Titi Aur, despre accidentele care produc 3.3 miliarde euro cheltuieli sociale: „Este un carnagiu”
Pilotul Titi Aur, specialist în condus defensiv, consideră că lipsa de infrastructură din România, dar mai ales lipsa de educație a șoferilor provoacă adevărate carnagii în România.
Titi Aur a comentat în emisiunea „Interviurile lui Vitalie”, difuzată online pe stirileprotv.ro, accidentele care se produc în lanț pe autostrăzi. Pilotul dă vina pe „efectul de turmă” al șoferilor români.
Titi Aur: Pe toate drumurile modernizate au crescut numărul de victime. De ce? Pentru că nu știm să circulăm. Vara aceasta am văzut niște accidente în lanț. Acesta are o explicație psihologică. Efectul de turmă al șoferilor. Tu mergi liniștit cu distanța și viteza la care crezi că ești în siguranță, cel de lângă tine merge un pic mai tare, tu crezi că mergi prea încet și te iei după el. Se iau unii după alții și viteza crește în aceleași condiții de vizibilitate redusă. Se micșorează distanța în mașini. Când apare o frânare mai violentă, atunci apar accidente în lanț. Apar și în alte țări, dar noi românii nu știm și nu suntem educați să circulați pe autostradă. La școala de șoferi se merge doar cu 30 la oră și doar în localitate. Nu te duce nimeni pe autostradă, pe modelul, lasă că învață el. Greșit, depinderile greșite așa rămân.
Avem nevoie de infrastructură modernă, în paralel avem nevoie și de educație. Să știm cum să conducem pe aceste drumuri. Altfel, vom considera că drumul este bun și trebuie să mergem mai tare. O statistică neoficială, în perioada alegerilor locale crește numărul de victime pe drumuri județene și locale. De ce? În perioada alegerilor, Consiliul Județean și primarii încearcă să repare drumurile ca să arate poporului că sunt buni și să fie realeși. Când mergea prin gropi, românul mergea încet, când s-a văzut pe drumul asfaltat nu înțelege decât că trebuie să meargă mai tare.
Vitalie Cojocari: Asta nu înseamnă că trebuie să păstrăm drumurile cu gropi sau să nu construim autostrăzi.
Titi Aur: O soluție extremă, ca să nu mai moară nimeni, luăm picamerele și stricăm toate drumurile. Vom face de la București la Ploiești 2 zile. Nu asta este soluția. Soluția este să avem drumuri bune, mașini bune, dar să fim educați să știm să le folosim. Mașinile bune nu înseamnă neapărat siguranță. Au câteva caracteristici, nu-ți dau senzația de viteză față de acum 30 de ani. Cum era într-un ARO, Oltcit? La 90 la oră vibra tot, îți luai zborul, nu aveai curaj la viteza aia. Într-o mașină modernă la 150 de km/h nu-ți dă senzația de viteză. Nu înțelegi ce se întâmplă, consideri că trebuie să mergi cu viteză mare. Mașinile moderne au sisteme care lucrează alături de șofer să rămâi pe șosea, ABS, controlul tracțiunii. Tu crezi că ești foarte bun, mașina te salvează, nu blochează roata. Crezi că ești bun și mergi tare. Accidentul nu se întâmplă la 50 km/h, ci la 120.
Vitalie Cojocari: Când este fatal accidentul?
Titi Aur: Peste 67 kilometri la oră, toți cei din mașină mor.
Vitalie Cojocari: Cât ar trebuie să fie distanța dintre mașini?
Titi Aur: În România, autoritățile nu sunt în stare să reglementeze acest lucru. Se vorbește de distanța regulamentară. Care este? În România nu există, nu scrie nicăieri. Este cât crezi tu. În Germania și în Suedia există această distanță materializată. Este jumătatea în metri a vitezei pe care o ai.
Vitalie Cojocari: Dacă am 100 de kilometri pe oră, trebuie să țin o distanță de 50 de metri.
Titi Aur: Nu toată lumea știe să aprecieze metrii. Vine regula celor două secunde pe care ar trebui să o învățăm la școala de șoferi, bineînțeles că nu acceptă nimeni să modifice programa pentru că Ministerul Transporturilor este atât de inhibat, cei de acolo sunt atât de conservatori în sensul rău, că nu schimbă nimic. Regula celor două secunde se învață la lecțiile de conducere defensivă. Când mașina din fața trece pe lângă un punct fix, tu cel din spate trebuie să numeri ca să fii la două secunde. Trebuie să trec prin același loc la mai târziu de 2 secunde.
Titi Aur: Sunt trei categorii de șoferi care fac accidente în România. 15 la sută sunt produse de începători. Nu cât are lămâia în geam, depinde cât conduci sau cât de talentat ești. Depinde cât de bine te-a învățat instructorul, că programa este subdimensionată și nu te învață. Este la nivelul anilor maximum anilor 1990, nici atât. Produc accidente pentru că nu sunt pregătiți și nu știu ce li se poate întâmpla. Mai sunt 15 la sută accidente spectaculoase, vorbim de drogați, alcool, teribiliști nebuni. Pentru aceștia ar trebui alte măsuri luate.
Vitalie Cojocari: Amenzi mai mari?
Titi Aur: Nu doar amenzi. Suspendarea permisului pe termen mult mai lung. Acordarea permisului după teste, după ce demonstrează că s-a reabilitat cu adevărat. Avem a treia categorie 70% din șoferi care fac accidente, care sunt integrați corect în societate, care conduc de mai mult timp, dar fac accidente pentru că nimeni nu-i mai trage de mână, nu le atrage atenția că au intrat într-o rutină, conduc de parcă mie nu mi se poate întâmpla. Conduc de 20 de ani, conduc pe drumul cunoscut, spre casă și exact acolo se întâmplă.
Vitalie Cojocari: Sunt accidente grave?
Titi Aur: Vorbim de accidente grave în primul rând. România consumă 3.3 miliarde de euro pe an costuri sociale ca urmare a victimelor accidentelor de circulație. Nu vorbim de pagube materiale. Morți avem 1800 pe an, dar de fapt sunt 3 mii de morți pe an. Din cei 8800 de răniți grav 1000 ajung să moară în următoarea perioadă și nu este considerat mort din accident de circulație. Mai avem 30 de mii de răniți ușor în fiecare an. 5 morți pe zi, 25 răniți grav, 80 răniți ușor în România. Este un carnagiu.
Vitalie Cojocari: Ce ar putea statul în afară de o infrastructură mai bună, mai clară, mai predictibilă?
Titi Aur: Multe ar putea să facă. În primul rând sistemul de educație. Până când ajung la școala de șoferi, cât sunt copii.
Vitalie Cojocari: În școlile de stat se mai întâmplă ceva?
Titi Aur: Nu se face nimic. Poliția Rutieră face anumite acțiuni punctuale. Dar instituția, ministerul Educației să facă organizat prin programă. Este o picătură într-un ocean. Școala de șoferi este la nivelul anilor 1990.
Vitalie Cojocari: Spuneați că oamenii nu vin la școala de șoferi să învețe să conducă, vin să...
Titi Aur: Nu spun vreau să învăț să conduc, vreau permis de conducere.
Vitalie Cojocari: Nu este același lucru?
Titi Aur: Nu este același lucru. Programa este atât de mică și învechită, nu înveți strictul necesar, să mergi pe dreapta, să semnalizezi, dacă oprești roata la stop ești foarte bun. Nu se ating două capitole importante. Zona tehnică a mașinii. Omul care urcă la volanul mașinii nu știe ce are sub el. Nu se atinge conducerea defensivă. Înseamnă completarea regulilor de circulație, câteodată o contradicție. Vă dau un exemplu. Regula fermoarului. Când ajungem de pe două benzi pe o bandă, când intrăm într-o intersecție aglomerată și din stânga și din dreapta, conform regulilor de circulație, unii trec, alții stau. Vine regula fermoarului care reglementează această situație. Este ca și cum ar exista un semafor, un polițist. În Germania, în Suedia este regulă de circulație, dacă nu ai făcut așa, îți ia carnetul.
Vitalie Cojocari: În Vest li se ia permisul și pasagerilor dacă urcă într-o mașină în care șoferul a băut. Amenzile noastre nu sunt prea cuminți în cazul teribiliștilor?
Titi Aur: La ei, da. Pentru că sunt țări în care ți se confiscă mașina dacă ai depășit cu 100 de km la oră viteza. Se consideră că a devenit armă. Este ca și cum ai da o mitralieră unor copii de grădiniță. În Suedia există un program național Viziune zero. Şi-au programat să aibă victime zero, aviaţie, bărci, dar mai ales rutier unde sunt multe victime. Este un concept care duce la drumurile bine gândite, nu doar bine asfaltate. Vă dau exemplu de două drumuri prost gândite. Ieşirea din Snagov către autostradă. Spre A3, autostrada Bucureşti-Ploieşti. 90 la sută din cei de acolo intră pe contrasens. La Turda se intersectează două autostrăzi. Atât de prost a fost gândită intersecţia încât nu ştii pe unde să o iei spre Cluj, spre Turda. Acest proiect Vision Zero înseamnă drumuri prietenoase, corect gândite şi maşini bine gândite, bine reparate. Nu este normal ca tu să mergi într-un autobuz, microbuz, şoferul să se joace la telefon şi tu să stai liniştit, lasă că ştie el ce face. Nu suntem educaţi, nu înţelegem că ar trebui să contribuim.
Vitalie Cojocari: De ce şoferii care merg în Vest sunt model, nu teribilişti ca în România?
Titi Aur: Pentru că majoritatea circulă corect. Dacă faci nebunii, unii circulă cu 70 şi tu depăşeşti, dacă tu depăşeşti pe dungă continuă, vei fi oaia neagră, vei fi cel care eşti remarcat şi sancţionat. În plus, te vede poliţia. La noi este invers. Vă spun cazul meu. Ştiu să stăpânesc maşina. Pot să merg şi cu 200 la oră, pot să merg corect. Dar când merg pe autostradă este cel mai mare stres. Dacă merg pe banda 1, camioanele merg cu 90 la oră, că aşa sunt limitate, mulţi merg mult prea încet. Când găsesc banda 1 ocupată, merg pe banda 2. Eu vreau să merg cu 120, 130, aşa mă simt în siguranţă, aşa este corect. În schimb, vin mulţi în spate cu bliţurile, mă înjură, vin în bara mea pentru că el vrea să meargă cu 170. Eu, cel corect, nu ştiu pe unde să merg. Sunt într-o trecere continuă de pe stânga, pe dreapta. Afară majoritatea merg corect.
Vitalie Cojocari: În oraşele mari s-a aglomerat, cum ne ajută conducerea defensivă să supravieţuim în jungla urbană? În ce măsură să-i lăsăm pe unii să ne taie calea? Cum să ajungem acasă cu creierii întregi şi maşina în regulă?
Titi Aur: Trebuie să înţelegem că a face acele manevre, strecurat, pe stânga sau dreapta, intrat în faţă la semafor, nu poate să-ţi aducă decât dacă treci Bucureştiul dintr-un capăt în altul 2, 3 minute maximum de avans. Dar asta înseamnă să consumi combustibil mult, să uzezi maşina, să stresezi pe toată lumea, să rişti să pierzi carnetul, să rişti să loveşti maşina, stres maxim. Nu câştigi 2-3 minute. Când te bagi în faţă că stau două coloane la rând şi tu vii pe linia de tramvai, contrasens, te bagi în faţă că ai maşină scumpă şi nu poţi să stai cu maşina scumpă la rând, că doar fraierii stau la rând, noi ceilalţi nu avem decât o sancţiune pentru ei, să nu-i lăsăm să intre în coloană. Asta nu când suntem în deplasare şi unul intră, atunci rişti să faci accident. Dar dacă suntem la semafor şi intră unul sau una care vrea să intre în faţă, că este nesimţit, din partea noastră nu este un gest de politeţe dacă îl lăsăm. O să zică am mai făcut nişte fraieri. Acela ar trebuit să fie sancţionat şi să stea acolo ca fraierul că nimeni nu-l lasă. Din păcate, nu se întâmplă. Acela nu este decât un nesimţit, mai puţin acolo unde iese dintr-o curte.
 (3).webp)
