Cristian Roca, tânărul care concepe "mobila viitorului" la doar 25 de ani
La marginea Clujului, doi tineri se bucură de mișcarea în natură, departe parcă de pandemie, criza economică și socială.
Mișcările lor sunt coordonate și calculate, dar trădează detașarea specifică vârstei în fața greutăților
Cristian Roca este un tânăr antreprenor de 25 de ani, care dorește să revoluționeze amenajările interioare și să producă mobilă „inteligentă" adaptată nevoilor din 2020. Își croiește propriul vis și e hotărât să răzbească, indiferent de greutăți.
Cristian: „Avem partea de finisare și ambalare pentru produsele noastre. Chiar avem acum de livrat un birou inteligent. Avem cabluri USB încorporate în el, compatibile cu notebook, încărcare wireless pentru telefoane, cabluri retractabile pentru smartphone și alte device-uri, toate încorporate direct în blat. Îmi pun telefonul pe el și începe să se încarce și toate sunt fast charging. Acum lucrăm la niște proiecte noi. Dorim să ne extindem și pe partea de rășină epoxidică.”
Este afacerea pe care el a gândit-o și pornit-o de la 0. Toate conceptele sunt proiectate și realizate în atelierul pe care-l are în Satu Mare, aproape de casa natală din Botiz.
Cristian: „Totul e controlabil din aplicație și poți să controlezi lumina, intensitatea, tot, tot, tot.”
Cristi este absolvent de robotică la Universitatea Tehnică din Cluj, dar până să ajungă propriul șef a mai trecut prin câteva joburi: a făcut proiectare, dar și management de proiect.
Cristian: „Am ales asta pentru că am simțit că mă solicită cel mai bine și mă solicită în toate direcțiile și mă dezvolt în toate direcțiile. Nu am inventat eu roata cu produsele mele. Eu am crezut că le fac mai complexe. Pot să le fac mai bine. Am stat și am gândit procesul tehnologic pentru fiecare produs și mi-am dat seama că trebuie să știu și asta și asta și asta. Asta înseamnă că deja e interesant pentru mine.”
El vrea să imprime în mintea consumatorului ideea că nu cumpără doar o mobilă, ci și un gadget. I-a plăcut matematicăași asta a fost șansa lui.
Cristian: „Până la 18 ani viața era legată mai mult în jurul agriculturii și a fermei, a animalelor. Cam de asta m-am ocupat eu până la 18 ani. Ăsta a fost singurul lucru la care am excelat până atunci. Cu căruța pe câmp, la cosit de iarbă, cam asta a fost până la facultate. Robotică e. Se conduce altfel decât căruța.”
Familia i-a fost mereu aproape.
Cristina Roca: „De mic a fost așa, mereu inovativ, mereu construia, cuie de la tata, bătute în toate lemnele, căsuțe pentru câini.”
Mama: „Da, e foarte curajos și ambițios.”
Cristian: „Dar sunt o persoană care dacă își impune un obiectiv, un anumit țel, mă duc la el. Generația noastră își alege ce vrea să facă , unde vrea să facă. Suntem mult mai liberi în a alege.”
Dar parcursul nu i-a fost ușor. A făcut facultatea în engleză, deși când a intrat era la pământ cu limbile străine.
Cristian: „Când am ajuns la facultate și m-am înscris la facultate, eu nu știam engleză absolut deloc. Din cauză că au aplicat la robotică mai puțini la engleză, am reușit să intru la engleză.”
La primul examen a luat 2, dar asta nu a făcut altceva decât să-l ambiționeze.
Cristian: „A fost singurul mod în care eu am reușit să mă păcălesc să învăț limba engleză. În felul ăsta am reușit să lucrez la o companie în care limba engleză era internă. ”
Îi place să aleagă calea cea grea, care, ulterior, să-i aducă succesul.
Și tot pentru a învăța mai bine engleza, a făcut un împrumut la bancă și la 20 de ani a ajuns în California, aproape de San Diego, într-un program de work & travel pentru studenți.
Cristian: „Dacă mă crezi sau nu, prima țară străină a fost America. Până la 20 de ani eu n-am ieșit din România.”
Acolo a fost victima unui accident rutier care i-a schimbat viața.
Cristian: „Eram pe bicicletă, mă duceam la servici în dimineața aceea și o tânără domnișoară se uita pe telefon, a ieșit pe pista de bicicliști și avea peste 90 de km la oră. Asta era în raportul poliției.”
Impactul a fost groaznic.
Cristian: „Am făcut o gaură foarte mare în parbriz cu cotul stâng. Am avut dublă fractură deschisă la mâna stângă, am avut pelvisul fracturat, coaste rupte, pe coloana vertebrală, pierdusem mult sânge. A venit elicopterul și m-a luat. A fost o nebunie, a fost o nebunie. Era masa în ceață, nu prea înțelegeam ce mi se întâmplă, dar am fost și cu elicopterul în vara aia.”
A contactat un avocat și a făcut o înțelegere cu casa de asigurări a șoferiței neatente. Din banii primiți și-a cumpărat un apartament în Cluj, dar a rămas cu sechele. Nu mai poate practica orice fel de sport, are o tijă și șapte șuruburi în mâna stângă, dar și ambiția i s-a întărit.
Cristian: „A venit angajatorul meu care a venit să mă viziteze împreună cu niște colegi cu care plecasem și țin minte și acum că prima mea întrebare a fost că nu aș putea să lucrez altceva?”
Acasă, familia a stat ca pe ace. Sora lui își amintește momentul de groază.
Cristina Roca: „Și nici nu ne-a spus. A sunat când și-a revenit, dar lui îi ardea de glume. A vrut să sune când e pregătit, cu zâmbetul pe buze, că e ok. Nu cred că există un om mai puternic în ochii mei.”
Cristian: „După experiența de atunci parcă mi-am dorit să mă dezvolt și mai mult. Și pe plan personal, și pe plan professional. Nu știu de unde a venit impulsul ăsta. Imediat după ce am venit acasă, am început să citesc mult mai multe cărți, să fac lucruri de care înainte mi-era frică sau hobby-uri pe care nu le considerăm potrivite pentru mine, cum ar fi dansurile. Am fost mai curajos în a încerca lucruri noi. Mi-am dat demisia în februarie și în martie a fost carantină. Nu pot să spun că au fost niște lucruri și niște sentimente care m-au trecut. Asta, jos pălăria, pot să recunosc, nu știam ce o să fie și singurul lucru pe care l-am făcut și am considerat bun să-l fac a fost să muncesc mult. Ăsta a fost singurul lucru pe care puteam să mi-l zic mie, pentru că nu puteam să controlez niciun factor extern, nu puteam să controlez ce-o să se întâmple cu pandemia, nu știam ce o să decidă Guvernul. Singurul lucru pe care puteam să-l controlez a fost pe mine și să muncesc mai mult, să gândesc mai mult și să mă axez pe noua problemă pe care o avem, să găsesc niște soluții și să încerc să prosper, pentru că mi-am ales drumul ăsta.”
Acum realizează 17 feluri de produse și e în continuă dezvoltare. Lemnul îl comandă din România, iar partea de electronice, din Germania.
Cristina Hosu reprezintă un brand românesc cu produse pentru copii și și-a dorit să colaboreze numai cu producători locali.
Cristina: „L-am găsit pe Cristi și m-am bucurat foarte mult, după un an de căutări și m-am bucurat că l-am găsit, pentru că fiind o persoană tânără, își implementează toate ideile pe care noi le avem.”
La prima întâlnire a fost surprinsă de vârsta lui, dar seriozitatea lui Cristi nu a lăsat loc de dubii.
Cristina: „L-am cunoscut numai în momentul în care mi-a livrat produsul. În momentul în care discutam cu el telegonic, avea o poză cu el, dar în varianta old. A venit și mi-a predat produsul și am întrebat unde este the boss. Și a spus „eu sunt".”
Pe lângă mobilierul „inteligent" și produsele pentru copii, Cristi dezvoltă acum și programe pentru mașinile cu comandă numerică.
Cristian: „Acesta este un model 3D și așa arată. Și fiecare componentă noi o luăm și o gravăm pe CNC. Aici se încarcă programul și dăm buton la mașină.”
Ușor, ușor își atrage colaboratori apropiați.
Cu iubita s-a cunoscut în mediul online. Maria lucrează la o companie de marketing.
Maria: „Cu firma lui am libertatea să testez orice. Încercăm să ne completăm cât mai mult.”
Cristian: „Că tot suntem în ipostaza asta, marketing și eu antreprenor și lucrurile astea se leagă, încercăm pe cât de mult posibil să le îmbinăm, să mergem împreună pe același drum, nu doar al relației.”
Și reușesc să se completeze și în afaceri. Cristi acceptă oricând o idee nouă.
Maria: „Să fiu sinceră, le acceptă, nu pot să zic că nu. Trebuie să ai niște argumente foarte pertinente. Trebuie să-I zici clar, așa trebuie făcut, pentru că avantaje sunt.”
Sora Cristinei: „E un om de cuvânt, e un om cu coloana vertebrală. Și chiar dacă pentru el să finalizeze o comandă înseamnă să stea până la 12-1 dimineața, până atunci stă.”
Cristian: „Cum am reușit să trec prin foarte multe lucruri prin care aveam 0 șanse de a reuși e că nu m-am dat bătut și am făcut un mic pas și cred că dacă ar fi un cuvânt care să-mi rezume toate reușitele mele de până acum este consistența. N-am excelat de la bun început la muncă sau la universitate, dar în fiecare zi munceam mai mult decât alții. Făceam încă 3-4 ore de proiectare. Mergeam acasă și învățam alte câteva ore în plus față de ceilalți colegi. Matematic, din punctul meu de vedere, ăla e.”
Crede a găsit cheia succesului personal și încearcă să fie consecvent în planurile sale.
Cristian: „Noi am început compania asta și am început pandemia. În primele cinci luni nu am vândut nimic, dar am muncit câte 14-16 ore pe zi. Când muncești 16 h pe zi, 4-5 luni și nu vezi niciun fel de rezultat din punct de vedere financiar, un pic te afectează, dar trebuie să rămâi pe același mindset. După primele șase luni au apărut vânzări, contracte, lucrări.”
Cristi Roca, la cei 25 de ani ai săi, are obiectivele clar definite. Știe calea pe care o va urma și e determinat să facă sacrificii, indiferent de alegerile pe care le va face.
