Restaurantele româneşti, testate de inspectorii unui important ghid gastronomic internaţional

Ultimul update: Duminica 12 Noiembrie 2017 20:40
Data publicarii: Duminica 12 Noiembrie 2017 17:25
Categorie: Romania, te iubesc!

Bucătăria românească, partea a II-a. Inspectorii unui important ghid gastronomic internaţional testează restaurantele româneşti.

Este prima publicaţia cu renume care îşi îndreaptă atenţia spre România, semn că am început să contăm la nivel internaţional. Produsele locale şi mâncărurile pe care le făceau părinţii şi bunicii noştri sunt atuurile noastre. Echipa “România, te iubesc” a filmat primul contact al presedinteului acestei publicaţii cu gastronomia românească şi vă prezentăm meniul, dar şi cum pot fi reinterpretate mâncărurile tradiţionale şi aduse în bucătăria modernă.

Orice s-ar întâmpla mâncarea gustoasă rămâne însă în ADN-ul romanilor. Tocmai cu acest "sol" fertil lucrează acum un nou val de bucătari care redescoperă vechile reţete şi le aduc, cu succes, în gastronomia modernă. Reclădesc din cărămizi vechi, dar cu tehnici noi, o nouă identitate gastronomică.

Centrul Bucureştiului, într-o mansardă deasupra pieţei universităţii. Trei bucătari romani: Adrian Hadean, Alexandru Maftei şi Liviu Chiorpec gătesc relaxat ceea ce ar putea fi cea mai importantă cina din ultimii ani pentru gastronomia românească. Prepara mâncare pentru Come de Cherisey, preşedintele Gault et Millau, unul dintre cele mai influente ghiduri de restaurante din lume şi primul astfel de ghid care a decis să vină în România.

România este a doua ţară din Europa Centrală şi de Est, după Polonia şi Ungaria, în care ghidul franţuzesc vine să testeze restaurantele.Începând din noiembrie, timp de jumătate de an, inspectorii vor testa 200 de restaurante din toată ţara. Acestea primesc o notă de la 0 la 20 , iar în ghid rămân doar cele cu un punctaj mai mare de 10. Niciun restaurant din lume nu are acum nota 20. Doar două, în Franţa, au primit un punctaj de 19,5.

Comme de Cherisey se pregăteşte de primul său contact cu bucătăria românească. Un meniu din 5 feluri. Oalele stau pe foc de dimineaţă. Iar totul este făcut la faţa locului, până şi aluatul pentru pâine. Se găteşte numai cu produse româneşti, iar pe farfurie ajung preparate dintr-o bucătărie modernă , dar insipirate din ce puneau pe masa părinţii şi bunicii noştri.

Indiferent din ce colţ al lumii sunt, toţi marii bucătari îşi trag seva din ce puneau pe masa strămoşii lor. O gospodină iese din bucătărie. Se duce până-n curte să culeagă câteva foi de dafin. Nepotul de câţiva ani o urmează curios. Primeşte o frunză, o miroase şi apoi muşcă din ea pentru prima oară. Asistăm la un moment delicat. Gustul se transmite de la o generaţie la alta . Băiatul îşi formează o nouă memorie gastronomică. Toţi marii bucătari invoca asemenea momente când sunt întrebaţi de unde le vine inspiraţia.

Suntem într-o bucătărie înghesuită, cu tavan coborât şi cuptor pe lemne. Oalele sunt pe foc dinainte să răsară soarele.

Mama Gerda este o instituţie în Viscri. Totul a început în 2000, când nişte turişti francezi i-au trecut pragul şi au rugat-o să le dea ceva de mâncare. Femeia le-a pus pe masă ce avea în bucătărie. O mâncare simplă , dar gustoasă, ca la ţară. Uşor, uşor i s-a dus vestea printre ghizi turistici şi pe internet, iar acum în curtea ei vin să mănânce turişti din toate colţurile lumii.

Azi găteşte pentru trei generaţii. Sărbătoresc ziua băiatului cel mare. La Gerda în farfurie vei găsi , ca în marile restaurante, numai produse locale. Mâncarea ei stă multe ore la cuptor.

Viscri este în patrimoniul UNESCO, a căpătat notorietate internaţională datorită Prinţului Charles şi poate fi un studiu de caz despre cum gastronomia, turismul şi tradiţia se pot îmbina cu succes ca să ofere o viaţă mai bună localnicilor. Străinii ştiu de ani buni ca nu mai poţi face turism fără gastronomie.

În România, în masterplanul pentru dezvoltarea turismului 2007-2026, un document de peste 300 de pagini, cuvântul gastronomie nu este menţionat nici măcar odată. Chiar şi-aşa în Viscri rotiţele se învârt şi în vara aceasta a apărut primul restaurant.

Mara şi Alexu s-au mutat pe 21 ianuarie 2016 în Viscri. Au renunţat la un credit de 100.000 de euro cu care voiau să-şi cumpere o casă în centrul Capitalei şi s-au mutat de tot la sat. Dacă în Bucureşti se ocupau de un restaurant cu burgeri şi pizza, la Viscri s-au reorientat spre bucătăria tradiţională şi încearcă să gătească numai cu produse locale. Au un restaurant “Fărm to table”. Adică din grădină, direct în farfurie.

Gătesc cot la cot cu câţiva localnici pe care i-au angajat. Un meniu tradiţional cu câteva idei importate şi de peste hotare.

Simplul fapt că restaurantul lor, deschis în urmă cu doar câteva luni, este plin ochi într-o zi friguroasă de noiembrie demonstrează succesul modelului implementat de Viscri.

Gerda a gătit pentru prinţul Charles, miniştri sau ambasadori şi este primul roman primit în mişcarea Slow Food. O organizaţie internaţională, născută în Italia, cu scopul de a conserva soiurile vechi de legume şi fructe şi reţele strămoşeşti.

România a fost parcă mereu în contratimp. Când alţii se saturau de zagarie nori şi nu ştiau cum să-şi protejeze mai bine clădirile vechi, la noi se puneau termopane şi acoperişuri din tablă, când Vestul redescoperea gustul reţetelor locale, noi tânjeam după ce ne lipsea în frigider când eram copii.

Sibiul va fi în 2019 regiune gastronomică europeană, iar autorităţile speră să atragă astfel un milion de turişti

Daniel şi Ioan sunt doi bucătari autodidacţi. Restaurantul lor era până nu demult cu specific indian. Acum sunt unul din cele 12 localuri din oraş care a inclus în meniu reţete vechi, interpretate modern şi cauta să folosească numai produse locale, aduse de la o distanţă de maximum 75 de kilometri.

Sibiel, la 23 de kilometri de restaurantul celor doi. La sfârşit de octombrie localnicii aduc în centrul cultural merele culese din livezi. Pe o masă lungă din mijlocul încăperii poţi degusta fiecare soi.

Cristian Cizmaru - expert gastronomie: “Merele astea au venit acum 200, 300 ani din Austria şi povestea e ceva de genul următor. Când au înfiinţat un regiment grăniceresc, care se numeşte Regimentul de la Orlat, austriecii au venit cu nişte uniforme şi şi-au dat seama că pentru soldaţii care au venit aici era prea mari uniformele. Oamenii erau foarte mici de înălţime şi aveau tot felul de probleme de sănătate şi ei şi-au imaginat un proiect prin care pe parcursul a 4 generaţii să facă o îmbunătăţire a stării generale de sănătate. Au defrişat o mare parte din zona piemonte şi au adus livezi cu souri din Austria, şi acum sunt soiuri româneşti de mai bine de 200 de ani”.

Merele cumpărate de Cristian ajung în bucătăria celor doi bucătari. Sunt în plin proces de creaţie. Compun meniul de iarnă. Mărul se va împrieteni în farfurie cu o rudă a cartofului. Rădăcina unei buruieni culese de pe câmp. Măr, topinanbur, frunze de măcriş, sue de mere şi ulei de dovleac. Simplu şi cu ingrediente locale. Salata merge lângă o porţie de... limbă.

Când are cine să îţi explica cum sunt gătitite preparatele şi mai ales cum se combină gusturile, iar rezultatul este suficient de apetisant, parcă-ţi vine să încerci un preparat de care până acum te fereai.

De la coadă pentru salamul de soia, la redescoperirea calităţii. Cât de sănătos mâncăm

De la coadă pentru salamul de soia, la redescoperirea calităţii. Cât de sănătos mâncăm

Japonia

Rareș Năstase, despre cum a fost primit Shinzo Abe în România: ”Mi-e tare rușine”

Transparență zero

Rareş Năstase: "Când transformăm corupţia în faptă bună şi împărţim România în tabere"

Cosmin Savu: "Tudorel Toader ar merita numele unei străzi. E mai preocupat de drepturile infractorilor"

România, te iubesc! Emisiunea INTEGRALĂ 17.12.2017

Lacrimile pentru Rege au fost de fapt bocetul naţional al unui popor care-şi plânge de milă

Dan Raul Pintea

”Dragoste” și artă. A trăit cu 5 lei pe zi, până când i-a venit o idee care l-a făcut faimos

Sorin Ilfoveanu

Tablourile lui stau lângă Picasso sau Matisse. Artistul român care și-a trasat viața în desene

Planul unor tineri pentru a salva istoria Capitalei. Fac cu resurse proprii ce statul nu poate

Românul ales de Elon Musk să construiască trenul viitorului. Pe el ar putea fi steagul României

STATUL PARALEL

Ce se întâmplă cu noi? Când am uitat să mai fim oameni?

Rareş Năstase, despre diferenţele dintre staţiile de metrou de la noi şi cele din Tokyo. FOTO

Rareş Năstase

La escală îşi dă românul arama pe faţă

Restaurantele româneşti, testate de inspectorii unui important ghid gastronomic internaţional

Ultimul update: Duminica 12 Noiembrie 2017 20:40
Data publicarii: Duminica 12 Noiembrie 2017 17:25
Categorie: Romania, te iubesc!

Bucătăria românească, partea a II-a. Inspectorii unui important ghid gastronomic internaţional testează restaurantele româneşti.

Este prima publicaţia cu renume care îşi îndreaptă atenţia spre România, semn că am început să contăm la nivel internaţional. Produsele locale şi mâncărurile pe care le făceau părinţii şi bunicii noştri sunt atuurile noastre. Echipa “România, te iubesc” a filmat primul contact al presedinteului acestei publicaţii cu gastronomia românească şi vă prezentăm meniul, dar şi cum pot fi reinterpretate mâncărurile tradiţionale şi aduse în bucătăria modernă.

Orice s-ar întâmpla mâncarea gustoasă rămâne însă în ADN-ul romanilor. Tocmai cu acest "sol" fertil lucrează acum un nou val de bucătari care redescoperă vechile reţete şi le aduc, cu succes, în gastronomia modernă. Reclădesc din cărămizi vechi, dar cu tehnici noi, o nouă identitate gastronomică.

Centrul Bucureştiului, într-o mansardă deasupra pieţei universităţii. Trei bucătari romani: Adrian Hadean, Alexandru Maftei şi Liviu Chiorpec gătesc relaxat ceea ce ar putea fi cea mai importantă cina din ultimii ani pentru gastronomia românească. Prepara mâncare pentru Come de Cherisey, preşedintele Gault et Millau, unul dintre cele mai influente ghiduri de restaurante din lume şi primul astfel de ghid care a decis să vină în România.

România este a doua ţară din Europa Centrală şi de Est, după Polonia şi Ungaria, în care ghidul franţuzesc vine să testeze restaurantele.Începând din noiembrie, timp de jumătate de an, inspectorii vor testa 200 de restaurante din toată ţara. Acestea primesc o notă de la 0 la 20 , iar în ghid rămân doar cele cu un punctaj mai mare de 10. Niciun restaurant din lume nu are acum nota 20. Doar două, în Franţa, au primit un punctaj de 19,5.

Comme de Cherisey se pregăteşte de primul său contact cu bucătăria românească. Un meniu din 5 feluri. Oalele stau pe foc de dimineaţă. Iar totul este făcut la faţa locului, până şi aluatul pentru pâine. Se găteşte numai cu produse româneşti, iar pe farfurie ajung preparate dintr-o bucătărie modernă , dar insipirate din ce puneau pe masa părinţii şi bunicii noştri.

Indiferent din ce colţ al lumii sunt, toţi marii bucătari îşi trag seva din ce puneau pe masa strămoşii lor. O gospodină iese din bucătărie. Se duce până-n curte să culeagă câteva foi de dafin. Nepotul de câţiva ani o urmează curios. Primeşte o frunză, o miroase şi apoi muşcă din ea pentru prima oară. Asistăm la un moment delicat. Gustul se transmite de la o generaţie la alta . Băiatul îşi formează o nouă memorie gastronomică. Toţi marii bucătari invoca asemenea momente când sunt întrebaţi de unde le vine inspiraţia.

Suntem într-o bucătărie înghesuită, cu tavan coborât şi cuptor pe lemne. Oalele sunt pe foc dinainte să răsară soarele.

Mama Gerda este o instituţie în Viscri. Totul a început în 2000, când nişte turişti francezi i-au trecut pragul şi au rugat-o să le dea ceva de mâncare. Femeia le-a pus pe masă ce avea în bucătărie. O mâncare simplă , dar gustoasă, ca la ţară. Uşor, uşor i s-a dus vestea printre ghizi turistici şi pe internet, iar acum în curtea ei vin să mănânce turişti din toate colţurile lumii.

Azi găteşte pentru trei generaţii. Sărbătoresc ziua băiatului cel mare. La Gerda în farfurie vei găsi , ca în marile restaurante, numai produse locale. Mâncarea ei stă multe ore la cuptor.

Viscri este în patrimoniul UNESCO, a căpătat notorietate internaţională datorită Prinţului Charles şi poate fi un studiu de caz despre cum gastronomia, turismul şi tradiţia se pot îmbina cu succes ca să ofere o viaţă mai bună localnicilor. Străinii ştiu de ani buni ca nu mai poţi face turism fără gastronomie.

În România, în masterplanul pentru dezvoltarea turismului 2007-2026, un document de peste 300 de pagini, cuvântul gastronomie nu este menţionat nici măcar odată. Chiar şi-aşa în Viscri rotiţele se învârt şi în vara aceasta a apărut primul restaurant.

Mara şi Alexu s-au mutat pe 21 ianuarie 2016 în Viscri. Au renunţat la un credit de 100.000 de euro cu care voiau să-şi cumpere o casă în centrul Capitalei şi s-au mutat de tot la sat. Dacă în Bucureşti se ocupau de un restaurant cu burgeri şi pizza, la Viscri s-au reorientat spre bucătăria tradiţională şi încearcă să gătească numai cu produse locale. Au un restaurant “Fărm to table”. Adică din grădină, direct în farfurie.

Gătesc cot la cot cu câţiva localnici pe care i-au angajat. Un meniu tradiţional cu câteva idei importate şi de peste hotare.

Simplul fapt că restaurantul lor, deschis în urmă cu doar câteva luni, este plin ochi într-o zi friguroasă de noiembrie demonstrează succesul modelului implementat de Viscri.

Gerda a gătit pentru prinţul Charles, miniştri sau ambasadori şi este primul roman primit în mişcarea Slow Food. O organizaţie internaţională, născută în Italia, cu scopul de a conserva soiurile vechi de legume şi fructe şi reţele strămoşeşti.

România a fost parcă mereu în contratimp. Când alţii se saturau de zagarie nori şi nu ştiau cum să-şi protejeze mai bine clădirile vechi, la noi se puneau termopane şi acoperişuri din tablă, când Vestul redescoperea gustul reţetelor locale, noi tânjeam după ce ne lipsea în frigider când eram copii.

Sibiul va fi în 2019 regiune gastronomică europeană, iar autorităţile speră să atragă astfel un milion de turişti

Daniel şi Ioan sunt doi bucătari autodidacţi. Restaurantul lor era până nu demult cu specific indian. Acum sunt unul din cele 12 localuri din oraş care a inclus în meniu reţete vechi, interpretate modern şi cauta să folosească numai produse locale, aduse de la o distanţă de maximum 75 de kilometri.

Sibiel, la 23 de kilometri de restaurantul celor doi. La sfârşit de octombrie localnicii aduc în centrul cultural merele culese din livezi. Pe o masă lungă din mijlocul încăperii poţi degusta fiecare soi.

Cristian Cizmaru - expert gastronomie: “Merele astea au venit acum 200, 300 ani din Austria şi povestea e ceva de genul următor. Când au înfiinţat un regiment grăniceresc, care se numeşte Regimentul de la Orlat, austriecii au venit cu nişte uniforme şi şi-au dat seama că pentru soldaţii care au venit aici era prea mari uniformele. Oamenii erau foarte mici de înălţime şi aveau tot felul de probleme de sănătate şi ei şi-au imaginat un proiect prin care pe parcursul a 4 generaţii să facă o îmbunătăţire a stării generale de sănătate. Au defrişat o mare parte din zona piemonte şi au adus livezi cu souri din Austria, şi acum sunt soiuri româneşti de mai bine de 200 de ani”.

Merele cumpărate de Cristian ajung în bucătăria celor doi bucătari. Sunt în plin proces de creaţie. Compun meniul de iarnă. Mărul se va împrieteni în farfurie cu o rudă a cartofului. Rădăcina unei buruieni culese de pe câmp. Măr, topinanbur, frunze de măcriş, sue de mere şi ulei de dovleac. Simplu şi cu ingrediente locale. Salata merge lângă o porţie de... limbă.

Când are cine să îţi explica cum sunt gătitite preparatele şi mai ales cum se combină gusturile, iar rezultatul este suficient de apetisant, parcă-ţi vine să încerci un preparat de care până acum te fereai.

De la coadă pentru salamul de soia, la redescoperirea calităţii. Cât de sănătos mâncăm

De la coadă pentru salamul de soia, la redescoperirea calităţii. Cât de sănătos mâncăm