Fost judecător, coleg cu Tudorel Toader la facultate: ”Ce a fost acest jalnic spectacol?”
Profesorul Valerius Ciucă de la Facultatea de Drept din Iaşi, fost judecător la Tribunalul Uniunii Europene, a criticat dur raportul lui Tudorel Toader despre DNA.
Valerius Ciucă, coleg la Facultatea de Drept din Iaşi cu Tudorel Toader, a scris, joi seară, pe Facebook că în anii 1950, interpretările juridice se făceau prin intermediul autorităţilor legale şi judiciare sovietice, în timp ce astăzi “aberaţiile juridice sunt acreditate prin interpretări paraconstituţionale pe care nici măcar C.C. (Curtea Constituţională – n.r.) nu poate să şi le asume într-un mod decontextualist“.
Mesajul integral al profesorului Valerius Ciucă
”În anii '50, interpretările juridice se făceau prin intermediul autorităţilor legale şi judiciare sovietice. Astăzi, aberaţiile juridice sunt acreditate prin interpretări paraconstitutionale pe care nici măcar C.C. nu poate să şi le asume într-un mod decontextulist. Cu alte cuvinte, fără caz, nu există soluţie... Cine promovează soluţia înaintea cazului, se pare, forţează dreptul...
Ce-a fost asta? Ce-a fost acest jalnic spectacol ? Cum poţi tu, Românie, să suporţi asemenea nenorocire?
Totul este deconcertant. În afara oricărei ordini legale sau constituţionale, cineva ne povesteşte despre ce-ar fi trebuit să se întâmple dar nu s-a întâmplat... Nici o umbră de instituţie nu a fost prezentă la această povestire. Instituţiile s-au ascuns pentru a asculta vocea unei ectoplasme judiciare fără nici cea mai mică competenţă în materie de jurisdicţie. România nu este ţara şaradelor; nu ne jucăm cu competenţele ei instituţionale şi nu facem din acestea platforme de părelnice opinii. Dacă, cineva îşi permite să batjocorească acasta naţie şi să relativizeze acest stat cu instituţiile sale sobre şi constituţionale, înseamnă că peste 20 de milioane de romani nu se regăsesc pe teritoriul pe care antecesorii lor serioşi i l-au rezervat... Nici cele mai elucubrante gânduri ale noastre nu pot fi "gazde" ale acestor stupefacţii. Nici unul dintre cele 20 de puncte nu are susţinere juridică sau raţională. Oricare dintre pricinile prezumţioase este obiect de judecată. Cum este posibil că factorul politic să-şi permită a judeca? Unde s-a mai întâmplat asemenea absurditate fără a fi catalogată că gravă ingerinţa în actul de justiţie? Justiţie înainte de justiţie? Unde s-a mai întâmplat asta? Nici măcar la prezumţioşii stalinişti... Este de-a dreptul siderant să văd la "oameni ai instituţiilor" conduita lipsită de minimă iniţiere instituţională...
Să te înflăcărezi în fata proclamaţiilor media este meritoriu. Înseamnă că sufletul tău este, încă, vibratil. Dar, să rămâi pasiv la iraţionalitatea pură a celor care trebuie să întruchipeze sufletul statalităţii, este ca şi cum ai fi catatonic la scena uciderii familiei tale... Iar asta nu mai este glumă...”
