Adrian Paunescu, o viata dedicata poeziei

Un vartej ametitor de cuvinte purtand semantura lui Adrian Paunescu. A fost, incontestabil, cel mai prolific autor roman contemporan, cu peste un milion de volume tiparite. Ii placea sa spuna mereu ca el a scris doar poezie de dragoste: pentru femeie, pentru parinti, si pentru tara.

Adrian Paunescu a fost unul dintre cei mai controversati poeti ai Romaniei. Iubit de multa lume in perioada in care organiza Cenaclul Flacara, dar si blamat pentru apropierea sa de cuplul Ceausescu, Paunescu a fost o figura emblematica a anilor '80.

Adrian Paunescu s-a nascut pe 20 iulie 1943, in Copaceni, judetul Balti din Basarabia, astazi Republica Moldova.

Desi nascut in Basarabia, el si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei la Barca, in judetul Dolj. Tatal lui Paunescu, membru al Partidului National Liberal, a fost condamnat la 15 ani de inchisoare pentru "activitati anti-comuniste" de regimul stalinist de dupa 1945. Din aceasta cauza Paunescu a trebuit sa astepte trei ani inainte de a se putea inscrie la facultatea de filologie din Universitatea Bucuresti.

Crescut de un bunic invatator a prins usor drag de carte si la doar 17 ani debuta ca poet. Primul volum, "Ultrasentimente", ii apare la 22 de ani. Face insa imediat senzatie in lumea literara, iar seria de versuri care urmeaza ii confirma talentul: "Mieii primi", "Fantana Somnambula" sau "Repetabila Povara".

In 1973 a ajuns la conducerea revistei Flacara, unde ramane pana in iulie 1985, cand este concediat. Pretextul oferit de autoritatile comuniste scandalul legat de incidentele aparute la concertul Cenaclului Flacara din Ploiesti, din iunie 1985.

Multi sustin insa ca adevarul a fost altul. Adrian Paunescu devenise foarte cunoscut in Romania, inclusiv pentru unele critici la adresa puterii, asa cum este poemul Analfabetii, publicat in 1980 in Flacara.

De asemenea, Cenaclul Flacara ajunsese la o popularitate extrem de ridicata, multi dintre celebrii muzicieni de folk din prezent fiind lansati in cadrul acestor evenimente.

Printre cei care au ajuns sa fie iubiti de public, cu ajutorul Cenaclului Flacara si al lui Adrian Paunescu, se afla urmatorii: Vasile Seicaru, Stefan Hrusca, Ducu Bertzi, Vali Sterian, George Nicolescu, Mircea Rusu, Dinu Olarasu, Andrei Paunescu, Alexandru Andries, Maria Gheorghiu si altii.

Cu toate acestea, multi l-au acuzat pe Adrian Paunescu de faptul ca a fost omul "de curte" al familiei Ceausescu, mai ales datorita unor poeme, in care le aducea elogii acestora.

Dupa evenimentele din 1989, lui Paunescu nu i s-a permis intoarcerea la conducerea revistei Flacara. De altfel, el este unul dintre putinii oameni ai "fostului regim" care nu isi reneaga complet ideologia socialista, astfel ca, dupa Revolutie, el intra in Partidul Socialist al Muncii, lansat de Ilie Verdet.

Din 1992 pana in 1998 a fost membru al Partidului Socialist al Muncii, partid care a fost absorbit ulterior de PSD. El a candidat la alegerile prezidentiale din 1996, pe listele PSM.

In 2008, CNSAS posteaza pe site-ul institutiei o adeverinta de necolaborare cu Securitatea, obtinuta de Adrian Paunescu, cu prilejul candidaturii sale la alegerile parlamentare din noiembrie 2008.

Din documentul publicat reiese ca el a fost chiar victima a Securitatii, avand dosare de urmarit in care figura cu pseudonimele „Redactorul” sau „Americanul”. Chiar daca nu a reusit sa mai obtina un mandat de senator, Paunescu a spus ca se bucura de verdictul dat de CNSAS, fiindca a scapat de suspiciunea care plana asupra lui.

Adeverinta CNSAS-ului nu i-a convins insa pe Mircea Dinescu ori pe criticii Nicolae Manolescu si Eugen Negrici, ca Adrian Paunescu nu ar colaborat cu fostul regim sub alte forme.

 De asemenea, Adrian Paunescu a fost senator al Romaniei intre anii 1992-1996 si 2000-2004.

In iulie 2003, la implinirea varstei de 60 de ani, presedintele Ion Iliescu l-a decorat, la Palatul Cotroceni, cu Ordinul National "Steaua Romaniei", in grad de Cavaler.

De asemenea, in ziua cand a implinit 67 de ani, in iulie 2010, Adrian Paunescu a primit "Meritul Academic" pentru creatia literara si pentru sustinerea proiectelor Academiei Romane. Diploma i-a fost inmanata de Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane, si de fostul presedinte al Academiei, Eugen Simion.