Interviu cu Miki Buzărnescu. Ce restricții draconice a acceptat la US Open, din cauza pandemiei
Una din cele mai bine cotate jucătoare de tenis de la noi, Mihaela Buzărnescu, a stat de vorbă cu corespondentul Pro TV Vitalie Cojocari despre ce înseamnă tenisul în viața ei, chiar și în acest moment dificil cu care ne confruntăm cu toții.
Miki Buzărnescu a dezvăluit provocările de ordin sanitar pe care trebuie să le înfrunte la US Open, unde sunt restricții drastice din cauza pandemiei de coronavirus, dar și-a amintit și despre sacrificiile ei și ale părinților pentru a putea răzbi în acest sport costisitor.
Invitată în emisiunea ”Interviurile lui Vitalie”, difuzată exclusiv pe www.stirileprotv.ro și pe pagina de Facebook a Știrilor Pro TV, Miki a povestit ce o așteaptă la US Open, competiție schimbată radical din cauza pandemiei de coronavirus.
Miki și-a mai amintit cu drag despre copilăria ei, în care tenisul a fost pe primul loc, dar spune că sacrificiile făcute de ea și de părinții ei au meritat. A mers cu tramvaiul, cu coșul de mingi voluminos, s-a sculat cu noaptea în cap pentru a se antrena pe timp de iarnă într-o sală departe de casă, dar l-a avut mereu aproape pe tatăl ei, care i-a fost de când era mică antrenor.
Nu în ultimul rând, Miki Buzărnescu a vorbit cu zâmbetul pe buze despre România, țară care consideră că a ajutat-o să răzbească în fruntea clasamentelor, după posibilități, convinsă fiind că dacă guvernele care s-au perindat ar fi putut să facă mai mult pentru tenis sau sport în general, ar fi făcut-o. Pentru că își iubește țara, Miki a refuzat să joace pentru Turcia, deși din punct de vedere financiar și al avantajelor ar fi fost o ofertă tentantă.
„N-ai voie să ieși afară decât la club și la hotel”
La US Open, restricțiile sanitare nu însemnă numai lipsa spectatorilor, ci o serie de alte interdicții aplicate jucătorilor, a povestit Mihaela
„Din cauza problemelor de acolo cu coronavirusul, totul e acolo foarte strict, sunt foarte multe reguli care trebuie să le adaptăm, n-ai voie să ieși afară, decât la club, la hotel...din ce am înțeles n-ai voie să ieși din hotel, nu poți să te plimbi ca-n anii trecuți, cum puteai mânca în mai multe locuri. Suntem cazați cât mai aproape de bază, nu suntem cazați în centrul New Yorkului cum a fost până acum, nu avem spectatori, sunt destule reguli și pe teren, impuse, cu prosop, cu mingi, nu mai avem couching, dar fiind un Grand Slam, toată lumea joacă ca să ajungă pe tabloul unui Grand Slam, și să-și arate forma cea mai bună acolo. Sigur că sunt riscuri, de aceea unii jucători au refuzat să participe”, a spus sportiva.
Vitalie Cojocari a întrebat-o pe Miki ce a făcut-o să accepte provocarea de a juca la US Open în vremea coronavirusului.
„Am acceptat pentru că eu am o pauză foarte mare de competiții și cred că e cazul să încep să joc, și mai ales că șansa mea cu clasamentul actual, nefiind înghețat, mi-a alocat un loc pe tabloul principal al unui Grand Slam, e o oportunitate pentru oricine și îmi asum acest risc, îmi doresc mult să joc, plus că este un turneu foarte drag, mi-a plăcut foarte mult să joc la US Open, de când eram junioară și am decis să încep participarea la competiții cu acest concurs”, a spus Miki.
Ar putea chiar să ajungă în carantină în SUA și să rateze competiția, dacă în urma testului obligatoriu de la sosire se dovedește că este infectată cu COVID-19.
„Există și aici posibilitatea de a sta două săptămâni, încă nu este sigur, vedem pe parcurs dacă prin jobul nostru vom putea fi scutiți de acest lucru, pentru că avem și alte competiții după US Open Pregătitoare pentru Roland Garros, pe zgură fiind, și e important să le jucăm, și sunt riscuri, depinde cu cine iei contact pe avion, acolo dacă Doamne -ferește poate să fie cineva infectat. Oricum primul lucru când ajungem la hotel ni se face test Covid și 24 de ore n-ai voie să ieși din cameră, până ce vine rezultatul, abia după poți să începi antrenamentele. Dacă Doamne ferește pentru cineva se întâmplă să fie pozitiv atunci este eliminat din competiție, trebuie să stea acolo carantinat 7 sau 14 zile și apoi este trimis acasă. Cum a fost și la Palermo pentru o jucătoare care a fost depistată, asta i s-a întâmplat și asta ni se va întâmpla oricăruia”, a explicat Miki Buzărnescu.
Mergea cu tramvaiul la antrenament și cu coșul de mingii în spate
Tenisul a însemnat pentru Miki sacrificii de când era mică iar tatăl ei i-a fost aproape în fiecare zi, 24 de ore din 24. Asta pentru că i-a fost și îi este antrenor.
Miki: „Eu dacă nu l-aș fi avut pe tata nu aș fi putut să continui cu tenisul, pentru că era un sport costisitor de mică, au fost sacrificii făcute de când eram eu mică și nu mi-aș fi permis să am un antrenor când eram eu mică ca să pot continua și atunci au fost sacrificii făcute în familie care au avut un deznodământ bun. Financiare (sacrificii, n.r.), tatăl meu a trebuit să renunțe la jobul lui ca să poată juca cu mine, ca să putem merge la concursuri, dădea foarte multe ore de tenis ca să putem pleca la concursuri, când nu aveam mașină când eram mică mergeam cu autobuzul sau cu tramvaiul și cu coșul de mingii înăuntru mergeam la terenuri..a fost greu, ce pot să zic... când mi se rupea racordajul la rachetă, până la 10-11 ani, nu aveam posibilitatea să îmi schimb racordajul în totalitate, de fiecare dată și îl cârpeai, puneai 3-4-5 corzi ca să poți juca. Erau alte vremuri atunci era mult mai greu și nu erau același deschideri ca acum (...)
„Mergeam la 6-7 dimineața să fac un antrenament de tenis, iarna, într-o sală la cucurigu, ca să zic așa, pentru că doar acolo găseam. Sau iarna stăteam, când nu puteam și făceam voleuri în sufrageria apartamentului. Se zice că cei care fac sacrificii de aceste ajung mai sus, într-un fel e deavărat dar avem și exemple în care au reușit și dacă nu au fost nevoiți să facă sacrificii”, a povestit sportiva.
Vitalie Cojocari: Trebuie sa vii dintr-o familie bogată ?
Miki Buzărnescu: „Nu neapărat, dacă ești talentat de mic și vede lumea și te ajută, de exemplu când s-au văzut rezultatele mele am primit intrarea în lotul național de juniori, am început de la 12 ani, la seniori, și până acum, și atunci aveai teren gratuit, aveai un număr de mingii, adică primeai un ajutor. Acum sunt și mai multe ajutoare dacă ești bun, te vede lumea, poți să mai faci rost de sponsorizări, dacă ești mic”.
Miki este mândră că este româncă și spune asta zâmbind sincer. A avut posibilitatea să plece, dar a refuzat, iar acum spune că nu regretă nimic. Țara a făcut cât a putu pentru ea, iar acum e rândul ei să își aducă contribuția!
Ar fi putut să plece din România, dar nu a făcut-o
„Eu sunt mândră că reprezint această țară, și știu că atât cât s-a putut oferi în România s-a oferit, dacă se putea oferi mai mult se oferea. Cred că atâta poate țara, nu am ce să fac, sunt adaptată la stilul de viață al României și la tot ce se întâmplă la noi în țară și mă bucur că atât cât s-a putut mi s-a oferit. Poate că dacă eram din altă țară mi s-ar fi oferit mult mai multe beneficii, dar fiecare țară are regula ei și nu mă supăr pentru că m-am născut în România și sunt româncă. N-aș pleca din țară, aș fi avut posibilitatea acum ceva ani poate să reprezint altă țară, n-am făcut-o. Erau multe beneficii, dar asta este, nu regret nimic. Era vorba de Turcia, mă bucur că nu am făcut acest lucru, pentru că îmi place foarte mult țara noastră și sper să reușesc după terminarea sportului să merg într-o vacanță prelungită și să pot vedea toate minunățiile pe care le avem, am reușit și eu să văd cât de cât”, a mai spus tenismena.
Vitalie Cojocari: Crezi că faci parte din Generația de Aur a tenisului românesc, cu Simona Halep, cu Irina Begu, și altele?
Miki Buzărnescu: „Eu așa consider, pentru că suntem toate apropiate de această generație și am fost acolo alături de ele, am fost doi ani a doua jucătoare după Simona în Clasamentul WTA, bineînțeles că și celelalte fete au avut o constanță mai mare în clasament înainte să apar eu, acum ele revin, și Irina Begu și Ana Bogdan fuseseră afară din top 100 la finalul anului și începutul anului acestuia și au reușit prin niște meciuri bune să urce din nou în clasament, și eu sper să pot face același lucru. Am fost foarte ambițioase, de mici, ne știm de când eram micuțe și am fost foarte determinate de acest sport, ambițioase și poate greutățile care au fost de-a lungul anilor ne-au pus într-o postură în care am muncit foarte mult și n-am avut totul pe tavă și ne-a ajutat, sper să mai vină din urmă și alte generații”.
