Kim Reynolds, în vârstă de 41 de ani, din Shepton Mallet, comitatul Somerset, Marea Britanie, a observat că femela sa Doberman, pe nume Saraya, devenise neobișnuit de protectoare cu fiul ei, Alexander. Într-o dimineață, câinele refuza să plece de lângă bebeluș și începea să plângă ori de câte ori era luat din preajma lui. La început, Kim nu a înțeles de ce animalul se comporta atât de insistent, însă ceva i-a atras atenția.
„Saraya știa că ritmul cardiac al lui era mai mare decât ar fi trebuit. Eu nu aveam nicio idee. Ea a simțit acest lucru. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă l-aș fi pus în pătuț și aș fi plecat”, a povestit mama pentru publicația New York Post.
Inima bebelușului bătea de 280 de ori pe minut
La scurt timp, Alexander a început să fie agitat și să pară bolnav. Mama a decis să îl ducă la departamentul de urgențe al Spitalului Royal Bournemouth. Acolo, medicii au descoperit că bebelușul suferea de o tulburare gravă de ritm cardiac: inima îi bătea cu aproximativ 280 de bătăi pe minut.
Două zile mai târziu, copilul a fost diagnosticat cu sindromul Wolff-Parkinson-White, o afecțiune cardiacă rară, care poate provoca episoade de tahicardie supraventriculară (SVT).
Această tulburare este provocată de existența unei căi electrice suplimentare în inimă. Impulsurile electrice pot circula pe un traseu anormal, determinând accelerarea bruscă a ritmului cardiac. În cazul lui Alexander, episoadele de tahicardie puteau deveni periculoase dacă persistau.
Kim a mărturisit că, atunci când a ajuns la spital, se temea că își face griji fără motiv, deoarece copilul nu mai plângea. Abia după ce medicii i-au măsurat pulsul a înțeles cât de gravă era situația.
În prezent, Alexander primește propranolol, un medicament din categoria beta-blocantelor, administrat de trei ori pe zi. Tratamentul are rolul de a controla ritmul cardiac și de a preveni episoadele de tahicardie.
