Piața neagră a locurilor de veci, vândute cu zeci de mii de euro. Reportaj cu CAMERA ASCUNSĂ
Liniştea în viaţa de apoi poate costa uneori şi cât o garsonieră, bani pe care mulţi nu îi au nici în timpul vieţii.
Lipsa acută de locuri de veci în mai toate oraşele ţării a dus la dezvoltarea unei pieţe negre a mormintelor extrem de profitabilă. Locurile sunt vândute pe internet sau în poarta cimitirului, cu ajutorul administratorilor, la preţuri exorbitante. Inspectorul Pro a surprins astfel de situaţii scandaloase.
Zeci de mii de morminte goale sau cu oseminte scoase la vânzare, unele dintre ele, scumpe cât o garsonieră. Vorbim despre o criză, fără precedent, de locuri de înhumare, care a generat o afacere de amploare.
Alegeri 2024
15:07
BEC a retras materialele online ale unui candidat. Ce regulă importantă nu a respectat și care a fost reacția lui
14:21
Câți bani vor câștiga membrii secțiilor de votare la alegeriile parlamentare și prezidențiale. Sumele pe care le vor încasa
12:32
Cine poate deveni președintele României. Ce prevede Constituția
11:25
Cum și unde pot vota românii la alegerile prezidențiale. Ce trebuie să ai la tine când mergi la secția de vot
Vina este a primarilor. Nu au amenajat suficiente cimitire noi! România pierde anual aproximativ 260.000 de persoane. Iar autorităţile locale ar fi trebuit să ia măsuri pentru ca oamenii să nu mai sărăcească atunci când trebuie să înmormânteze pe cineva drag.
În Giurgiu, de exemplu, o groapă costă câteva mii de lei. Echipa de la Inspectorul Pro a filmat cu camera ascunsă cum se negociază dreptul de folosinţă a unui mormânt.
”Aş vrea unul mai ieftin aşa, am înţeles că nu toate au acelaşi preţ şi nu avem foarte mulţi bani.
Nu sunt…să vă spun cum stau lucrurile.
Cum?
Vă arăt câteva locuri, vă dau numărul de telefon. Dvs vorbiţi cu ei. Dvs puteţi să discutaţi orice. Dar oficial şi legal este donaţie. Aţi înţeles?”
Noi, am înţeles. Cu atât mai mult cu cât cunoaștem legea.
Potrivit reglementărilor în vigoare, atât în cimitirele de stat cât şi în cele parohiale, mormintele se concesionează. Adică se dau în folosinţă cuiva. Iar acestea revin apoi rudelor celui decedat, până la gradul IV. Vânzarea locurilor de veci către persoane străine este complet interzisă.
Dar cum nimeni nu stă să verifice gradul de rudenie, toţi aceia cu care am intrat în legătură au pomenit cuvântul „vânzare". Iar cel care supraveghează toată această afacere este chiar administratorul cimitirului.
”Faci toate actele şi acum el are locuri care tot lumea s-a dus la el şi i-a spus am două locuri de vânzare. În poziţia dreaptă. El le are pe calculator. Înţelegi? Şi negociezi cu el, domnule atâta am.
Păi dacă e legal cum negociez?
Păi nu mai e legal nenicuțule acum, ce face el, face că, îi dă mâna. Înţelegi?”
Potrivit regulamentului cimitirelor, intendentul, adică aministratorul, este cel care asigură corectitudinea concesionarii şi atribuirii gropilor din cimitire. În cazul de faţă, angajatul Administraţiei Cimitirelor Giurgiu face fix pe dos: intermediază tranzacţii ilegale.
”Unele sunt şi cu 3 locuri unele cu 4 locuri, unele cu 2 locuri. Mai sunt şi morminte aici pe care cer 5.000 de lei.
Aici? În zona mai frumoasă? Nici nu e în zona frumoasă, chiar nu e frumos şi cere 5.000. Şi asta cere 4.000.”
În faţa acestor evidențe, primarul Nicolae Barbu se scuză şi spune că habar n-a avut ce face angajatul său.
Reporter: M-a plimbat de parcă eram la vizionat de imobiliare
Primar Nicolae Barbu: Ce ştie tot satu nu ştie bărbatu. Eu vă spun, n-am ştiut de lucrul ăsta, de practica asta.
Câteva minute mai târziu îşi nuanţează însă punctul de vedere.
Nicolae Barbu: ”Haideţi să vă spun care este practica. Sunt cei care vor să-şi înstrăineze locurile de veci. Cu cine vorbesc cel mai bine? Cu administratorul. Că orice om se duce acolo şi întreabă. N-am cum să verific eu dacă el este strănepot, nepot de-al 7-lea grad. N-am puterea, n-am dreptul, n-am calitatea sa fac anchetă socială de genul acesta.
Reporter: Îmi spuneţi de parcă e un lucru firesc ce se întâmplă.
Nicolae Barbu: Mi-e greu să contracarez toate problemele astea pe care le fac angajaţii.”
Şi dacă aşa stau lucrurile în cazul oamenilor care pot plăti oricât de mult, pentru un loc de veci, haideţi să vedeţi ce se întâmplă cu aceia care mor săraci lipiţi pământului.
„În momentul în care a făcut cimitirul a făcut şi un gard şi au pus pomi să fie frumos. Şi acum nemaifiind locuri scoate pomişorul şi pune defunctul. Mai scoate un pomişor mai pune un defunct acolo.”
Situaţia din Giurgiu se explică prin faptul că, în ultimii 24 de ani, primăria nu a amenajat niciun loc de înhumare. Iar cele 28.000 de morminte existente, în cele trei cimitire ale oraşului, sunt date. Primarul Barbu omite însă acest lucru și se mulţumeşte cu faptul că piaţa neagră a mormintelor din Giurgiu e mai ieftină decât în Bucureşti.
”Ce scoruri îmi spuneaţi la Giurgiu 2-3000 de lei?
Până la 7.500 - era cel mai mare preţ.
Ei...central frumos, dublu, decomandat. Care sunt preţurile în Bucureşti?
Câteva mii de euro.
Multe! Câteva mii multe.
Deci ştiţi că se vând.
Păi cât credeţi că am dat când am luat pentru persoana dragă care în urmă cu 10 ani s-a prăpădit? Destul de mult. Şi tot aşa. Tot pe forma asta de ....
Știţi că sunteţi înregistrat, nu?
Da şi nu e nicio problemă.”
Şi dacă tot a venit vorba de Bucureşti - unde morminte libere mai sunt doar într-un cimitir din 15 - iată un loc de veci care se vinde, pe internet, cu 20.000 de euro.
Asta în condiţiile în care a fost concesionat de la Administraţia Cimitirelor pentru doar 280 de lei pe an. În urma tranzacţiei - pe care şi-o doreşte concesionarul - acesta ar rămâne cu bani cât pentru o garsonieră la periferia Capitalei.
La o simplă privire, criza de locuri de veci se resimte în întreaga ţară. La Iaşi, de exemplu, mor anual peste 2.500 de oameni şi nu sunt decât 500 de morminte libere. În Ploieşti, din 54.000 de locuri , mai sunt disponibile doar 10. Iar în Buzău, unde se înregistrează anual 1.800 de decese, ar exista 1.200 de locuri de înhumare.
Nicolae Barbu, primar: ”Noi am stat sub ruşi şi sub turci. Ce am învăţat de la ei? Tot ce a fost prost: peşcheş, ciubuc, dar... şi aşa mai departe. Nu le scoţi, e în ADN! Eu le spun multora!
Ca să evite astfel de situaţii, unele ţări europene au trecut peste barierele culturale şi religioase şi s-au îndreptat către incinerare. În Marea Britanie, de exemplu, rata de incinerare a ajuns la 77 %, în Ungaria la 60%, iar în Franţa la 32%. În România a rămas la 0,5%.
La noi, Biserica Catolică nu încurajează, dar nici nu împiedică incinerarea. În timp ce Biserica Ortodoxă Română se pronunţă categoric împotriva cremaţiunii. Nu există nici măcar slujba religioasă pentru aceia care aleg să fie arşi, spun reprezentaţii BOR. Şi cum subiectul este încă tabu, statul ar trebui să amenajeze cât mai multe cimitire noi dacă vrea să pună capăt speculei cu locuri de veci.
