Marii evazioniști, protejați de oameni importanți din stat. ”Arde hârtiuţe şi ce agende ai”

La sfârșitul anilor '90, la Petrobrazi s-a făcut informatizare la rafinăria care pe atunci aparţinea încă statului român. În contrapartidă, s-a plătit cu combustibil, pentru că Petrobraziul nu avea bani. Firma care a făcut informatizarea, Asesoft a vândut ulterior cantităţile de benzină şi motorina fără a plăti taxa de drum. Atunci a apărut un celebru dosar „Tracia Asesoft”, care a fost târât în instanţele noastre aproape 16 ani de zile, până când faptele s-au prescris.

În 2001, un tânăr om de afaceri IT-ist, Sebastian Ghiţă, a fost acuzat că a prejudiciat bugetul statului prin afaceri cu produse petroliere.

Un fost comisar al gărzii financiare din divizia de produse petroliere care acceptat să vorbească despre reţelele de evazionişti din toată ţara, sub protecţia anonimatului, recunoaște că firma deţinută de Ghiţă scotea din rafinărie tone de carburanţi.

Fost comisar Garda Financiară: „Da. Asesoftul, l-am întâlnit în registrele de rafinărie, cât au fost la mine. Chiar m-am mirat văzând şi termenul de „soft” , mă gândeam că se ocupă de informatică, dar la vremea respectivă era un bun colaborator al rafinăriilor.”

Până când a ajuns să joace în liga mare a bogaţilor României cu probleme penale, Sebastian Ghiţă a vândut carburanţi şi s-a sustras de la plata taxelor.

În 2001, la doar 23 de ani, tânărul Ghiţă era proaspăt inculpat alături de un presupus general SRI, ale cărui istorii le regăsim şi în dosarul muşamalizat ”Jimbolia” - Dan Constantin Grigoriu -, pentru evaziune fiscală cu produse petroliere.

Mecanismul a fost simplu: firma lui Sebastian Ghiţă a primit motorină pentru serviciile IT prestate la rafinăria Petrobrazi, locul în care a lucrat şi tatăl său ca personal militar, iar combustibilul a fost ulterior valorificat de firma Tracia, în care acţionar era Dan Grigoriu.

Sebastian Ghiţă a colaborat cu procurorii, dar judecarea dosarului s-a întins în instante până când faptele penale s-au prescris. Judecătoarea cazului a identificat prejudiciile şi i-a obligat pe acuzaţi să plătească.

Grigoriu apare şi în dosarul în care Vasile Blaga a fost acuzat de Gheorghe Ştefan că ar fi încasat o şpagă de 700.000 de euro, o parte din bani fiind dată chiar de Grigoriu. Pinalti a fost condamnat la 3 ani, Vasile Blaga a fost achitat în prima instanţă.

Personajul, care a intrat de curând în vizorul presei tabloide pentru că-şi face veacul prin restaurantele de pe Dorobanţi, a încasat de la stat prin Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor despăgubiri în valoare de 20 de milioane de euro, în contul unor proprietăţi din Otopeni. El apare şi în alte afaceri tenebroase de după 1989, inclusiv în prejudicierea Bancorex. A scăpat, însă, de fiecare dată basma curată.

Grigoriu a refuzat categoric interviul.

Interesant este că atunci când Sebastian Ghiţă făcea afaceri la Ploieşti cu petrol, la şefia SRI Prahova se afla colonelul Corneliu Paltanea, un alt personaj controversat, cunoscut şi ca „benzinarul SRI". Acesta a fost acuzat că între 1993 şi 2001 a acordat protecţie unor grupări infracţionale care făceau comerţ cu produse petroliere. Împreună cu adjunctul său, Daniel Bucur, şeful SRI Prahova a fost acuzat că a blocat informaţiile cu privire la activităţi infracţionale din jurul Rafinăriei Astra.

Rafinăria Astra Ploieşti a fost preluată în 1997 de fostul ofiţer de Securitate Ioan Niculae, cel care de altfel a şi pus-o pe butuci.

Numărul mare de maşini şi setea romanilor pentru câştiguri uşoare au permis apariţia reţelelor evazioniste. Cei care erau puşi să facă prevenţia şi controlul au început să înveţe din mers.

Fost comisar Garda Financiară: „Când au început să crească cotele de accize, normal că şi interesul pentru fraudarea bugetului a fost mai mare şi practic, după părerea mea, avântul luat de către comercianţi în fraudarea bugetului de stat a fost luat începând cu anul 1998.”

Una dintre cele mai mari probleme a fost şi este lipsa colaborării între instituţii. Procurorul Claudiu Sandu este vicepreşedintele Asociaţiei Procurorilor din România.

Claudiu Sandu, procuror-sef Secţia de urmărire penală de la Parchetul Tribunalului Braşov: „Pe acest lanţ, colaborarea deficitară este mai ales în zona de colaborare a ANAFului şi organele de urmărire penală, prin urmărire penală înţelegând procuror şi poliţist. Este posibil ca organele ANAF să aibă informaţii, să aibă certitudini despre anumite fapte, dar comunicarea către organele de urmărire penală, de multe ori, lipseşte. Iar noi primim nişte sesizări cu fapte petrecute acum 4-5 ani. În aceste situaţii, este foarte greu să administrezi o probaţiune eficientă, în condiţiile în care nu eşti sesizat când fapta este în desfăşurare. După 4-5 ani probaţiunea este foarte greu de făcut.”

Existau produse pentru centrale termice scutite de acciză sau cu acciza redusă, aşa-zisele combustibile de tip M şi P, dar care supuse unor prduse de aditivare căpătau caracteristicile motorinei.

Fost comisar Garda Financiară: „Am constatat cu stupefacţie că, în fond, din acelaşi bazin al unei rafinării se livra în acelaşi timp şi combustibil M şi motorina, asta în funcţie de relaţia care exista, în acel moment, pentru beneficiarul rafinăriei.”

Attila Peter Racz este un personaj controversat, cu o inteligenţă sclipitoare. A reuşit să dezvolte reţele de evaziune pe întreg teritoriul României, fiind sprijinit şi de decidenţi ai statului român. În anii 2000, a preluat o parte din fosta fabrica mecanică Stei, acolo unde pe vremuri a fost director Vasile Blaga.

Alexandru Lele, fost procuror: „Fracţii petroliere, aşa apăreau în acte, erau cumpărate de la Rafinăria Oneşti, aduse pasămite la Stei, unde se patentase. Se obţinuse chiar brevet de inventive pentru rafinare la rece. În realitate, ei aduceau benzina PLUS, care în realitate doar scriptic era transformată din fracţii petroliere în benzină la Stei.”

Aşa-zisa rafinărie se reducea la 12 rezervoare, în care se depozitau combustibili furaţi din conducte şi sonde. O altă sursă era Rafo Oneşti, acolo unde stăpânea Marian Iancu, unul prieten bun de-al lui Racz. Depozitul din Stei era folosit şi ca loc de stocare pentru produsele importate, prin folosirea unor acte vamale falsificate. Rafinarea nu se realiza în realitate pentru simplul motiv că nu era nevoie, produsele fiind din start benzină sau motorină.

Gelu Diaconu, fost preşedinte ANAF: „Era combustibil pe care l-ar fi prelucrat în antrepozit fiscal, cu destinaţie alta decât zona combustibililor, De fapt, erau tot produse de natura motorinei, care erau accizabile şi care pe tranzite simulate erau descărcate şi valorificate în benzinării, în principal în zona centrală a Romaniei- Sibiu.”

Adică la aceiaşi benzinari implicaţi în afaceri controversate. La un moment dat, pe numele lui Racz erau deschise 9 dosare penale, dar acuzaţiile cădeau pe capete. Un apropiat de-al său se pare că era Terente Merce, fostul şef de la doi şi un sfert Bihor.

Alexandru Lele, fost procuror: „Da, a avut un rol, pentru că atunci când cineva se apropia de zona respectivă, el era primul care încerca să oprească orice anchetă şi apoi l-am găsit, foarte curios, printre consilierii preşedintelui Băsescu. O avut şi el o ascensiune fulminantă. O carieră frumoasă.”

Încercările echipei „România, te iubesc!” de a-l contacta pe generalul Merce nu au avut succes.

Alexandru Lele, fost procuror: „Acste operaţiuni au fost din faşă concepute şi realizate de Serviciile de Informaţii; ele şi-au creat apoi oamenii care au servit aceste reţele de făcut bani pentru Servicii şi probabil că şi pentru cei care conduceau aceste servicii şi nu se putea face nicio afacere de acest gen fără să intri în conflict cu ele. Ele erau cele care semnalau când intrau pe piaţă concurenţi care nu erau agreaţi de ele.”

În 2015, Radu Nemes, supranumit „regele motorinei" a fost extrădat împreună cu soţia sa din Statele Unite. Erau căutaţi cu mandate de aducere în dosare DNA şi DIICOT pentru spălare de bani, evaziune fiscală cu produse petroliere, înfiinţare de grup infracţional organizat.

Într-unul din dosare, Nemes este trimis în judecată de DNA în 2014 alături de alte 15 persoane pentru prejudicii de 65 de milioane de euro. Prin firmele pe care le controla ar fi importat produse petroliere pe care le declarau în ţară drept combustibil lichid greu sau combustibil marin, care fuseseră exceptate de la accizare.

Fost comisar Garda Financiară: „Combustibilul lichid greu sau combustibilul marin, care la rândul lor fuseseră săracele uitate şi atunci nu se mai producea combustibil de tip M şi P şi benzină extractive, normal că au apărut alte produse noi, cum a fost combustibilul lichid greu, combustibilul marin şi altele care, la rândul lor, fuseseră săracele uitate, şi atunci nu se mai producea combustibil de tip M, se producea combustibil lichid greu.”

În fapt, ceea ce comercializa Nemes era motorină, pentru care nu plătea acciza. În dosarul de evaziune apar ca protectori ai grupării : Sorin Blejnar, fostul şef al ANAF, Viorel Comanita, fostul şef al Vămilor, dar şi un ofiţer de la SIPI Constanța, serviciul secret al Ministerului de Interne, Florin Secăreanu. Cu toţii au primit la prima instanţă 5 ani condamnare.

Numele lui Viorel Comăniță este implicat în mai multe dosare de corupţie şi evaziune fiscală. Acesta nu şi-a ascuns niciodată apropierea de benzinării din Sibiu, locul său de baştină.

Nici Sorin Blejnar nu a acceptat interviul filmat, deşi a cerut întrebările în scris. Am fi vrut să ştim care a fost relaţia cu persoanele acuzate de evaziune fiscală în zona produselor petroliere şi dacă a primit beneficii ilicite.

Sorin Blejnar împreună cu Viorel Comniță , dar şi Dumitru Ghișe de la Ana Oil şi Ioan Moldovan de la Benz Oil au fost condamnaţi deja, în prima instanţă, şi într-un alt dosar DIICOT Brașov, reţeaua "„Motorina". O altă reţea, aparent aceleaşi personaje.

În acelaşi dosar apare şi Attila Peter Racz. Într-o interceptare din septembrie 2010, Codruţ Marta, şeful de cabinet al lui Sorin Blejnar, personaj căutat de autorităţi de câţiva ani şi considerat de mulţi ca fiind ucis, îi dădea evazionistului maghiar sfaturi:

„Nu mai scoate maşinile până după 1 octombrie decât cu marfa bună. Arde hârtiuţe şi ce agende ai. Schimbă telefoanele. Aşa e mai bine. Nu ai probleme, dar nu se ştie."

În paralel cu reţeaua lui Racz, în anii 2000, la Bihor, se pare că activa o altă reţea cel puţin la fel de puternică condusă de fiul fostului prefect de Bihor, Adrian Tărău. Procurorul Lele a încercat să facă lumină în acest caz.

Alexandru Lele, fost procuror: „Am avut acea imagine de ansamblu, care mi-a permis să-l identific pe el ca fiind acea interfaţă. Şi am reuşit să fac dovada că s-a implicat direct în aceste activităţi nelegale.”

Tărău a fost acuzat că a mijlocit, prin intermediul firmei Lucmir, aparţinând unui apropiat, Mircea Pocse, un import de benzină, trecută în acte ca kerosen, pentru a se sustrage de la plata taxelor. Arestarea lui Adrian Târau a provocat un adevărat scandal mediatic. Tatăl său, Aurel Tărău era un personaj marcant al PDSR-ului, partid aflat la putere.

Premierul de atunci, Adrian Năstase, a declarat în public că nu crede în arestările de vineri seara, după 48 de ore afaceristul a fost pus în libertate şi s-a refugiat pentru câţiva ani în Statele Unite.

Alexandru Lele, fost procuror: „Cred că a fost folosit ca să intervină. S-a dorit un semnal.”

Reporter: „De ce s-a dorit această intervenţie?”

Alexandru Lele: „Pentru că trebuia oprită această anchetă, care putea duce mai departe.”

Reporter: „Cine a intervenit în favoarea lui Adrian Târau, pe lângă avocatul lui, Antonie Iorgovan, celebrul părinte al Constituţiei?”

Alexandru Lele: „A intervenit Liviu Maior, era senator PSD, fiul său este următorul şef al SRIului şi a intervenit spunând că profesorul Târau este un om de onoare. Or fi nişte coincidenţe, cel care era şef atunci a fost înlocuit de un tip, colonelul Dumitraş, adus de undeva de la Sălaj, care avea un ginere, Eduard Hellvig, care la ora aceea nu spunea nimic numele ăsta, dar acum este şeful SRI-ului. Nu ştiu, probabil că cineva se joacă cu noi.”

Dosarul de contrabandă şi evaziune fiscală a fost redeschis în mai multe rânduri, însă în cele din urmă a fost clasat.

La un an de la arestarea lui Tărău, a început anchetarea procurorului anchetator Lele. Un fost partener de afaceri de-al lui Adrian Tărău l-a denunţat din închisoare pe procuror pentru luare de mită.

Alexandru Lele, fost procuror: „Am fost ţinta unor activităţi de răzbunare, de punere la colţ, în cadrul instituţiei. Până la urmă, s-a ajuns la această formă supremă de terorizare, aceea de a-ţi face un dosar penal.”

Suspendat din funcţie, magistratul a fost anchetat de tânărul procuror Cristian Panait, trimis de la Bucureşti special pentru asta. Perchiziţia la domiciliul lui Alexandru Lele a eşuat, iar povestea preluată de mass-media a căpătat conotaţii politice în plină epocă Năstase.

Familia procurorului Panait a acuzat că acesta a fost determinat de superiori să-I inventeze probe lui Lele. Cristian Panait a dispus scoaterea de sub urmărire penală a procurorului orădean şi, după câteva zile, în urma presiunilor la care a fost supus, procurorul Panait s-a sinucis. Povestea a fost şi sursa de inspiraţie pentru filmul din 2015 „ De ce eu?"

Echipa „România, te iubesc” nu a reușit să-l contacteze pe Adrian Tărău pentru a-şi spune punctul de vedere. A vorbit, în schimb, cu cel care îi era partener de afaceri, Mircea Pocse.

Un alt presupus locotenent de-al lui Adrian Tărău, cel care l-a denunţat pe Alexandru Lele pentru luare de mită, îşi petrece timpul după gratii pentru mai multe fraude.

Alexandru Lele: „Ranyak Ambro Zoltan, la fel, foarte apropiat de Adrian Tărău, asociaţi. Și au colaborat până nu de mult, când Ranyak a primit o condamnare definitivă. Chiar la ora asta ştiu că este în penitenciarul Oradea.”