Vladimir Putin împlinește 70 de ani. Viața celui mai controversat lider al lumii de azi

Vladimir Putin s-a născut pe 7 octombrie 1952, la Leningrad. Tatăl lui s-a numit Vladimir Spiridonovici Putin (1911 - 1999), iar mama sa, Maria Ivanova Selomova (1911 - 1998).

Mama sa lucra într-o fabrică, iar tatăl său lucra într-o unitate de marină, pe submarin, la începutul anilor ‘30.

Putin a mai avut doi frați. Unul dintre ei a murit la câteva luni după naștere, iar al doilea a decedat de difterie și de foame la vârsta de doar doi ani.

Studiile lui Vladimir Putin

La 1 septembrie 1960, Vladimir a fost înscris la Școala elementară nr. 193 de pe strada Baskov.

Citește și

Un român s-a însurat cu o prințesă din Africa și a devenit Sultan. Soția lui a venit în România pentru a-l susține în cariera politică

Până în clasa a cincea, Putin era unul dintre puținii elevi care nu fusese ales în organizația locală de pioneri.

În 1975, Putin a absolvit Facultatea de Drept în cadrul Universității de Stat din Leningrad.

Cariera la KGB

După ce a absolvit facultatea, Putin a fost recrutat de către KGB, pentru a practica spionajul. Putin a servit ca ofițer de informații timp de 15 ani pentru KGB. În perioada 1985-1990 Vladimir a activat în Germania de est, la Dresda, sub funcția oficială de translator. 

După prăbușirea regimului comunist al Germaniei de Est și căderea Zidului Berlinului, Putin a fost rechemat la Leningrad.

În iunie 1990, Putin a devenit prorector al Universității de Stat din Leningrad și a fost responsabil de relațiile externe ale instituției.

La scurt timp, liderul rus a devenit consilierul lui Anatoly Sobchak, primul primar ales democratic din Sankt Petersburg (numele orașului Leningrad, începând din 1991).

Din 1994 până în 1997, Putin a ocupat mai multe funcții politice în Sankt Petersburg.  

În martie 1994, a devenit vice-primarul orașului Sankt Petersburg.

În 1996, Putin s-a mutat la Moscova, unde s-a alăturat cabinetului prezidențial, ca adjunct al lui Pavel Borodin, administratorul șef al Kremlinului. 

Putin, lansat politic de Elțîn

În 1999, Boris Elțin l-a numit pe Putin în funcția de prim-ministru.

Cât timp a ocupat funcția de prim-ministru, liderul rus a lansat o operațiune militară împotriva rebelilor secesioniști din Cecenia.

Primul și al doilea mandat ca președinte al Rusiei

Pe 31 decembrie 1999, Boris Elțin și-a anunțat în mod neașteptat demisia și l-a desemnat pe Vladimir Putin președinte interimar. Putin a câștigat rapid capital electoral, cu promisiunea că va pune capăt corupției și că va crea o economie de piață reglementată.

El a preluat controlul celor 89 de regiuni și republici ale Rusiei, împărțindu-le în șapte districte federale, fiecare condusă de un reprezentant desemnat de către președinte.

Președintele rus a eliminat dreptul guvernatorilor regionali de a activa în Consiliul Federației, camera superioară a parlamentului rus. De asemenea, a luat măsuri pentru a reduce puterea mass-media și a unor persoane cu putere financiară, numiți „oligarhi”.

Liderul rus a închis mai multe instituții de presă și a declanșat proceduri penale împotriva mai multor persoane.

La alegerile prezidențiale din 26 martie 2000, Vladimir Putin a fost ales președinte, obținând 52% dintre voturile exprimate.

Activități politice în primul mandat

În urma atentatelor teroriste din 11 septembrie 2001 de la New York, Putin a devenit aliat al puterilor occidentale în coaliția împotriva terorismului internațional.

Cu toate acestea, în 2002 - 2003, președintele rus s-a alăturat cancelarului german Gerhard Schröder și președintelui francez Jacques Chirac pentru a se opune planurilor SUA și Marii Britanii de a înlătura guvernul lui Saddam Hussein din Irak.

Având în vedere redresarea economiei Rusiei, după recesiunea din 1990, de după căderea URSS, Putin a fost reales președinte la alegerile prezidențiale din 2004.

În 2007, partidul Rusia Unită, condus de Putin, a câștigat alegerile parlamentare. Deși corectitudinea alegerilor a fost pusă sub semnul întrebării de către observatorii internaționali și de Partidul Comunist al Federației Ruse, rezultatele au reafirmat, totuși, puterea lui Putin. 

Al doilea mandat ca prim-ministru. Rocada cu Medvedev

Din cauza limitei prevăzute de Constituție, liderul rus nu a mai putut candida pentru un al treilea mandat prezidențial, în 2008. În schimb, l-a sprijinit pe Dimitri Medvedev în alegerile prezidențiale, iar Putin a fost numit prim-ministru.

Al treilea mandat ca președinte

În urma modificării Constituției, pe 4 martie 2012, Putin a fost ales pentru un al treilea mandat ca președinte al Rusiei și primul lucru pe care l-a făcut a fost să-l numească pe Medvedev ca prim-ministru. Ulterior, Putin a decis închiderea liderilor opoziției, iar persoanele din organizațiile guvernamentale care primeau finanțare din străinătate au fost catalogate drept agenți străini.

În iunie 2013, Rusia a intrat în conflict diplomatic cu SUA, după ce Edward Snowden, un angajat al Agenției de Securitate Națională a SUA. și-a căutat refugiu în Rusia, în urma dezvăluirilor privind existența unui număr de programe secrete NSA. 

Lui Snowden i s-a permis să rămână în Rusia cu condiția să nu „facă rău partenerilor noștri americani”. 

Intervenția din Siria și conflictul din Ucraina

După atacurile cu arme chimice din afara Damascului, din august 2013, SUA au intenționat să intervină în războiul civil sirian. Într-un editorial publicat în New York Times, Putin a cerut reținere, iar oficialii americani și ruși au negociat un acord prin care urmau să distrugă împreună armele chimice.

În februarie 2014, după luni de proteste, guvernul președintelui ucrainean Viktor Ianukovici a fost înlăturat, iar acesta a fugit în Rusia.

Refuzând să recunoască guvernul interimar de la Kiev ca fiind legitim, Putin a cerut aprobarea Parlamentului pentru a trimite trupe în Ucraina cu intenția de a proteja interesele Rusiei. Până la începutul lunii martie 2014, trupele ruse și grupurile paramilitare pro-ruse au preluat controlul Crimeei, o republică autonomă ucraineană a cărei populație era preponderent de etnie rusă.

Într-un referendum organizat pe 16 martie 2014, locuitorii Crimeei au votat pentru alipirea la Federația Rusă.

În aprilie 2014, mai mulți indivizi neidentificați au invadat clădiri guvernamentale din sud-estul Ucrainei, declanșând un conflict armat cu guvernul de la Kiev.

Putin numește regiunea din sud-estul Ucrainei ca fiind „Novorossiya” („Noua Rusia), făcând referire la Epoca Imperială, când regiunea era deținută de Rusia.

În septembrie 2015, Putin a autorizat intervenția militară a Rusiei în Războiul Civil din Siria, în urma unei cereri făcute de guvernul sirian prin care cerea ajutor militar împotriva grupurilor rebele și jihadiste.

După ce Putin a anunțat că misiunea armatei Ruse din Siria a fost „în mare măsură realizată” și a ordonat retragerea trupelor principale din Siria, militarii rămași și-au continuat atacurile.

Crimele orchestrate în Rusia și în Occident

 Pe 27 februarie 2015, liderul opoziției, Boris Nemțov, un critic al lui Putin, a fost împușcat la Kremlin, la doar câteva zile după ce s-a pronunțat împotriva intervenției ruse în Ucraina. 

 În ianuarie 2016, o anchetă condusă de britanici l-a implicat oficial pe Putin în uciderea din 2006 a fostului ofițer al Serviciului Federal de Securitate (FSB), Alexander Litvinenko. Acesta ar fi vorbit despre legăturile guvernamentale ruse cu crima organizată, atât înainte, cât și după fuga sa în Regatul Unit.

Litvinenko a fost a fost otrăvit cu poloniu, în timp ce consuma ceai într-un bar din Londra. 

Până în 2016, cariera politică lui Putin a schimbat echilibrul de putere în Siria și au apărut dovezi că Rusia desfășura o campanie amplă de război hibrid, menită să submineze puterea și legitimitatea democrațiilor occidentale.

Cu câteva luni înainte de alegerile prezidențiale din SUA din 2016, o serie de atacuri informatice de mare profil au vizat Partidul Democrat și pe Hillary Clinton. Experții în securitate informatică au legat aceste atacuri de serviciile ruse de informații. În iulie 2016, WikiLeaks, agenție de media non-profit, publicat mail-urile prin care se puneau la cale respectivele atacuri.

 Al patrulea mandat prezidențial

Cu două săptămâni înainte de alegerile prezidențiale din 2018, Putin a fost supectat de moartea lui Serghei Skripal.

Serghei Skripal a fost un fost ofițer de informații, condamnat pentru spionaj pentru Marea Britanie. Acesta a fost găsit inconștient împreună cu cu fiica sa, în Anglia. 

 Anchetatorii au susținut că cei doi au fost victimele atacurilor cu „novichok” a unei grupări conduse de agenți ruși.

Oficialii britanici l-au acuzat pe Putin că a ordonat atacul, iar premierul britanic Theresa May a expulzat mai mulți agenți de informații din Rusia, care ar fi lucrat sub acoperire în Marea Britanie.

 Pe 7 mai 2018, Vladimir Putin a preluat pentru a patra oară funcția de președinte al Rusiei. În acea zi, Putin l-a invitat pe Dmitri Medvedev să formeze împreună un nou guvern. 

 Pe 18 mai 2018, Putin a semnat decrete privind componența noului guvern.

Schimbarea constituțională și atacul asupra Ucrainei

 În ianuarie 2020, Putin și-a anunțat intenția de a modifica Constituția rusă într-un mod care să anuleze limitele mandatului președinților, pentru a rămâne în funcție pe termen nelimitat.

Medvedev a demisionat imediat din funcția de prim-ministru, afirmând că un nou guvern îi va oferi lui Putin „oportunitatea de a lua deciziile pe care trebuie să le ia”.

Modificările constituționale propuse au fost aprobate rapid de legislatura rusă. Ulterior, Putin a programat un referendum național pe această temă, o mișcare pe care criticii au descris-o ca fiind puțin mai mult decât un „teatru politic”. Acest vot a fost programat inițial pentru aprilie, dar a fost amânat până în iulie 2020 din cauza pandemiei de COVID-19. În urma voturilor, rezultatul a fost în favoarea lui Putin.

Războiul din Ucraina

În primele ore ale dimineții zilei de 24 februarie, Putin a anunțat  începutul unei „operațiuni militare speciale” pentru „demilitarizarea și denazificarea” Ucrainei.

Câteva minute mai târziu, Ucraina a fost atacată, după care a urmat o invazie terestră din mai multe direcții.

Pe 26 februarie 2022, Occidentul a adoptat sancţiuni împotriva Rusiei şi a început să-i ofere Ucrainei ajutor militar. Pe 27 februarie, trupele rusești au ajuns la periferia orașului Harkov, iar pe 28 februarie, în Belarus a avut loc prima rundă de negocieri.

În următoarele zile, armata rusească a capturat regiunea Herson și a avansat în regiunea Mariupol.

Pe 4 martie 2022, Rusia a bombardat centrala Zaporojie, cunsocută ca fiind cea mai mare centrală din Europa. Cinci zile mai târziu, Rusia a preluat controlul fostei centrale nucleare de la Cernobîl, locul unde s-a produs cea mai mare catastrofă nucleară din lume.

Pe 9 martie, Rusia a bomabrdat o maternitate din Mariupol, iar pe 13 și pe 21 martie, rușii au bombardat baza militară de la Liov și un centru comercial din Kiev. În urma atacurilor, și-au pierdut viața 142 de oameni și 34 au suferit răni grave.

Masacrul de Bucea și acuzații de folosire a armelor chimice la Mariupol

Pe 4 aprilie 2022, trupele rusești au invadat orașul Bucea, din regiunea Kiev, și au provocat un masacru. Autoritățile ucrainiene au declarat că aproximativ 400 de locuitori au murit.

Cucerirea Mariupolului de către ruși

Pe 21 aprilie 2022, Rusia a anunțat că a capturat orașul Mariupol, recunoscând, totodată, că a rămas în zonă un ultim punct de rezistenţă ucrainean în oţelăria Azovstal.

Pe 25 aprilie, Moscova a declarat că încetează focul pentru a evacua civilii ucraineni din Azvostal.

Asediul asupra orașului Severodonețk

Pe 25 mai, Rusia a aceelerat ofensiva în Donbas, către enclava strategică Severodoneţk, bastion-cheie pentru neutralizarea trupelor ucrainene în regiunea Lugansk.

Pe 25 iunie, Rusia a obținut controlul complet asupra orașului Severodoneţk, după retragerea militarilor ucraineni.

Pe 1 iulie, în urma atacurilor cu rachete în Odesa, 18 oameni și-au pierdut viața.

Pe 3 iulie, Rusia a anunţat capturarea oraşului Lisiceansk.

Ofensiva rusă în Zaporojie și contraofensiva ucraineană în sud

Între 24 - 28 iulie 2022, trupele ucrainene au avansat către Herson, un oraș în sudul Ucrainei.

În tot acest timp, Kievul a încearcat să zădărnicească planurile ruşilor de a organiza un referendum de independenţă în această regiune.

Pe 22 august, Rusia a acuzat serviciile secrete ucrainene de asasinarea Dariei Dughina, fiica lui Aleksandr Dughin, considerat un apropiat al preşedintelui rus Vladimir Putin. Ucraina a negat implicarea în asasinat.

Anexarea celor patru regiuni

Președintele rus Vladimir Putin a semnat, pe 30 septembrie, documentul care atestă anexarea celor patru regiuni (Donețk, Zaporojie, Herson şi Lugansk), în care au avut loc așa-zise referendumuri.

Luni, 3 octombrie 2022, Duma de Stat - camera inferioară a parlamentului Federaţiei Ruse, a aprobat anexarea abuzivă a regiunilor.

Ulterior, Rusia a anunțat că va „consulta” populația pentru a stabili frontierele regiunilor anexate Herson şi Zaporojie, în sudul Ucrainei, a declarat, pe 3 octombrie, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, potrivit AFP.

×

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

Getty

AFP

ULTIMELE STIRI

Rafale de vânt puternice au provocat haos în România: Autostradă închisă, oameni răniți și mașini avariate

Ce este spațiul Schengen. Avantaje și beneficii pentru România, după ce va adera

Cine este Pam Bondi, noua alegere a lui Donald Trump pentru a conduce Departamentul de Justiție al SUA

CELE MAI CITITE

Cine intră în turul 2. Sondaj AtlasIntel alegeri prezidențiale 2024. George Simion și Elena Lasconi ar fi umăr la umăr

Horoscop 22 noiembrie 2024, cu Neti Sandu. Unei zodii îi vor reveni acei bani pe care îi așteaptă de multă vreme

Rusia afirmă că a avertizat SUA cu 30 de minute înainte de lansarea rachetei hipersonice asupra Ucrainei

Articol recomandat de sport.ro

Tragerea la sorți pentru preliminariile CM 2026, simulată! Cu cine a picat România în grupa de 5