Cum s-a schimbat ZIUA RECOLTEI in Romania, la 22 de ani distanta de comunism
Miroase a toamna tarzie, ploua mocaneste, iar anul acesta n-a mai fost belsug ca-n trecut. Arsita a parjolit gradinile, iar taranii cu mainile crapate de munca nu prea au motive sa se bucure de ziua recoltei.
Chiar si asa, romancele, femei hotarate, sunt greu de convins, ca le poate prinde, frigul fara provizii. Pe multe inca le bantuie amintirile din epoca de aur, cand recolta era una record la hectar, boabele de struguri mai aveau putin si se faceau cat merele, iar poporul nostru cel mai gospodar.
Anii au trecut iar in zilele noastre gospodarii mizeaza pe bucatele autentice. E greu insa atunci cand e mare oferta sa iti dai seama cine te minte si cine nu. Asa ca Nelutzu un fel de sufletul pietei vine cu dovada incontestabila pe telefonul mobil.
Nelutu a batut 800 de km cu marfa care te face sa vizezi la un Craciun nesfarsit. Isi bazeaza intreaga strategie de marketing pe aspect gust si miros. Stie ca piatra sa fii si nu ai cum sa stai departe de o mamaliga fierbinte prezentata cu o bucata de burduf si un carnat afumat in lemn de cires.
Meseria de cioban nu o inveti peste noapte. Insa Nelutu a avut de la cine sa fure. Mama sa tanti Lenuta l-a invatat cu munca de mic.
La ziua recoltei poti sa ii intalnesti si pe intermediarii unor oameni harnici care nu au cum sa isi vanda singuri bunatatile.
Beatrice este fericita ca poate sa imparta o farama din Bucovina natala si cu altii. Ea mieaza pe sinceriate si le spune oamenilor ca marfa nu rezista foarte mult.
La mica distanta cativa gura casca dau roata unui cazan aburind. Afara ploua iar lor le ploua in gura dupa pita rumena si sarmale in foi de varza. Femeile harnice cu basmale inflorate si opinci de piele...au facut cateva mii.
Lumea cumpara pe incredere. Intr-un final toata lumea este multumita. Unii ciugulesc inainte sa cumpere iar cand descopera gustul uita de preturi ceilalti numara banii si simt ca n-au trudit pe nimic.
