Astazi cortegiul a ajuns la stadionul Dinamo. Sute de oameni l-au primit pe Marian acolo cu aplauze. Cosciugul a fost purtat inauntru, in sala de consiliu, de fostii colegi ai handbalistului sub multe perechi de ochi inlacrimate care priveau cu tristete spre sicriu.

Intre timp, in fata stadionului Dinamo sute de oameni au aprins lumanari si au spus rugaciuni. Multi si-au umplut bratele de flori, pentru Marian.

De asemenea, la stadion a sosit si echipa de handbal din Veszprem, Ungaria, adica oficialii de club si colegii lui Marian. Cu totii au pornit apoi alaturi de Marian, spre biserica si cimitir, pe ultimul sau drum.

Unda durerii a pornit de la Veszprem, unde juca Marian. Convoiul s-a oprit apoi la Szeged, orasul echipei rivale. Ca la un semn, strazile au fost blocate de suporteri. Ungurii au lasat in urma disputele si intr-un suprem fair-play i-au spus adio lui Pasarila.

De cum a intrat in tara, cortegiul a scos oamenii din case. Primii au fost romanii din Arad, solidari cu un tata topit de suferinta si cu o mama ce isi astepta acasa feciorul. Cei mai multi nu-l stiau pe Marian, dar simt ca de aici inainte este pentru noi toti un model.

La Deva, peste 500 de suflete s-au strans in fata unui altar improvizat in fata Salii Sporturilor. I-au scris numele lui Marian cu lumanari, au asternut un covor de flori si s-au inchinat in fata fotografiilor lui.

Cateva dintre gimnastele lotului olimpic, dar si jucatoarele clubului de handbal din Deva au fost de fata cand a trecut prin oras Pasarila.

La miezul noptii, putina lume a dormit si in Sibiu. Cei mai multi au facut un tunel al durerii si recunostintei. Apoi s-au auzit aplauzele de o parte si de cealalta a sicriului.

Desi era tarziu, la Pitesti, oamenii erau tot pe strada. Durerea parca a fost mai mare acolo. Tatal lui Marian a jucat cativa ani la clubul de handbal din oras. Si tot acolo, Pasarila a spus, cand inca nu avea cuvinte, ca si-a ales destinul.

Multi dintre prietenii lui Marian au plecat cu masinile pana la Pitesti, ca sa-l aduca de acolo spre casa. A fost ultima oprire a unui convoi trist, care s-a intins pe un kilometru la intrarea in Bucuresti de pe autostrada.

Strazile copilariei s-au umplut de vecini, rude si vechi prieteni, dar si de oameni aflati in trecere, care au facut un popas si i-au aprins o lumanare. Din cand in cand, cate un tipat de femeie te facea sa tresari si sa iti aduci aminte ca s-a intamplat o mare nenorocire.

Secatuit de puteri, tatal repeta obsesiv ca Marian al lui, o mandrete de baiat, urma sa se casatoreasca. Acum o sa-l duca la groapa, la 26 de ani.

Prin marea de oameni cunoscuti si necunoscuti s-a strecurat si Mariana Bitang, care a tinut sa ii puna sportivului la capatai o floare.