Comoara fructelor nobile de care Romania isi bate joc. Cum ratam anual sute de milioane de euro

Fructele de padure cresc salbatice cu miile de tone pe versantii insoriti ai Carpatilor. Ies din tara pentru un pret de nimic si ii imbogatesc pe vest-europenii care stiu cum sa vanda marfa 100% naturala.

Ei obtin profit foarte bun din afaceri cu zeci de ani vechime. In acest timp, noi ramanem culegatori platiti mizerabil si intermediari fara anvergura.

Nu ne obliga nimeni sa ignoram o comoara naturala, care creste fara pic de efort. Totusi, asta se intampla.

Stam pe o mina de aur. Si ne batem joc de ea.

Citește și

Hormonii, "nutretul” din epoca fast-food, la Romania, te iubesc

Muntii Romaniei produc in fiecare an, fara ca noi sa facem cel mai mic efort, cantitati uriase de fructe de padure si plante medicinale.

Zmeura, mure, afine negre si rosii, coacaze, porumbe, macese, catina, muguri de brad, hribi si urechiuse, natura sau Dumnezeu ne-a harazit cu o bogatie pentru care nu trebuie sa miscam un deget. Si din care am putea face sute de milioane de euro la export, daca le-am procesa si exporta cu valoare adaugata, sub forma de sucuri, siropuri si tot felul de bunatati, pe care le gasim azi in magazinele noastre, dar importate.

Insa ce face Romania cu cel mai ecologic produs pe care il primeste an de an de la natura gratis, fara sa miste un deget? Il exporta pe mai nimic drept materie prima.

Strainii proceseaza importul romanesc si il revand in toata Europa, inclusiv in Romania, la pret de delicatesa bio sau de lux.

Mii de tone de fructe nobile din padurile romanesti iau drumul strainatatii: Italia, Germania, Austria, Spania, Franta, Olanda sunt principalii clienti.

Anul trecut, de exemplu, din padurile administrate de Romsilva s-au colectat vreo 5000 de tone de fructe de padure si plante medicinale, iar statul administreaza doar jumatate din codrii tarii.

La un pret mediu, de 2000 de euro tona, cifra de afaceri n-a fost mai mare de 10 milioane de euro, iar aceasta suma pe care au incasat-o romanii pe comoara din padure e rusinoasa.

O dovedeste un om de afaceri italian care vinde zmeura, dar mai ales ciuperci culese din Romania in mai toata Europa.

Cat a facut el anul trecut cu fructe, dar mai ales din ciuperci de padure importate de pe la noi?

"Ceea ce dezvoltam in Romania sunt 10 milioane de euro", spune omul de afaceri.

Exact cat a reusit sa castige intreaga Romanie intr-un an de pe urma intregii flore spontane administrate de stat. Cum asa? E simplu: culegatorul de hribi si urechiuse castiga maximum 2 euro pe kilogramul predat.

Exportatorul roman de materie prima dubleaza pretul, dar nu ia mai mult de 4 euro pe aceeasi cantitate. Insa in Italia: surpriza: dintr-o fabrica, marfa romaneasca, dar cu eticheta de Italia, procesata sau doar ambalata, pleaca spre magazine cu 10 euro pe kilogram.

Daca industria alimentara romana ar valorifica ea aceste delicatese, considerate lux pe piata europeana, sutele de milioane de euro, pe care le castiga an de an strainii din comoara noastra, ar ramane in tara.

La fel si cu zmeura: neprocesata nu face decat 2 euro/kg, transformata in sucuri sau dulceturi, pretul ei sare de 10 euro pe kilogram.

Afinele, la 3 euro ca materie bruta, sunt transformate de fabricantii straini in delicatese ce se vand cu succes la 15 euro un kilogram.

Anul acesta istoria se repeta: nici un procesator roman nu pare interesat de cel mai ecologic produs care exista azi in Europa.

Doar strainii au contractat bogatia din padurea romaneasca.

Noi ne multumim cu afacerile la sosea: n-a inceput bine vara ca in zonele de munte e plin de vanzatori ambulanti de zmeura.

E de fapt o cacealma, sunt fructe de cultura, fiindca in padure inca nu s-a copt mai nimic. Dar dupa modelul importatorilor de capsuni care isi posteaza pe DN1 precupetii mincinosi, afacerea functioneaza.

Sezonul abia saptamana viitoare incepe si ca sa vedem cum ne batem joc de o bogatie pe care doar putine tari o au in Europa, putem sa vedem ce s-a intamplat anul trecut cu toata flora spontana si bio din Carpatii nostri.

Pe cheile Valsanului, arie protejata, pe versantii sudici ai Fagarasului, sub varful Moldoveanu. Numai aici, anul trecut, tiganii nomazi au cules 450 de tone de fructe de padure.

La un pret mediu pe tona de 2000 de euro, strainii au platit aproape un milion. Romsilva n-a castigat cine stie ce.

In Mures, productia a fost la jumatate, dar la 2000 de euro tona de zmeura, strainii au cumparat tot. In toata tara piata fructelor de padure se ridica la cateva milioane de euro.

In timp ce omul de afaceri roman se multumeste cu statutul de intermediar, si castigul facil aferent profesiei, culegatorii trudesc pe mai nimic.

Strainii prestuiesc flora spontana pentru parfumul ei aparte. Aroma din padure e de trei ori mai puternica decat cea a fructelor de cultura. Unde mai pui ca acestea nu stiu ce e ingrasamantul, nici pesticidele.

Sunt folosite si ca aroma in mancarea pentru bebelusi, la fabricarea de bomboane bio, in medicina, cosmetica sau in industria bauturilor rafinate, dar in strainatate. La noi nimeni nu stie sa adauge valoare acestor bunatati.

Pretul se regleaza pe piata Europei, in functie de recolta, ca la rosii: materie prima multa, pret mic, si invers.

Romania concureaza cot la cot cu Ucraina si Polonia. Si fiindca la afine tiganii sunt platiti mai bine, padurarii pastreaza acest loc pentru mai tarziu, altfel ar ramane zmeura ieftina neculeasa.

Pana si frunzele de afin sunt bune la export pentru ceai, recomandat mai ales diabeticilor.

Oamenii lucreaza mai mult pe mancare. Padurarii le aduc de mancare din sat. Ii trec cu cheltuiala,  tot pe bon si apoi la final se face scadenta.

Un barbat, de pilda, a castigat intr-o zi 210 lei, dar a cumparat carnati, paine si tigari de 400. Deocamdata, e pe minus. Daca ar sti cum ar merge chiar el in Germania sau Austria sa vanda direct. Dar fara o baza financiara si fara cunostinte in business, se multumeste cu viata de zilier.

Tiganii si-au incheiat ziua de munca, dar la centrele de colectare abia incepe. Zmeura proaspata e sortata, se curata de impuritati. Asezate in ladite, fructele nobile se pregatesc de drum.

Hribii sunt ciuperci foarte pretentioase. Sezonul poate dura si numai 2-3 zile. Sunt foarte cautate in tarile din vest, fiindca nimeni n-a reusit inca sa le creeze in sere atmosfera perfecta.

Per total, afacerea cu Romania aduce unei firme o cifra de afaceri de 10 milioane de euro pe an. De ce nu suntem noi, romanii, in stare sa procesam comorile naturii si sa facem noi profit din ele, ramane un mister.

Mai ales ca mare parte din flora spontana a Romaniei este certificata bio.

Articol recomandat de sport.ro

Șucu, vizat direct de un acționar de la Genoa: „Acest domn din România…“