Cum s-a schimbat Armata Română în ultimii 30 de ani. De la munca patriotică la misiuni în Afganistan

16-12-2019 19:52


De la munca patriotică obligatorie, armata română a trecut treptat la operațiuni militare complexe.

Campania Știrilor PRO TV, „După 30 de ani", pătrunde în domeniul militar din România, care a presupus schimbări majore și nu de fiecare dată în bine.

Avem militari profesioniști, o armată aliniată la standardele internaționale, însă cu efective mult mai puține decât în vremea comunismului. Armata țării s-a micșorat față de așa zisa „epocă de aur", când statul se baza mult pe cei care serveau patria.

Evenimentele din 1989 scot în față armata română, chemată mai întâi să împiedice protestele, apoi să îi alunge pe așa zișii teroriști și să readucă liniștea în țară.

O armată pe care sistemul comunist se baza mult și înainte de momentul schimbării regimului.

Serviciul militar în România comunistă

 

În România comunistă, serviciul mili­tar era obligatoriu pentru toți cetățenii români, indiferent de sex. Cum terminai 12 clase erai chemat să servești patria.

Tinerii care erau admiși la Facultate făceau armata la termen redus, adică șase sau opt luni, în loc de un an și jumătate. La Uni­ver­sitate, în trei ani din patru era alocată milităriei o zi pe săptămâna. Per total, în anii Epocii de Aur armata română avea peste 300.000 de soldați, majoritatea minim pregătiți și folosiți mai ales ca mână de lucru în agricultură și construcții.

Practic, comuniștii se foloseau de mai toți militarii în termen care erau duși să muncească la marile ctitorii de stat ridicate în toată țara, dar și să adune recoltele în CAP-uri. Asta în timp ce în cazărmile militare s-a născut un folclor legat de stagiul militar, care presupunea pedepse și ordine drastice pentru bibani, adică pentru cei aflați la începutul stagiului.

Așa au apărut poveștile mai mult sau mai puțin adevărate despre spălatul wc-urilor cu periuțele de dinți, dezbrăcatul la piele în public, tunsul la zero, târâșul pe coate la miezul nopții sau chinul uniformelor mai mari sau mai mici, primite la încorporare.

Un folclor care a continuat și după momentul 89, când tinerii au continuat să considere armata un soi de sclavie, bazată pe umilințe și frustrări și mai puțin pe o pregătire serioasă. Armata a continuat să fie obligatorie și după 1990, dar s-a renunțat la muncile câmpului și la truda pe șantiere.

Armata română după anul 1990

 

În schimb, tehnica militară a fost tot mai slabă în unitățile patriei, moștenite din comunism. Chiar și la sfârșitul anilor 90 dotările armatei se bazează în principiu pe echipamente depășite tehnic, care datează din vremea Pactului de la Varșovia.

Statul nostru începe să trimită treptat contingente de soldați, în zone de conflict de peste hotare, inslusiv în Kosovo și fosta Yugoslavie.

În 1996 moarte primul militar român, într-un teatru de peste hotare, în conflictul din Bosnia Herzegovina. Participarea forțelor armate române are loc în contextul pregătirii aderării la NATO.

Începe perioada de preaderare, una în care soldații noștri au fost trimiși să ajute efectivele Alianței Trans Atlantice.

În 2003 sunt uciși alți doi militari români în Afganistan, iar până în 2014, în fiecare an, armata română pierde vieți omenești fie în Irak fie în Afganistan. Până în prezent, 30 de soldați și-au găsit sfârșitul la datorie în misiunile din străinătate și alți zeci de ofițeri au fost răniți.

În 1997 președintele Constantinescu semna alături de omologul sau american Bill Clinton parteneriatul strategic cu Statele Unite. Pe 11 iulie acel an, Bill Clinton vine și le vorbește românilor adunați în Piața Universității.

Aderarea României la NATO

 

La summitul NATO de la Madrid se discuta aderarea României. Știrile Pro TV ajung în Spania și inițiază campania ProNATO, în care românii depun cărți poștale pentru marele premiu de un miliard de lei vechi.

Pe 23 noiembrie 2002, în timpul mandatului lui Ion Iliescu, președintele George Bush face o vizită la București, imediat după ce țara noastră primise invitația de aderare la Alianța Trans-Atlantică.

Încep discuții intense pentru intrarea României în NATO și în 2003 statul român pune la dispoziția trupelor americane baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu, pentru a fi folosită de trupele Statelor Unite pentru transferul soldaților în zona de conflict din Irak.

Vin soldații americani, cu tot cu tehnică, iar statul român devine oficial, unul protejat de forțele Statelor Unite.

În 2004 președintele statului la acea vreme se intalnteste cu George Bush la Washington. România adera oficial la NATO. Și odată cu intrarea în Alianța, armata s-a trezit peste noapte cu sute de unități militare închise și dezafectate.

Locurile unde altădată recruții făceau instrucție, mii de hectare de terenuri s-au transformat în terenuri tentante pentru jucătorii imobiliari.

Aflate în zone bune ale marilor orașe, fostele cazărmi au devenit teatrul de operațiune pentru dezvoltatori imobiliari care promiteau locuințe militarilor. Tot în acea perioadă și armata română a vrut să construiască locuințe pentru cadrele militare.

Eliminarea stagiului militar obligatoriu

 

La 1 ianuarie 2007 este eliminat stagiul militar obligatoriu și armata română se reduce de la 400.000, la 75.000 de soldați profesioniști.

Încorporări se fac în continuare, dar doar în cazul celor care doresc să facă stagiul.

În deceniul care a trecut, România a trimis în zonele de conflict din întreagă lume peste 40.000 de militari. În țara noastră au ajuns în schimb militari americanila bazele din Kogălniceanu și mult mai târziu, la Deveselu.

Baza Mihail Kogălniceanu adăpostește încă de la început câteva sute de militari americani și piloți NATO implicați în misiunea de poliție aeriană deasupra Mării Negre, dar ar putea ajunge la 10.000 de soldați profesioniști străini, după o investiție de 13 miliarde de lei, eșalonată pe 20 de ani, din partea statului român.

Baza Mihail Kogălniceanu- cea mai mare unitate NATO din Estul Europei

 

Kogălniceanu ar deveni cea mai mare unitate NATO din Estul Europei, o copie a unității Ramsmtein din Germania, cea mai mare bază militară nord americană și NATO în afara granițelor Statelor Unite.

Anca Belu, primar Kogălniceanu: „Va fi un mic orășel efectiv, vor veni aproximativ 10.000, ne vom dubla populația."

În iulie 2009 trupele românești din Irak adunau aproape 500 de persoane, iar efectivele sunt retrase complet din acest teatru de operații.

Un an mai târziu, în 2010, în Afganistan se găseau peste o mie de militari, cei mai mulți implicați în misiuni de menținere a securității. Pe 8 aprilie același an președintele Traian Băsescu anunțala Praga creșterea efectivului din Kandahar cu încă 800 de militari.

Concomitent cu prezențele militare în străinătate, în cadrul Alianței, armata română a beneficiat și de dotări sumplimentare și de o continuă transformare. Începe și un proces de atragere a tinerilor către armata profesionistă.

Prăbușirea avioanelor de luptă MiG

 

Evoluția armatei române cunoaște însă și tragedia MIG-urilor care cad. În ultimii 20 de ani s-au prăbușit 20 de MiG-uri 21, avioane de luptă din dotarea armatei.

11 piloți au murit în timp ce încercau să le redreseze. Prima tragedie a avut loc în 1994, iar cel mai recent incident având loc anul trecut, la un miting aviatic din județul Călărași.

Aeronavele MIG 21 erau din 1965 în dotarea armatei române, numărul lor a scăzut treptat, de la 400, la doar 18 operaționale.
Forțele aeriene s-au confruntat și cu rușinea prăbușirii unor aeronave IAR 99 Șoim, în două cazuri, din 2004 și 2012.

Abia din 2016, armata română a primit 12 avioane F -16 la baza de la Fetești, insuficiente pentru a forma o escadrilă completă NATO, conform standardelor Alianței. Au intrat în schimb în serviciul de poliție aeriană.

Concomitent, are loc scandalul piloților care nu reușesc să își facă orele de zbor pe navele de luptă. An după an, începând cu 2006, orele de zbor s-au redus. Nu au mai fost bani pentru combustibil și nici pentru reparații.

În 2015 izbucnește conflictul din Ucraina, iar armata română anunță numai puțin de 340 de exerciții, unele dintre ele cu prezență americană și de la alți parteneri NATO, veniți cu tehnică militară în România, special pentru aceste exerciții.

De la 1 ianuarie 2016 fetele se pot întrece cu băieții pe aceleași locuri scoase la concurs în sistemul de învățământ militar.

Scutul antirachetă de la Deveselu

 

Pe 12 mai în același an, la Deveselu, în Olt, are loc ceremonia oficială pentru punerea în funcțiune a scutului american antirachetă, o investiție de 800 milioane de dolari, începută încă din 2013.

Baza militară americană primește o modernizare ulterioară, în 2019, an în care și România a pus la bătaie 900 de milioane de euro pentru 227 de transportoare, unele dintre ele produse într-o linie de fabricație de la București. Sunt blindate folosite de militarii români încă din 2006.

La 15 ani de la aderarea României la NATO, e important de văzut sprijinul militar din Occident, care a crescut continuu. Au ajuns temporar la noi efective militare din Germania sau Olanda, iar MIG-urile noastre au zburat alături de celebrele F-16.

A avut loc o evoluție majoră, de la simple exerciții navale și terestre comune cu țări membre NATO, până la baze cu prezența străină, dar s-a ajuns ca în Marea Neagră să fie prezente în permanență, prin rotație, grupări de nave alte statelor aliate, conduse de obicei de un vas de luptă american.

Astăzi, România este implicată în eforturile internaţionale şi în gestionarea noilor provocări globale la adresa păcii şi securităţii.

Avem militari profesioniști, cu dotări moderne, o armată aliniată la standardele internaționale, însă cu efective mult mai puține decât în vremea communismului.

VIDEO PROTVPLUS.RO