Peste 30 de mii de ucraineni s-au refugiat în România, speriați de războiul care le distruge viețile
Sunt foarte multe mame cu copiii de mână, care și-au lăsat soții să apere țara. Stau la rude, la prieteni sau la oamenii cu inimă mare, dornici să ajute.
Imaginile cu sute de oameni care fug din calea războiului ascund povești sfâșietoare. Sunt părinți care se depart în lacrimi de copii, mame care își îmbrățișează fiicele regăsite și mai ales multe femei rămase singure cu copii, după ce bărbații lor au plecat să lupte.
În gara din Liov, doi tineri cu ochii scăldați în lacrimi se despart în sunetul strident al sirenelor
El trebuie să rămână să-și apere țara.
Imaginea unui copil, obosit, așezat pe un rucsac, exprimă, poate, cel mai bine drama prin care trec oamenii. Mulți își așteaptă rudele, pe marginea drumului, cu copii așezați pe gențile de voiaj. Cei mici mai găsesc puterea să zâmbească și să uite de imaginile pe care l-au văzut. Sunt pregătiți să lege noi prietenii cu copiii pe care îi vor cunoaște în România.
Și imaginile din vama Isaccea sunt impresionante. Bacul care taverseaza Dunărea, de la punctul vecin de frontieră Orlovka, este înțesat de oameni.
Olesia și cei doi copii au fugit și ei de război. Mama ei are 87 e ani și nu a putut veni
Olesia, refugiat: „Sunt din partea aia de Dunăre. Sperăm să fie bine, acolo e rău în orașele mari este jale. Podurile le-au distrus să nu mai treacă rușii, jale."
Sute de familii se despart și în Vama din Siret, fără să știe dacă se vor mai îmbrățișa vreodată.
Ina, care ieri a fost filmată stând pe o bordură, singură, a fugit din iad și a sperat că își va regăsi surorile care veneau din Odessa. Pe înserate a primit mesaj de la ele că au ajuns în sigurantă la Vama Siret.
Refugiat: „Mulțumim, România, pentru ajutor! Vă suntem foarte recunoscătoare! Atmosfera era stresantă, apoi a început bombardamentul! Sora mea s-a trezit din cauza bombelor. Acum vrem doar puțînă odihnă și să ne rugăm pentru Ucraina.”
Tot în vama Siret, o tânără și-a ajutat mai mulți prieteni din Ucraina. Acum așteaptă o femeie cu copii pe nume Anastasia.
Refugiat: „Ne-a trimis mesaj ca să venim după ea să o ajutăm. O ducem acasă la noi."
Deocamdată, cei mai mulți dintre refugiați trag la rude și prieteni. Alții sunt ajutați de voluntari.
Refugiat: „Ea ne-a contactat, ne-a arătat poză cu ea să o identificăm și noi i-am dat poze cu noi să ne recunoască. Am dus o femeie, atât a plâns că i-a curs sânge din nas de stres și oboseală că a lăsat casa, masa să ajungă aici. Toți sunt speriați.”
60 de refugiate au ajuns în comuna Știuca, din Timiș, majoritatea mame cu copii. Mulți localnici sunt de origine ucraineană și le-au primit cu brațele deschise.
Este și cazul lui Vladimir, un bărbat de 68 de ani din Cernăuți. A reușit să plece cu soția și una dintre fete, însă ne spune că cealaltă a rămas în Kiev și se ascunde într-un buncăr.
Vladimir: „Fiica mea foarte târziu s-a gândit să plece din Kiev pentru că nu s-a gândit că Putin va ataca. Rușii și ucrainienii, suntem frați, nu ne așteptam ca fratele să atace. Vorbim în fiecare zi la telefon, stau undeva ascunși să se ferească de bombe.”
Doamna Anuța are 64 de ani. A venit în România cu două nepoate și cu strănepotul. Vrea să ajungă în Cehia, acolo unde este fata ei.
Anuța, refugiat: „Greu a fost până am ajuns aici. Am văzut că peste tot se împușcă, în toate locurile. E un rând tare departe și apoi am venit pe jos, până la Vamă, până aici.”
În ultimele 24 de ore, peste 14.000 de cetățeni ucraineni au intrat la noi în țară.
Etichete: războiul din Ucraina, refugiati, Rusia,
.webp)
