Cât de mare este pericolul nuclear după ce Rusia a anexat formal teritoriile ocupate. „Nimeni nu poate să-l dea la o parte”

Ce a făcut Vladimir Putin vineri? Practic s-a auto-declarat învingător și a alipit de 2 ori mai mult teritoriu decât își propusese inițial. Cum vedeți din perspectiva militarului?

Deci perspectiva nu e neapărat cea militară, ci aș numi-o politică. Ce vreau să spun este că ceea ce a făcut Putin, din punctul meu de vedere, astăzi a declarat că obiectivele lui sunt atinse, adică cele 4 regiuni au venit la patria mamă. Nu avea cum să se declare învingător, pentru că a învinge înseamnă a-l face pe celălalt să se supună voinței tale. Nu văd că ucrainenii s-ar supune voinței Rusiei în acest moment.

Și ce înseamnă atunci această anexare, de fapt?

Această anexare înseamnă voința. Înseamnă că declară ca obiectivele noastre s-au îndeplinit. Pe de o parte, deci spune poporul lui vedeți, v-am promis, am adus, am semnat, sunt ai noștri acum, asta, pe de o parte, pe de altă parte, se schimbă cumva ecuația, paradigma strategică, în sensul că din momentul în care aceste teritorii devin partea Federației Ruse, din punctul lui de vedere, atunci el poate conta pe poporul rus, pe mobilizare, pe militari în termen, poate să facă ceea ce face acum - mobilizare parțială, poate, dacă nu-i convine, să se ducă la mobilizare generală. Deci poate mobiliza eforturi întregului popor pentru a apăra patria-mamă în sistemul folosit în al Doilea Război Mondial. Până acum, legea rusă spunea: doar profesioniștii să meargă acolo și nu militari în termen. Acum, acest lucru este schimbat.

Citește și

Jens Stoltenberg: NATO nu recunoaște anexările „ilegale și ilegitime” ale lui Putin

„Oricât aș detesta un personaj”. CTP și-a ales „câștigătorul detașat” al dezbaterii candidaților la alegerile prezidențiale

Din discursul de astăzi vi se pare că ar avea în plan așa ceva? Mai ales că vedem ce se întâmplă în Rusia cu foarte mulți ruși care fug de această mobilizare, fug din țară.

Discursul de astăzi mie mi-a întărit convingerea că el vrea să aibă și convine. Și a zis haideți să vorbim, dar cum să vorbim în termenii mei. Adică să vedem cum toți ceilalți puteți fi de acord ca eu, să fiți și voi de acord, că eu mi-am îndeplinit obiectivele și nu mă interesează prea mult poziția voastră. Nu a spus decât: este teritoriul nostru, ne vom apărea cu tot ce ave ce avem la dispoziție. Am încredere în în poporul rus. De asemenea multe, multe referiri la Occident, la America, la NATO. Poate că atunci când vom număra aceste referiri, vom vedea că în realitate Ucraina ca termen a fost numită de mai puține ori decât decât Vestul în totalitate a lui, cu cele 2 să, spunem așa, vârfuri NATO și Statele Unite.

Și în aceste condiții destul de neclare, pentru că nu știm încă care este limita administrativ-teritorială a teritoriilor anexate, noi vedem toate aceste regiuni Donețk și Zaporoje și Herson, dar ele sunt sub ocupație rusă efectivă în proporție de, să spunem, 50-60-70 % nu integral. Ce se întâmplă de aici încolo?

Deci este evident că în realitate fiecare țară are granițele pe care și le poate apărea. O mică paranteză, dar cred că interesantă, este că atunci vorbim de apele teritoriale, care acum sunt 12 mile marine. Dar la început când a apărut ideea de ape de ape teritoriale, lățimea acestora, adâncimea acestora era bătaia tunului. Deci apa ta teritorială pe era cea pe care puteai să o protejezi cu turnurile de coastă.

Se aplică asta acum în teren?

În realitate de facto da, dar de iure eu sunt convins, n-am citit acele declarații, mea culpa, dar în momentul în care cele 4 regiuni au zis: noi suntem independenți, că asta a fost, deci mecanismul a fost - și-au declarat independența, apoi au rugat patria-mamă să fie primite cele 4 regiuni, să fie primite în sânul patriei-mamă. Ei în momentul în care ți-au declarat independența cred că, încă o dată spun, fără a citi acele documente, s-au referit la granițele administrative după cum există, pentru că avem Zaporojie unde este evident că nu controlează totul rușii, avem Donețk, unde doar vreo 60 % din district este este controlat. Și nefericire pentru ei, nici măcar în Lugansk nu mai avem 100%.

Vladimir Putin a invitat astăzi la negocieri. Cum se pot desfășura negocieri în condițiile de față?

Negocieri în condiții de față nu cred că se pot desfășura, pentru că există o parte care este profund nemulțumită. Pe de o parte există o parte mai mulțumită, și asta este Rusia, care are 15 % din teritoriul Ucrainei, a avut 20, dar datorită ofensivei din Herson, 5 % s-au dus înapoi către cel care trebuie să le stăpânească în mod legal. Deci are 15% și spune: hai să ne așezăm la discuție, deci nu e complet mulțumit, dar nu îi este rău. Nu este rea situate din acest moment, dar evident că ucrainenii nu vor fi mulțumiți cu un asemenea deznodământ, cu o asemenea eventualitate.

Cum credeți că vor face?

Vor continua să lupte.

Așadar, dumneavoastră vedeți că acest război va continua în aceste condiții, cum a decurs până acum, sau va escalada?

De tare multe ori pierdem în vedere că războiul este în primul rând sau se compune în primul rând din voința de a te război, astfel încât oamenii fără tancuri se luptă cu pistoale, fără pistoale, cu săbii, fără săbii, cu pietre, fără pietre, cu armele goale. În momentul în care există această dorință de a nu te supune, asta pe de o parte. Deci Ucraina sau profilul operațional va continua să fie cam în felul următor cât timp Ucraina va deține, va avea la dispoziție mijloace militare necesare de a desfășura operațiuni.

Întrebarea este: le va avea în continuare, pentru că știm că Ucraina beneficiază de sprijin militar masiv din partea Occidentului?

Vorbim de astăzi și probabil vorbim de mâine și sperăm să vorbim și în continuare. Ceea ce am observat acum, imediat după anunțul referitor la cele 4 districte, este că America a hotărât înființarea unui comandament de sine stătător la Dis-Boden, care să coordoneze aprovizionarea, sprijinul cu materiale și armament al Ucrainei și de asemenea, să coordoneze activitatea de pregătire, de training.

Și explicați-ne ce înseamnă înființarea unui astfel de comandament.

E ca și cum ai trece de la cort la o clădire. Adică acest acest ajutor a fost coordonat, dar într-un fel ad-hoc, adică națiunile care sprijină Ucraina au zis: haideți să ne întâlnim, să fim siguri că facem ceea ce trebuie pentru ucraineni, fără ne dubla în mod nenecesar.

Cu alte cuvinte, acum sunt aici să stea.

Pentru mine, acesta este mesajul constituirii unui comandament de sine stătător.

Și în aceste condiții, cum vor răspunde rușii de acum înainte, având în vedere că ei consideră că această zonă este Rusia din acest moment?

Ei consideră că această zonă este Rusia și au și spus că orice atac împotriva zonelor, va fi considerat un atac împotriva Rusiei. Și vor răspunde pe măsură, au spus ei, cu toate mijloacele la avute dispoziție.

Asta include și mijloacele nucleare?

Toate mijloacele la dispoziție înseamnă toate mijloacele a dispozițe.

Chiar dacă Dimitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a dorit să nuanțeze și să spună că arma nucleară va fi folosită în momentul în care însăși existența statului, existența statală a Rusiei, s-a exprimat el, va fi pusă sub semnul întrebării.

Cele 2 afirmații nu se contrazic, pentru că președintele Putin a zis toate la dispoziție, dar întotdeauna îți calibrezi atitudinea pe ceea ce se desfășoară, pe ceea ce se întâmplă. Deci Peskov spune da, vom folosi în condițiile în care... și ce spune Peskov găsim în doctrina militară din 2014 și în principiile de descurajare nucleare din 2020. Deci Peskov a luat documentele oficiale și le-a așezat în cadrul declarației pe care a făcut-o.

Și atunci, contra-ofensivă a ucrainenilor pe aceste teritorii anexate de Rusia, poate fi o amenințare sau poate fi considerată că pune în pericol existența statală a Rusiei?

Nu cred. Pentru mine nu poate fi așa. Existența statală este pusă în pericol în momentul în care o țară dispare. Polonia a dispărut de 3 ori în secolul 18. Într-o asemenea situație avem neantizarea statului.

Dar nu e cazul Rusiei.

Nu este cazul Rusiei. Nimeni nu vorbește de dispariția statului rus.

Pentru dumneavoastră nu înseamnă asta. Dar pentru Putin credeți că ar putea însemna?

Până la urmă va face ceea ce crede că poate să facă. Eu cred că nici președintele Putin nu este chiar singur. Este dictatorul, este cel care iese în față, dar are nevoie de echipă, pentru că așa e pe acest pământ. Nu poți fără echipă și se uită, cred eu, că o face de fiecare dată, la modul în care populația percepe și la sprijinul pe care îl are. Pentru că dacă el depinde de cineva sau de ceva, acest președinte depinde de sprijinul populației ruse, care în acest moment, în conformitate cu niște analize, ar fi de vreo 44%.

Da, a început să scadă în sondaje și vedem ce se întâmplă în țară cu foarte mulți ruși care încearcă să fugă.

Evident și momentul în care mașina de război, în momentul în care acești 300.000, 100.000, câți or fi ei, vor veni aici, nepregătiți, ei nu vor face decât să genereze noi morminte în Rusia, să genereze noi coșciuguri care vor va merge în partea cealaltă pentru că lumea se uită la număr și este bine pentru că numărul poate exista sau se poate transforma, sau uneori poate fi văzut acest număr ca fiind o calitate în sine. Dar pentru a transforma un grup de oameni într-o subunitate, ai nevoie de doctrină, training, organizație, facilități, personal, multe chestiuni care transformă un grup de civili, mai mult sau mai puțin instruiți, într-o unitate care are coeziune, care știe s-o lupte. Și asta durează.

Asta în condițiile în care armata Rusiei nu s-a dovedit chiar neînfricată în teren.

În condițiile în care armata Rusiei nu s-a dovedit neînfricată, în condițiile în care Rusia este profund nepregătită pentru că nu a îmbrățișat cu adevărat un sistem. Nici sistemul american de militari profesioniști mai ales, nici sistemul, să spunem, finlandez sau elvețian sau israelian, în care avem armate de de militari în termen, care sunt atât de bine pregătiți și organizați încât cu adevărat pot face față general.

În final, cât de mare mai vedeți pericolul nuclear în acest moment?

Nimeni nu poate să-l dea la o parte. Și momentul în care vedem oameni, conducători serioși, conducători care au la dispoziție foarte multe informații. Ei spun: să fim pregătiți. Și vreau să spun următoarea chestiune, nu cred că în acest moment butonul este pe jumătate apăsat. Nu cred că chestia asta, dar spun că și cred că, în general, în planificarea militară sunt multe cursuri de acțiune care sunt analizate, dar 2 în principal. Cursul cel mai probabil și cursul cel mai rău. Ideea este următoarea că dacă te pregătești pentru cursul cel mai rău, oricât de improbabil ar fi el, cu atât mai mult vei fi pregătit pentru cursul care este cel mai probabil.

Articol recomandat de sport.ro

”Scandalos!” Kosovarii au ”explodat” după ce au văzut ce scrie în raportul meciului România - Kosovo