituție.

ARTICOLUL 95 – Suspendarea din funcţie

(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.

(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

Suspendarea se poate face la solicitarea Parlamentului, dar aceasta nu reprezintă un act final, ci doar deschide calea unui referendum național pentru a valida sau invalida decizia.

Suspendarea Președintelui din funcție poate fi determinată de săvârșirea unor fapte grave prin care acesta încalcă prevederile Constituției României. Acest lucru poate include încălcarea gravă a drepturilor fundamentale ale cetățenilor, abuzuri de putere sau alte acțiuni ce contravin normelor constituționale.

Potrivit Constituției României, inițierea procedurii de suspendare poate veni din partea unei treimi din numărul total al deputaților și senatorilor. După ce o astfel de propunere este făcută, aceasta este supusă unui vot în cadrul Parlamentului, iar pentru ca suspendarea să fie aprobată, este necesar ca majoritatea aleșilor din Parlament să fie de acord cu aceasta. În cazul în care Parlamentul aprobă suspendarea, președintele nu își va mai putea exercita atribuțiile până la desfășurarea unui referendum național.

Înainte de a trece la votul final în Parlament, este necesar ca propunerea de suspendare să fie supusă unui control al Curții Constituționale. Aceasta are rolul de a analiza legalitatea procedurii și de a da un aviz cu privire la validitatea acțiunii Parlamentului. Consultarea Curții Constituționale este un pas pentru a asigura că procedura respectă normele legale și că nu există motive constituționale care să împiedice suspendarea. Atenție, însă: avizul Curții Constituționale este unul consultativ, ceea ce înseamnă că Parlamentul poate continua procedura de suspendare a președintelui chiar și în situația în care CCR decide că președintele nu a încălcat Constituția, sau, cel puțin, nu „grav” (după cum este cazul deciziei CCR din 2007, de exemplu). 

Președintele are dreptul de a prezenta explicații în fața Parlamentului cu privire la faptele care i se impută, ceea ce asigură transparența și dreptul la apărare. Aceste explicații pot fi luate în considerare de parlamentari înainte de a vota.

Ce se întâmplă dacă președintele României este suspendat din funcție

Dacă Parlamentul aprobă suspendarea Președintelui, aceasta nu înseamnă automat și demiterea acestuia din funcție. Votul final aparține, cum este și normal pentru cel mai votat personaj din România, populației, prin Referendum național. Practic, Parlamentul cere un nou vot „de încredere” de la populație pentru cel/cea care ocupă prima funcție în stat.

Potrivit Constituției și Legii Referendumului, în termen de maximum 30 de zile de la suspendare trebuie organizat un referendum pentru a valida sau respinge demiterea. În cadrul referendumului, cetățenii români cu drept de vot vor fi întrebați dacă sunt de acord cu demiterea Președintelui.

Referendumul este obligatoriu, iar rezultatul acestuia este considerat valid dacă cel puțin 30% din persoanele înscrise pe listele electorale permanente participă la vot. Totodată, pentru ca demiterea să fie aprobată, este necesar ca cel puțin 25% din cetățenii cu drept de vot să fie de acord cu aceasta. În funcție de rezultatul referendumului, Președintele poate fi demis sau își poate relua funcția.

În perioada de suspendare, Președintele României nu mai poate exercita atribuțiile funcției sale. În această perioadă, interimatul este asigurat de persoana care deține a doua funcție în stat, respectiv Președintele Senatului, conform articolului 98 din Constituție. Această măsură garantează continuitatea guvernării și evită un vid de putere în stat.

Traian Băsescu, singurul președinte al României suspendat din funcție

Un exemplu semnificativ îl reprezintă cazul fostului președinte Traian Băsescu, care a fost suspendat de două ori din funcție în decursul mandatului său.

Prima suspendare a avut loc în februarie 2007, când Parlamentul a aprobat înființarea unei comisii de anchetă pentru a analiza posibilele încălcări ale Constituției de către Băsescu.

Referendumul a avut loc în mai 2007 și a avut ca întrebare „Sunteți de acord cu demiterea Președintelui României, domnul Traian Băsescu?”.

Cu toate că referendumul a fost desfășurat conform legii, rezultatele au fost în favoarea lui Traian Băsescu, iar acesta a rămas în funcție, cu 74,48% dintre voturi împotriva demiterii.

A doua suspendare a avut loc în 2012, când Parlamentul a aprobat o nouă procedură de suspendare a lui Băsescu. Referendumul din 29 iulie 2012 a arătat o majoritate de 87,52% dintre votanți care au fost de acord cu demiterea președintelui, însă referendumul a fost invalidat de Curtea Constituțională pe motiv că nu a fost atins pragul de participare de 50% + 1 din totalul cetățenilor înscriși pe listele electorale.