Poveste de cartier: Cum s-a ratat cel mai bun prieten din generala!
Am crescut impreuna pana la pubertate, apoi fiecare a luat-o pe drumul lui.
Sa o luam de la inceput.
Stau in Rahova de 20 de ani, de cand am inceput scoala generala, acolo unde m-am nimerit coleg de clasa cu el.
Aveam acelasi tip de familie, aceleasi pretentii de la noi si aceleasi aspiratii de la viata, de la scoala. In 1-8 a fost mereu mai bun decat mine la invatatura, a avut premii mai mari, insa viata avea sa contrabalanseze asta putin mai tarziu.
Ce am invatat in 20 de ani de Rahova este ca odata cu cartierul, vin si anturajele din el.
Aici cred ca s-a pierdut. Inca din clasele mici ii placea sa o arda cu baietii, sa fie "smecher" sau "bazat", cum ziceam pe vremea aia. Dupa ore, eu mergeam acasa, el se ducea la aparate, la fotbal, la anturaj. Pana in clasa a 8-a l-a tinut, apoi a urmat dezastrul.
Am mers la liceu, eu intr-o parte, el in alta. Aici s-a terminat legatura noastra. Cel mai bun prieten al meu din generala "a plecat", desi statea la o strada de mine. Nu am mai pastrat legatura cu el pentru ca abia il vedeam, iar anturajele in care umbla incepeau mereu propozitiile cu "sa moara familia mea". Nu mi-a placut, nu era genul meu, nu ma simteam in largul meu.
Adevarul e ca nu am fost niciodata smardoi de la natura. Am devenit pe parcurs (hahaha), dar asta e alta poveste.
In copilarie am lasat mereu de la mine in conflictele inerente intre pustani. Am simtit de multe ori atunci ca am de pierdut, insa imi dau seama ca asta m-a impins subconstient spre "partea luminata a padurii". Pacat ca nu s-a intamplat la fel si cu el. Desi era mereu un smecher-wannabe, ca un cameleon cu gluga pe cap, intre sacali. Se amesteca cu ei dar nu era unul dintre ei. Simteam ca locul lui nu e acolo si sigur simtea si el.
Am intrat apoi la facultate, eu la Politehnica, pentru ca am invatat de m-au luat dracii, pe romaneste, el la nu stiu ce facultate cu plata. Am auzit ca in anul 2 s-a lasat pentru ca nu se mai ducea la scoala.
Adevarul e ca partidele de poker pana la 5 dimineata, iesirile "la fotbal" la 2 dimineata si alte activitati "de baieti" erau mai importante decat scoala.
De ani buni nu mai stiu nimic despre el. Poate a intrat la puscarie, cine stie, pretenarii lui din fata blocului furau la greu.
Poate a plecat din tara sau o fi dat vreo lovitura si s-a mutat. Cine stie, cert e ca director nu avea oricum cum sa ajunga.
Etichete: Florian, Poveste de cartier, rahova,
Dată publicare:
.webp)
