Cum a reușit un mic orășel din Maramureș să aducă reciclarea la un nivel record. “E peste media europeană”
Târgu Lăpuș, un orășel cu 13.000 de locuitori din Maramureș, a reușit să ridice nivelul de reciclare a deșeurilor la 60%, devenind, astfel, localitatea cu cea mai ridicată rată de reciclare din România.
Orașul colectează mai mult decât media UE (49%) și de aproape cinci ori mai mult decât media la nivel național, care e de doar 13%.
Povestea de succes a celor din Târgu Lăpuș se regăsește în primul episod al campaniei de promovare a sustenabilității de pe platforma Romania Unfolds, un proiect dezvoltat de Veolia.
Alegeri 2024
17:25
Elena Lasconi: Sunt sigură că nici voi nu vă doriţi un preşedinte care ameninţă că va scoate România din UE şi din NATO
16:31
Crin Antonescu: „Prezenţa lui Călin Georgescu în fotoliul de la Cotroceni aruncă România cu ani în urmă”
14:01
Victor Ponta își ține fanii în suspans: ”Nu o să votez cu doamna Lasconi. Cu cine votez, dacă votez, o să vă spun duminică”
13:16
CTP, despre judecătorii Curții Constituționale: ”CîCîRî este Dumnezeul lui C. Georgescu pe pământ”
Ciprian Stănescu le-a invitat la PRO VERDE pe Ramona Dumitru, Director de Comunicare & Public Affairs Veolia România și pe Roxana Damaschin-Țecu, Cofondatoare OilRight, un startup de sustenabilitate.
OilRight colectează uleiul uzat, despre care “nu suntem foarte conștienți cât poluează și cum ne distruge propriile sisteme de canalizare”, spune Roxana Damaschin-Țecu.
“Sustenabilitatea înseamnă mult mai mult decât ecologie”
Ciprian Stănescu: Ramona, cum ați pornit, la Veolia, platforma Romania Unfolds și ce sperați să transformați prin ea?
Ramona Dumitru: Platforma își propune să popularizeze și să educe un public cât mai larg privind conceptul de sustenabilitate, în contextul în care este uzitat și mai frecvent, din nevoie, dorință sau obligativitate, am simțit pe de-o parte necesitatea de a ajuta publicul să înțeleagă mai bine ce se ascunde în spatele conceptului de sustenabilitate.
Dacă am face un interviu ad-hoc, pe stradă, din păcate, marea majoritate a respondenților asociază automat ecologia cu sustenabilitatea, iar sustenabilitatea înseamnă mult mai mult de atât.
Pe de altă parte, noi, ca promotori ai conceptului (deoarece în urmă cu 4 ani, când ne-am definit scopul, ne-am poziționat drept campion al transformării ecologice), am considerat că este o obligație să îi ajutăm și pe ceilalți, pentru ca în final să înțeleagă ce înseamnă să fii campion al tranziției ecologice.
Am considerat că a crea o platformă online la care are acces publicul larg, prin care să explicăm ce înseamnă sustenabilitatea, atât scolastic, cât și prin exemple concrete, este un instrument la îndemână pentru a ajuta la înțelegere.
“Uleiul alimentar uzat poluează și ne distruge sistemele de canalizare”
Ciprian Stănescu: Roxana, voi faceți sustenabilitate în două sau chiar trei moduri: angajați oameni cu tipuri de abilități speciale sau dizabilități, sunteți parte a unui proces de protecție a mediului și reușiți să împingeți conceptul de economie socială la nivelul următor. Ce face OilRight în Timișoara și cum a venit ideea asta?
Roxana Damaschin-Țecu: OilRight colectează uleiul alimentar uzat. Este un deșeu pe care îl producem cu toții, fie că suntem persoane fizice sau actori din zona HoReCa, de care nu suntem foarte conștienți cât poluează și cum ne distruge propriile sisteme de canalizare.
OilRight a fost creat ca o agenție de colectare, tocmai în ideea de a reduce poluarea prin acest deșeu și face acest proces de colectare și creând locuri de muncă pentru persoanele cu diferite tipuri de dizabilități. Face asta pentru că a conștientizat că în România, gradul de angajare a acestor persoane este foarte mic, undeva sub 10% față de media europeană de peste 40%.
Cel mai greu angajabile sunt persoanele cu dizabilități intelectuale sau psiho-sociale, și am zis că, fiind motivați de echitatea socială, hai să arătăm că se poate.
Legat de conceptul de economie socială, ce e foarte fain la OilRight, este că se poziționează ca exemplu foarte practic de ceea ce înseamnă economia circulară.
Odată colectat, uleiul trece printr-un proces de filtrare și este transformat fie în lumânări parfumate, fie în materie primă pentru producția de biodiesel.
Ciprian Stănescu: Care ar fi provocările pe care le aveți la nivel național?
Roxana Damaschin-Țecu: Provocările sunt similare oricărui start-up din țară. Sunt provocările legate de accesul la finanțare care să fie potrivită nivelului de dezvoltare în care se află businessul, există provocări legislative (un proces complex) dar și provocări privind gradul de educație și conștientizare a publicului în general, cu privire la poluarea cu deșeurile gospodărești, în speță, cu uleiul alimentar uzat.
Cred că suntem privilegiați pentru că avem un parteneriat strategic cu Fundația de Abilitare Speranța din Timișoara, care oferă o mulțime de servicii de sprijin colegilor cu dizabilități (consiliere vocațională și chiar locuire, pentru că la OilRight lucrează și persoane care au fost abandonate de la vârste fragede, și care au trăit și peste 40 de ani în sistemul de protecție al statului).
În viața unei persoane, un job schimbă foarte mult, însă nu poate contribui la ruperea cercului vicios al multor vulnerabilități pe care acești oameni le au. Un parteneriat de acest tip este vital pentru noi, pentru a face integrarea în muncă, incluziunea și participarea să nu fie chiar o provocare, așa cum știu că este pentru alte demersuri de antreprenoriat social care și-au propus să includă persoane din grupuri vulnerabile.
Ciprian Stănescu: Apropo de ceea ce spunea mai devreme Roxana, în platforma voastră, Romania Unfolds, pe care oricine o poate accesa online gratuit, oamenii pe care îi puteți cunoaște, sunt oameni pe care am vrea să îi vedem mai mult în România. Colectați, mapați soluții? Ce pot găsi românii în platformă acum și ce vor putea găsi în viitor?
Ramona Dumitru: Încă de la lansare, platforma a fost populată pe de-o parte, cu aceste mini-seriale, la mijlocul lunii octombrie a fost lansat primul mini-serial în care am vorbit despre orașe și comunități sustenabile, care are legătură directă cu ODD 11, prin care am arătat, prin exemple concrete, că se poate.
De exemplu, în primul episod am vorbit despre reciclarea gunoaielor, am arătat cum un orășel din nordul României, Târgu Lăpuș, cu o populație majoritar rurală, a reușit să ridice nivelul de reciclare a deșeurilor cu 60%, ceea ce înseamnă mult mai mult decât media europeană.
De asemenea, am arătat ce înseamnă să produci 100% energie verde, prin Cooperativa de Energie. În cazul de față, în cel de-al doilea episod, vorbim despre reutilizarea uleiului menajer uzat. Pentru noi, care administrăm un sistem de canalizare, acest ulei este un element extrem de poluant.
Utilizarea corectă a canalizării, pe de-o parte, ne ajută să avem o administrare corectă și eficientă a sistemului de canalizare, ceea ce am arătat de-a lungul campaniilor pe care le-am făcut anterior, să explicăm că aruncarea uleiului menajer în rețelele de canalizare are un impact negativ atât pentru rețele, cât și pentru viața cotidiană, pentru că îți refulează bucătăria sau vasul de toaletă și mai târziu, pentru că se scurge de-a lungul țevilor, afectează și maniera în care rețeaua de canalizare poate să accepte volumul de apă atunci când sunt ploi abundente.
În campania noastră de CSR (Corporate Social Responsibility) și conștientizare a utilizării corecte a canalizării, am arătat oamenilor ce pot să facă să protejeze natura printr-un proiect de CSR (așa cum este definit, utilizarea resurselor de business pentru a aduce un impact pozitiv societății și economiei). Prin acest proiect, unde arătăm exemple concrete, cum e cazul OilRight, am mers mai departe și am arătat cum acest deșeu poate să aducă valoare economică dacă este colectat corect și nu este aruncat în sistemul de canalizare.
Cei de la OilRight, business social, au creat locuri de muncă și profit economic în business. Am trecut de la CSR clasic în zona Shared Value, respectiv, nu am mai utilizat resursele de business pentru a aduce un beneficiu social și economic societății, ci am incorporat impactul pozitiv social și economic în modelul de business, cu scopul de a crea valoare economică.
Suplimentar, avem o multitudine de conținut editorial și opinii ale diverșilor specialiști în sustenabilitate, care va fi actualizat constant în platformă.
Ciprian Stănescu: Dacă ar fi să facem un pas în viitor, un exercițiu de imaginație spre următorii 7 ani, și pentru că Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) au o țintă în 2030. Care e doza de optimism, de unde vine, și ce hrănește acest optimism? De unde vine pesimismul și ce hrănește acest pesimism?
Roxana Damaschin-Țecu: Zona de optimism vine de la comunitatea locală. Vine de la oamenii care aleg intenționat să schimbe obiceiurile de zi cu zi și să devină colectori, și înțeleg că au puterea de a contribui la o schimbare, și că pot acționa asupra unei probleme care poate fi copleșitoare, când ne gândim la întreg contextul crizei climatice, unde fiecare dintre noi ne simțim prea mici pentru a conta, și faptul că oamenii din jur văd că pot face ceva și să aibă un impact, contează foarte mult. Ne încurajează că această comunitate crește, și din vorbă în vorbă, de la om la om.
Doza de pesimism vine din senzația de prea puțină cooperare la nivel național, prea multă fragmentare, un grad destul de mic de încredere în noi și în capacitatea de lucru în echipă, însă, poate că e o bulă norocoasă ce avem noi și mă simt privilegiată pentru asta.
La Timișoara, am reușit să punem pe picioare parteneriate public-private, avem spre exemplu comuna Dumbrăvița printr-o Hotărâre de Consiliu Local, și și-a asumat rolul de a fi un model în ceea ce privește colectarea uleiului alimentar uzat.
Ar fi foarte fain să replicăm genul acesta de parteneriat și cu alte administrații locale. Avem parteneriate cu mediul de business, în care marii angajatori, prin departamentele de comunicare internă, informează angajații privind posibilitatea de a se implica; colectează uleiul, sprijină demersurile de antreprenoriat social devenind clienți și cumpărând bunurile și serviciile cu grijă față de impactul lor.
Ciprian Stănescu: Cum ar putea cei care se uită la noi să cumpere aceste lumânări parfumate?
Roxana Damaschin-Țecu: Le pot cumpăra online, de pe site-ul OilRight (https://oilright.ro/), dar ar putea face și altceva. Își pot face propriile lumânări chiar în bucătărie, pentru că nu are sens ca uleiul alimentar uzat, colectat în București sau Galați să fie transportat la Timișoara pentru procesare. Ajungem în alte costuri financiare și de mediu, dar are persoanele din aceste orașe, spre exemplu, să-și achizițoneze kituri de „Do it yourself”.
Ciprian Stănescu: Să spunem că sunt în Târgul Lăpuș. Am produs mâncare. Am 2l de ulei. Cum fac lumânări?
Roxana Damaschin-Țecu: Achizițonezi kit-ul de „Do it yourself”, unde ai toate ingredientele și instrucțiunile de care ai nevoie. Față de ceea ce primești de la noi, ai nevoie de uleiul pe care l-ai colectat, care nu trebuie să fie în cantitate ridicată. Asta este o altă îngrijorare.
Primim des întrebarea „ce facem dacă am colectat doar un borcan de 500ml de ulei? Folosește la ceva?” Categoric. Pentru crearea unei lumânări, ai nevoie de 100ml. Dacă ne gândim la cantitățile care par mici, dar le vedem în relație cu potențialul de poluare a uleiului, care este imens (1l de ulei aruncat în ape poate să polueze până la 1 milion de litri de apă. Practic, cât consumă un adult în context european timp de 14 ani. Acel borcan de 250ml chiar face diferența.
Această activitate e la îndemână, e facilă, e chiar amuzantă, educativă. Se poate face în familie, cu prietenii. Noi oferim și ateliere educaționale, mergem în școli în Săptămâna Verde și Săptămâna Altfel, ocazii fantastice de educare în zona aceasta. Copiii sunt foarte încântați să vadă cum un deșeu devine un produs nou cu care merg acasă, povestesc familiei, vecinilor și așa se răspândește mesajul.
