Poluarea fonică din orașe determină așa numitele traume sonore. Și căștile pot fi dăunătoare
Zgomotul permanent al unui oraș mare înseamnă traumă sonoră. Se adaugă, exponențial, trauma sonoră făcută cu propriile căști, purtate prea multe ore pe zi de cei mai mulți tineri.
Prof. univ. dr. Codruț Sarafoleanu, medic primar ORL: „Poartă căști pemament, în care sunt mulți decibeli. Se distrug senzori din urechea internă, din nervul auditiv. Este un proces lung, dar prin repetitivitate. Se lasă cu distrugeri ireversibile”.
Prima oară scade auzul pe frecvențe acute. Când distrugerile sunt importante, scade așa numita frecvență de conversație. Ce înseamnă?
Prof. univ. dr. Codruț Sarafoleanu, medic primar ORL: „Pacientul sesizează că sunt afectate frecvențele de conversație pentru că nu aude la televizor. Într-o conversație, începe să nu au audă. E voba de ce înțelegem printr-o conversație, mulți pacienți aud zgomote, dar nu reușeșc să înțeleagă. Încercați să limitați timpul petrecut cu o cască pe urechi. Când nu mai înțelegeți conversația, nervul auditiv are deja nevoie de un aparat auditiv. Ca să vă ajutați, de fapt, creierul”.
Ionuț Ștefănescu, audiolog: „În momentul în care ești hipoacuzic, creierul nu mai funcționează pe o anumită zonă, depui efort să înțelegi. Un aparat auditiv e și un tratament pentru ureche, stimulează nervul auditiv și îl menține în funcție, ca și cum ai face sport. Practic, auzul îți antrenează creierul. Aparatele auditive din ziua de astăzi unele sunt mici și discrete, confecționate pe canalul auditiv al pacientului, astfel încât ceilalți să nu observe că porți un aparat auditiv”.
Etichete: doctor de bine, myimpact, sanatate, tineri, ureche,
.webp)
