O celebră balerină, care a dansat pentru Beyoncé, a murit la 29 de ani. Nu a fost comunicată cauza decesului
Michaela Mabinty DePrince, deschizătoare de drumuri pentru mulţi în lumea baletului, a murit la 29 de ani, a anunţat vineri un purtător de cuvânt pe pagina sa de Instagram. Nu a fost comunicată cauza decesului.
„Viaţa ei a fost una definită de graţie, scop şi putere”, este mesajul. „Angajamentul ei neclintit faţă de arta sa, eforturile sale umanitare şi curajul de a depăşi provocări inimaginabile ne vor inspira pentru totdeauna. Ea a fost un far de speranţă pentru mulţi, arătând că, indiferent de obstacole, frumuseţea şi măreţia se pot ridica din cele mai întunecate locuri".
Familia lui DePrince a publicat o declaraţie după anunţul morţii sale.
„Sunt cu adevărat într-o stare de şoc şi tristeţe profundă. Sora mea frumoasă nu mai este aici”, a scris Mia DePrince. „Încă de la începutul poveştii noastre în Africa, dormind pe o saltea comună în orfelinat, Michaela (Mabinty) şi cu mine obişnuiam să inventăm propriile noastre piese de teatru muzical şi să le jucăm. Ne-am creat propriile baleturi... Când am fost adoptate, părinţii noştri au susţinut visurile noastre şi a apărut balerina frumoasă, graţioasă şi puternică pe care atât de mulţi dintre voi o cunoaşteţi astăzi. Ea a fost o sursă de inspiraţie”.
Născută Mabinty Bangura în Sierra Leone, DePrince a fost trimisă la un orfelinat la vârsta de trei ani, după ce ambii ei părinţi au murit în războiul civil din ţară. La orfelinat, a fost maltratată şi subnutrită, declara ea pentru Associated Press în 2012.
„Mi-am pierdut ambii părinţi, aşa că am fost la orfelinat timp de aproximativ un an şi nu am fost tratată foarte bine pentru că aveam vitiligo”, a spus ea la acea vreme. „Am fost clasificaţi pe numere, iar numărul 27 era cel mai puţin favorit şi acesta a fost numărul meu, aşa că am primit cea mai mică cantitate de mâncare, cea mai mică cantitate de haine şi altele".
După ce a primit vestea că orfelinatul va fi bombardat, DePrince a povestit că a mers kilometri întregi fără pantofi pentru a ajunge la o tabără de refugiaţi. Mama sa, care a adoptat-o pe DePrince împreună cu alte două fete, printre care şi Mia, după ce le-a cunoscut în Ghana în 1999, a declarat că Michaela era „bolnavă şi traumatizată de război”, cu amigdalită, febră, mononucleoză şi articulaţii umflate. DePrince avea patru ani când a fost adoptată şi mutată în Statele Unite.
Pasiunea ei pentru balet a început când era mică în Sierra Leone, după ce a văzut o fotografie cu o balerină. Dar, deşi a început să se antreneze la cinci ani, DePrince a trecut prin multe încercări. La opt ani, i s-a spus că SUA nu este pregătită pentru o balerină de culoare, deşi fusese selectată pentru a interpreta rolul Mariei în spectacolul "Spărgătorul de nuci". Când avea nouă ani, un profesor i-a spus mamei sale că pentru fetele de culoare nu merită să investească bani.
În cele din urmă, DePrince a urmat cursurile Rock School for Dance Education, o prestigioasă şi selectivă şcoală de balet.
La 17 ani, a apărut în "First Position", un documentar care urmăreşte şase dansatori în timp ce se pregătesc pentru Youth America Grand Prix. A primit o bursă pentru a studia la Jacqueline Kennedy Onassis School of Ballet a American Ballet Theatre. După absolvirea liceului, DePrince a lucrat la Dance Theatre of Harlem, devenind cel mai tânăr dansator principal din istoria teatrului.
În 2012, ea a jucat în primul său balet profesionist complet în Africa de Sud. În anul următor, s-a alăturat companiei de juniori a Baletului Naţional Olandez.
Publicul care nu este familiarizat cu baletul ar putea să o recunoască pe DePrince din "Lemonade" al lui Beyonce, în care tânăra de 21 de ani de atunci dansează purtând un tutu de modă veche şi un coif. În 2021, ea s-a alăturat Boston Ballet ca solistă secundă. În acel an, ea a interpretat rolul principal în filmul "Coppelia".
La Boston Ballet, DePrince a povestit reporterilor despre modul în care dansatorii de culoare care au venit înaintea ei au ajutat-o să se motiveze, în ciuda experienţei de rasism şi xenofobie.
„Sunt foarte norocoasă”, a spus DePrince la acea vreme. „A fost Lauren Anderson - am avut pe cine să admir. Baletul Houston. Heidi Cruz, de la Pennsylvania Ballet, când eram mai tânără. Mai este şi Misty Copeland. Nu suntem foarte multe. Dar ceea ce încerc mereu să gândesc, şi ceea ce mă pasionează, este să răspândesc mai mulţi maci într-un câmp de narcise, astfel încât să avem mai mulţi dansatori de culoare".
Chiar şi cu succesele ei, DePrince nu şi-a uitat copilăria. A devenit o umanitară şi de-a lungul carierei sale şi-a exprimat dorinţa de a deschide o şcoală de dans şi arte în Sierra Leone.
Ea şi-a petrecut o mare parte din carieră susţinând şi promovând includerea dansatorilor de culoare în balet. „Practic, nu există persoane de culoare în balet, aşa că trebuie să vorbesc”, a declarat ea pentru The Guardian.
