El a facut stop cardiac si nu a mai putut fi resuscitat. Cel mai probabil el va fi inmormantat la Cimitirul Central din strada Armeneasca, unde isi au locul de veci mai multe personalitati marcante din Republica Moldova.

Inima poetului a incetat sa mai bata la ora 1 si 25 de minute, in sectia de reanimare a spitalului de urgenta din Chisinau. A decedat sub ochii sotiei sale care a fost in permanenta langa el. Poetul a suferit un al treilea atac de cord, iar din cauza traumatismelor unele organe au incetat sa mai functioneze.

Grigore Vieru a plecat dintre noi tacut si discret, asa cum ii era firea. S-a stins purtand in suflet visul unei singure tari pentru toti romanii, pentru care a luptat ca nimeni altul din generatia sa.

De-acum, ne raman doar poeziile sale, in care adesea il punea pe Mihai Eminescu mai presus chiar decat zeii. Se inchinase memoriei sale, pentru ultima data, cu cateva ore inanitea accidentului care urma sa-i aduca sfarsitul.

Poetul care a luptat intreaga viata pentru mostenirea limbii romane, a pierdut in cele din urma batalia pentru propria viata. Inima lui a incetat sa bata, iar stiinta medicilor n-a mai putut face nimic. S-au recunoscut infranti si doctorii romani care au plecat vineri dupa el, ca sa-l aduca la Bucuresti.

Starea poetului era atat de grava, incat n-a putut fi transportat. Consiliul medicilor din care fac parte cei mai buni specialisti din Moldova s-a intrunit de atunci la fiecare trei ore pentru a verifica starea pacientului. La usa salii de reanimare, unde este internat Grigore Vieru, prieteni, cunoscuti si simpli admiratori ai creatiei sale asteptau cu respiratia intretaiata vesti despre starea poetului.

Accidentul in care a fost ranit Grigore Vieru a avut loc joi noaptea, dupa ora unu, in apropiere de localitatea Danceni, raionul Ialoveni. Poetul se intorcea de la un spectacol desfasurat la Cahul. Masina in care se afla s-a izbit violent de suportul unui panou publicitar din cauza cetii si a vitezei excesive.

Grigore Vieru urma sa implineasca 74 de ani pe data de 14 februarie. Era membru de onoare si corespondent al Academiei Romane care l-a propus in 1992 la Premiul Nobel pentru Pace. Poetul isi legase pentru totdeauna numele de Podul de Flori, si era recunoscut pe ambele maluri ale Prutului ca unul dintre cei mai mari luptatori pentru identitatea nationala si pentru mostenirea limbii romane.