Peste 75.000 de etnici armeni au fugit din enclava Nagorno-Karabah. Guvernul separatist a anunțat că se va dizolva
Peste 75.000 de etnici armeni au fugit din enclava Nagorno-Karabah, adică mai mult de jumătate din populația regiunii disputate din Azerbaidjan.
Autoritățile din Armenia au anunțat că sunt gata să-i primească pe toți, dar țara e amenințată acum de o criză umanitară. Pe de altă parte, după ce Azerbaidjanul a recăpătat controlul asupra enclavei, guvernul separatist a anunțat că se va dizolva, și că republica separatistă Nagorno-Karabah, oricum nerecunoscută, va înceta să existe până la sfârșitul anului.
Oamenii încearcă să plece din Azerbaidjan
Singurul drum care leagă regiunea Nagorno-Karabah de Armenia e plin de refugiați, care încearcă să iasă din Azerbaidjan. Autoritățile de la Erevan spun că peste jumătate din populația armeană a enclavei a fugit deja, de teama represaliilor azere, deși oficialii de la Baku au declarat că nu se vor atinge de etnicii armeni.
Nikol Pashinyan, premierul din Armenia: „Exodul armenilor din Nagorno-Karabah continuă, un rezultat al politicilor azere de epurare etnică. Analizele arată că, în zilele următoare, nu va mai rămâne niciun armean în Nagorno-Karabah”.
Joi, guvernul separatist al regiunii a anunțat că se autodizolvă, iar așa-zisa republică va înceta să mai existe până la finalul anului, după mai bine de 30 de ani în care a încercat să obțină recunoașterea independenței.
Gyurchora Asryan, refugiat: „Atunci când am aflat că (regiunea) va fi integrată în Azerbaidjan, am decis că nu vrem să fim asimilați și am plecat. Ne-a luat câteva zile să ne adunăm lucrurile și să plecăm. Suntem pe drumuri de trei zile”.
Orașul Goris, aflat la 24 de kilometri de granița Armeniei cu Azerbaidjanul, este principalul punct de tranzit pentru refugiați, unde primesc asistență și ajutoare umanitare.
Liza Kamoinov, corespondent France 24: „Dar Goris deja nu mai are capacitatea de a-i primi pe refugiați. Adăposturile, locurile de cazare sunt pline până la refuz. Acum vedem refugiați dormind pe coridoarele hotelurilor sau în mașinile lor, în stradă. este foarte frig noaptea și mulți oameni nu știu unde să meargă sau ce să facă”.
De vină pentru toată această tragedie sunt politicienii, spun mulți dintre refugiați.
Narine Karamyan, refugiat: „Au venit să-și rezolve problemele lor, au distrus statul, au trăit pe seama noastră, s-au îmbogățit și ne-au lăsat pe drumuri. Ne-au lăsat fără ajutor și ne-au luat totul”.
Mai toți refugiații resping posibilitatea de a se întoarce în Nagorno-Karabah, după ce regiunea va fi anexată de Azerbaidjan.
Narine Karamyan, refugiat: „Nu vreau să trăiesc alături de azeri. Nu vrea să fiu o cetățeană a Azerbaidjan și să locuiesc în Azerbaidjan. Poate sunt oameni care se vor întoarce la casele lor. Eu nu vreau asta”.
Nici azerii nu au o părere prea bună despre armeni, semn că mai e mult până la o eventuală reconciliere a celor două popoare.
Ahmed Mammadov, localnic din Baku: „Soldații azeri luptă pentru o cauză sfântă și vor fi învingători! Operațiunea 'Pumnul de Fier' a început. Dumnezeu să-l binecuvânteze pe președintele nostru. Suntem mereu gata de război”.
Arzu İbadova, localnic din Baku: „Armenii să nu ne mai provoace și vom putea trăi laolaltă. Vor putea să trăiască printre noi. Ar trebui să se gândească la lucruri frumoase și atunci totul va fi bine în regiunea noastră. Îmi doresc doar pace și liniște”.
Săptămâna trecută, Azerbaidjan a declanșat o ofensivă-fulger asupra pozițiilor ocupate de separatiștii armeni în Nagorno-Karabah. Azerii au preluat rapid controlul asupra regiunii, iar trupele separatiste au acceptat să depună armele. Armenia, lipsită de sprijin internațional, a fost nevoită să accepte situația.
