Fenomenul, cunoscut drept „pata rece”, ar putea contribui atât la apariția unor valuri de căldură mai intense, cât și la răcirea semnificativă a nordului Europei pe termen lung, scrie Independent.
Zona respectivă este singura regiune din lume care s-a răcit semnificativ începând din secolul al XIX-lea. Din 1900, temperatura apei a scăzut cu aproape un grad Celsius. Oamenii de știință încearcă să stabilească motivele fenomenului, iar una dintre principalele ipoteze vizează încetinirea circulației de răsturnare meridională a Atlanticului (AMOC).
Acest sistem complex de curenți transportă apa caldă dinspre ecuator și Caraibe către nord. Pe măsură ce se răcește, apa se scufundă și se întoarce spre sud, contribuind la menținerea unui climat mai blând în Europa.
Cercetătorii suspectează că topirea gheții din Groenlanda ar putea afecta acest mecanism. Apa rezultată este rece și dulce, ceea ce o face să rămână la suprafață și să împiedice scufundarea apei sărate. Astfel, circulația oceanică ar putea încetini.
Valuri de căldură vara și ierni mai reci pe termen lung
Potrivit cercetătorilor, „pata rece” influențează și curentul jet, un curent de aer care se deplasează de la vest la est. Modificarea traseului acestuia poate favoriza apariția unor episoade de vreme extremă în Europa.
Pe termen scurt, fenomenul ar putea contribui la valuri de căldură mai intense în Marea Britanie și în alte regiuni europene. Pe termen lung, însă, slăbirea AMOC ar putea face ca nordul Europei să aibă o climă mult mai rece, asemănătoare cu cea din estul Canadei.
Oamenii de știință nu au ajuns încă la un consens privind amploarea încetinirii curenților oceanici. Observațiile directe sunt disponibile doar pentru ultimii 25-30 de ani, iar experții spun că ar fi nevoie de cel puțin 60 de ani de date pentru concluzii definitive.
Totuși, modelele climatice prevăd că AMOC se va slăbi în acest secol. Un eventual colaps ar putea provoca valuri de căldură extreme, modificări rapide ale nivelului mării în Atlanticul de Nord și perturbări ale ecosistemelor marine.
Prăbușirea curenților ar putea afecta și pescuitul
Consecințele nu s-ar limita la temperaturi și fenomene meteorologice. Schimbările din comunitățile de plancton ar putea afecta întregul lanț trofic, inclusiv peștii, păsările și mamiferele marine. În aceste condiții, pescuitul ar putea deveni mai puțin predictibil sau chiar s-ar putea prăbuși în unele regiuni.
În plus, încetinirea circulației oceanice ar reduce cantitatea de dioxid de carbon transferată în adâncurile oceanului, unde poate rămâne mii de ani. Astfel, mai mult CO₂ s-ar acumula în atmosferă, agravând schimbările climatice.
Deși riscul unei prăbușiri iminente a AMOC rămâne controversat, cercetătorii avertizează că efectele unui asemenea eveniment ar fi extrem de grave. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră este indicată drept singura modalitate cunoscută de a evita acest scenariu.
