Vanduta si umilita. Marturia unei femei care a reusit sa fuga din Coreea de Nord: "Toata tara este o mare inchisoare"
Park Ji-hyun, o femeie condamnata la munca fortata intr-unul dintre lagarele nord-coreene, povesteste pentru Amnesty International cosmarul prin care a trecut, intr-un scurt film intitulat "Celalalt Interviu".
Pentru a scapa de foametea din Coreea de Nord din anii '90, Park Ji-hyun a plecat impreuna cu fratele ei in China. "Am stat in China aproximativ doua saptamani, cand, oamenii cu care stateam mi-au spus ca, daca vreau sa asigur bunastarea familiei mele, trebuie sa ma casatoresc cu un chinez. Familia mea va trai din banii pe care ii va primi din vanzarea mea. Cand le-am spus ca nu as putea, mi-au zis ca familia mea va fi deportata. Atunci am fost de acord", povesteste ea.
"Pana la urma am fost vanduta cu 5.000 de yuani, ceea ce inseamna aproximativ 500 de lire sterline in Marea Britanie. Cand esti vandut, persoana care te cumpara iti va spune: Am platit pentru tine, asa ca acum trebuie sa faci tot ce iti spun. Daca nu te supui in cele mai mici detalii, pot sa te raportez. Chiar si daca te omor, nimeni nu va spune nimic si nimeni nu va sti ce s-a intamplat cu tine", povesteste ea.
La scurt timp, femeia a descoperit ca este insarcinata. Ea a nascut singura, intr-o ghereta de paza din varful dealului la poalele caruia se afla satul, dupa 11 ore de suferinta. Nimeni nu a venit sa verifice daca ea si copilul sunt sanatosi. Park Ji-hyun a stat in China sase ani, dupa care a fost raportata autoritatilor si trimisa inapoi in Coreea de Nord. Ea a fost obligata sa isi lase copilul in urma. Pentru ca a fost arestata in China, ea a fost clasificata drept "fugar economic" si a fost trimisa intr-un lagar de munca. "Lucram mai ceva ca animalele. Trebuia sa curatam un versant pentru a crea campuri terasate. Curatam terenul cu mainile goale", povesteste ea. "In iulie, cand recoltam cartofii, pe cei mai mici ii mancam pe loc asa cruzi, cu mizerie pe ei. Intr-adevar, era nespus de rau. Poti spune ca toata Coreea de Nord este o mare inchisoare. Tututor oamenilor le este foame. Nu le-au mai ramas nici macar sobolani, serpi sau plante salbatice de mancat". Ji-hyun a facut tetanus la picior. Starea ei s-a agravat pana cand nu a mai putut sa munceasca si nici macar sa mearga. Autoritatile au eliberat-o din lagar. Intoarsa in orasul natal, Ji-hyun era bolnava, fara locuinta si singura. Disperata sa se intalneasca iar cu fratele ei, ea i-a convins pe traficanti sa o duca inapoi in China.
"Nu imi venea sa cred ochilor ce vedeam atunci cand l-am vazut prima data. Avea gatul negru, pielea i se exfolia. Am fost socata. L-am intrebat ce s-a intamplat. Cand a venit toamna, i s-a spus ca daca vrea sa manance trebuie sa se duca sa aduca inapoi semintele de orez; trebuia sa le culeaga din pamant. Mi-a spus ca mesele lui constau intr-o farfurie cu orez si sos de soia, nimic altceva", povesteste femeia, referindu-se la intalnirea cu fratele ei. "Nu era foarte sigur pentru noi sa ramanem in China, asa ca am aranjat sa plecam spre Mongolia. Noua dintre noi s-au indreptat spre Mongolia, a trebuit sa trecem granita pe jos. Toti au trecut peste garduri cu exceptia mea si a fiului meu. Am crezut ca vad masini de politie care se indreapta spre locul unde ne aflam. Daca eram prinsa iar, puteam fi trimisa inapoi in Coreea de Nord. Mi-as fi pierdut din nou fiul", povesteste ea.
"Am vazut pe cineva la distanta alergand catre noi. Am crezut ca este un ofiter de politie chinez si ca totul s-a sfarsit. L-a insfacat pe fiul meu si l-a pus pe umar, m-a luat de mana si am inceput sa alergam. A taiat sarma ghimpata pentru noi si asa reusit sa ajungem in Mongolia. Abia dupa ce am ajuns am realizat ca strainul care ne salvase vietile era acelasi barbat care ne cumparase mancare". Ji-hyun s-a indragostit de barbatul care i-a salvat viata, iar in prezent cuplul traieste la Manchester, in Marea Britanie, impreuna cu cei trei copii ai lor.
