De ce au pierdut rușii Războiul din Crimeea acum mai bine de un secol. Lecții de învățat pentru Putin
Acum un secol și jumătate, Imperiul Țarist a pierdut Războiul Crimeei în fața Imperiului Otoman, pe fondul extenuării trupelor și a problemelor cu aprovizionarea lor. Lecții care, susțin unii experți, sunt valabile și astăzi, în Ucraina.
Războiul din Crimeea, dus de actuala Federație Rusă cu actuala Turcie pentru controlul asupra Mării Negre (mai exact, a strâmtorilor Bosfor și Dardanele) din 1853 până în 1856, s-a încheiat cu înfrângerea rușilor, consfințită prin Tratatul de la Paris.
„În război, mai mult decât oriunde, lucrurile nu ies așa cum ne așteptăm”, spunea Carl von Clausewitz, istoric și teoretician militar din Prusia.
Așteptări și realitate
Puțini sunt cei care s-au așteptat la declanșarea unui război în 1853, iar atunci când s-a întâmplat, majoritatea credea că armata țaristă este invincibilă, mai ales că luptele se desfășurau în imediata ei apropiere.
Același lucru s-a întâmplat și acum, în 2022, când, pe 24 februarie, Rusia a invadat Ucraina.
Kremlinul anunțase, inițial, o victorie facilă în fața statului condus de Volodimir Zelenski. Șase luni mai târziu însă, armata ucraineană, sprijinită direct și indirect de UE și de către NATO luptă în continuare.
În 1853 Rusia și-a adus trupe în Moldova și Țara Românească, dorind să ajungă cu ele până la Dunăre, potrivit Historia. Însă țarul Rusiei, Nicolae I, a dorit mai mult.
Astfel, sub un pretext religios, scrie The Guardian, Nicolae I a atacat Imperiul Otoman cu speranța de a câștiga Constantinopolul, acum Istanbul.
Scopul real era, de fapt, să aibă hegemonie pe Marea Neagră prin controlul total al strâmtorilor Bosfor și Dardanele, care aparțineau Imperiului Otoman.
De frica puterii pe care ar putea-o căpăta Rusia, otomanilor li s-au alăturat în luptă Franța, Marea Britanie și Regatul Sardiniei, care au trimis un "corp expediționar" în Peninsula Crimeea. Prima bătălie a avut loc lângă râul Alma, victoria aparținând aliaților.
Ulterior, Marea Britanie, Franța și Sardinia au continuat să trimită trupe pe mare, în Crimeea – zonă ce a devenit principalul loc de luptă.
Și acum numeroase țări au venit în ajutorul Ucrainei. Printre acestea se numără și Marea Britanie și Franța, menționate mai sus.
Resursele armatei nu sunt inepuizabile
Înaintea Războiului din Crimeea, armata uriașă a Rusiei era de temut în toată Europa. Slăbiciunea ei, însă, a devenit evidentă imediat.
Cu trupe demoralizate, mulți tineri recrutați sau iobagi, Rusia a pierdut majoritatea luptelor și a încheiat, în final, conflictul cerând pacea. Armele sale erau inferioare, spre deosebire de cele ale britanicilor și francezilor, care aveau fregate și puști ce trăgeau cu precizie pe distanțe lungi.
În ciuda acestor avantaje ale Franței și Marii Britanii, victoria a venit cu un preț mare: moartea a peste 250.000 de oameni.
În iunie 2022, după ce au adus câștiguri Moscovei în estul Ucrainei, soldații ruși s-au plâns de condițiile precare de pe front. Militarii i-au cerut președintelui Putin o anchetă privind condițiile în care sunt trimiși la luptă, dar și a legalității în sine a ordinelor care le-au fost date.
„Am suferit de foame și de frig. Pentru o perioadă semnificativă, am fost lipsiți de orice sprijin material, medical și alimentar. Având în vedere prezența noastră continuă și faptul că printre membrii personalului nostru se află persoane cu probleme medicale cronice, persoane cu probleme psihice, apar multe întrebări care sunt ignorate de către superiori. (…) Este epuizant, întreaga mea unitate vrea o pauză, dar conducerea noastră a spus că nu ne poate înlocui în acest moment”, a spus un soldat rus pentru The Guardian.
Experții confirmă, de asemenea, epuizarea soldaților ruși.
„Oamenii nu sunt roboți. Acești soldați au fost învinși - au văzut și au comis crime de război, au văzut oameni murind, au fost epuizați, echipamentul lor a dispărut. Faptul că rușii nu îi lasă să se odihnească...este ori un semn de prostie, ori de disperare. Cu cât un om luptă mai mult, cu atât devin mai puțin eficienți. Războiul este epuizant.”, a declarat Phillips O'Brien, profesor de studii strategice la Universitatea din St. Andrews.
La sfârșitul lunii iulie, politicianul american Elissa Slotkin declara: „Am fost informați că peste 75.000 de ruși au fost uciși sau răniți, ceea ce este enorm...peste 80% din forțele lor terestre sunt împotmolite și sunt obosite”.
Rusia a pierdut echipamente de luptă, industria de armament fiind privată de componente vitale pentru producerea de noi arme.
Exporturile de tehnologie din Statele Unite în Rusia au scăzut radical după impunerea sancțiunilor de la sfârșitul lunii februarie.
Oficiali ucraineni au transmis că, după ce au deschis tancuri rusești capturate, au găsit cip-uri folosite pentru frigidere.
În luna mai, secretarul american pentru Comerț, Gina Raimondo, spunea că doi producători de tancuri rusești au fost forțați să suspende producția din cauza lipsei de componente.
Potrivit Ministerului ucrainean al Apărării, Rusia ar fi pierdut de la începutul războului și până la 26 august:
- aproximativ 46.650 de militari
- 1.941 de tancuri
- 272 de sisteme de lansatoare multiple de rachete
- 148 de sisteme de apărare aeriană
- 234 de aeronave militare
- 202 elicoptere
- 840 de drone
- 196 de rachete de croazieră
- 15 nave militare
- 3.164 de vehicule și rezervoare de combustibil
- 99 de echipamente speciale
Ministerul rus al Apărării a publicat, pe 24 august, de Ziua Independenței Ucrainei, bilanțul pierderilor produse țării invadate de la începutul războiului:
- 1.803 vehicule aeriene fără pilot
- 148 de elicoptere
- 369 de sisteme de rachete antiaeriene
- 4.382 de tancuri și alte vehicule blindate
- 819 de sisteme de lansare multiplă de rachete MLRS
- 3.339 sisteme de artilerie de câmp și mortiere
- 5.034 de unități de vehicule militare speciale
Încheierea unui tratat de pace nu înseamnă neapărat "liniște"
Tratatul de la Paris a pus capăt ostilităților în 1856, dar a lăsat neabordate multe alte preocupări, inclusiv porozitatea granițelor din sud-estul Europei, ceea ce a dat bătăi de cap liderilor până la Primul Război Mondial.
După o pace relativ lungă, războiul din Crimeea a contribuit la volatilitatea relațiilor dintre marile puteri. Europa avea să cunoască o serie de războaie mici, dar intense, înainte de imensul măcel din secolul XX - al Doilea Război Mondial.
Până în momentul de față au existat mai multe runde de negocieri între Kremlin și Kiev, fără vreun succes însă. După ce Zelenski a respins ferm condițiile impuse de Putin pentru încetarea focului, discuțiile s-au oprit. În mod inedit, întâlnirile au avut loc în Turcia, mediator fiind președintele Recep Tayyip Erdogan.
Ultimele declarații făcute despre negocieri au fost cele ale președintelui Zelenski. El a spus că țara sa nu va depune armele pentru a se așeza la masa negocierilor, deoarece orice acord cu Rusia va priva Ucraina de o parte din teritorii și le va permite ocupanților, după ce s-au odihnit și și-au recăpătat forțele, să demareze o nouă ofensivă.
Războiul Crimeei, șansa Unirii Principatelor Române
Pacea cerută de Rusia a adus beneficii și pentru Moldova și Țara Românească.
Semnarea Tratatului de la Paris a însemnat pentru Principatele Române independența față de Rusia, iar unirea celor două principate a ajuns în atenția puterilor europene.
Franța cerea înfăptuirea unirii sub un principe străin, iar Turcia și Austria se opuneau unirii. Astfel, s-a hotărât ca statutul definitiv al Principatelor Române să fie stabilit după consultarea locuitorilor.
În cele două principate au fost organizate divanuri ad-hoc care au demonstrat dorința de unire a populației, urmând alegeri. Alexandru Ioan Cuza a fost ales, pe 5 ianuarie, domnitor al Principatului Moldaviei, iar pe 24 ianuarie - domnitor al Principatului Valahiei.
După ce a urcat pe tronul de la București, pe 24 ianuarie 1859, la trei ani de la sfârșitul Războiului Crimeei, Alexandru Ioan Cuza a înfăptuit Mica Unire. Principatele Române au devenit astfel un stat unit și independent ce avea acum deschidere către Europa Occidentală, modernizare politică și socială.
Și în prezent, invazia Rusiei în Ucraina are un impact și asupra României. Iată câteva exemple date de Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu”:
– suplimentarea trupelor NATO pe teritoriul țării, trupe de forță de reacție rapidă NATO în România;
– activarea articolului 4 al NATO. România și alte state NATO au cerut chiar în dimineața zilei de 24 februarie, prima zi a războiului din Ucraina, activarea articolului 4 al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, care presupune consultări între aliați pe tema unor îngrijorări privind propria securitate;
– creșterea bugetului pentru apărare de la 2% la 2,5%.
– creșterea inflației și scăderea creșterii economice – încă de dinaintea războiului din Ucraina se preconiza o încetinire a creșterii economice și o creștere a inflației. În contextul actual, acestea s-au accentuat în mod serios.
– sistarea sau îngreunarea alimentării cu gaze naturale și petrol din Federația Rusă;
-România a devenit lider european la export de cereale, în contextul blocării exporturilor de cereale din Rusia și Ucraina și al exploziei prețurilor cerealelor pe piețele internaționale.
