GENII RISIPITE - PARTEA III. Românul acceptat la 8 ani în MENSA

Ayan pare resemnat şi nu mai aşteptări nici de la şcoală şi de la cei din jur. Părinţii lui ştiu că există o Lege care prevede clar înfiinţarea, în fiecare judeţ, a unor centre de excelență, în care acest copii superinteligenți să se adune şi să-şi dezvolte pasiunile, ajutaţi de specialişti.

Ba chiar la Minister e cea mai mare problemă, iar Monica Gheorghiu, una dintre persoanele care au lucrat la elaborare acestei Legi, ştie cel mai bine asta. Se luptă de ani de zile cu autorităţile, ca acestea să respecte drepturile acestor copii, iar Liviu Pop ştie exact despre ce e vorba. Echipa „România, te iubesc! i-a solicitat un interviu, pe care a refuzat să-l acorde, prevalându-se de faptul că nu vrea să fie răspunzător pentru ce n-au făcut predecesorii lui. Şi totuşi, e de un an ministru şi n-a mişcat un deget pentru aceşti copii.

Monica Gheorghiu, președintele asociației Gifted Education: „Copilul are dreptul să fie descoperit - pregătire specializată, cu profesor specializat, minim 30 de ore de pregătire. Și are nevoie de această educaţie zilnic.” 

Legea prevede clar metodele prin care copiii să fie descoperiţi, felul în care să fie pregătite cadrele didactice ca să lucreze cu şi ei şi înfiinţarea unui Centru de Educaţie Diferenţiată, în subordinea Ministerului Educaţiei, care ar fi trebuit să organizeze filiale locale în toată ţara, pentru ca părinţii să-şi poate duce copiii acolo.

Echipa „România, te iubesc!” a sunat la Ministerul Educaţiei şi a cerut să discute cu cineva din conducerea Centrului de Educaţie Diferenţiată . Astfel, a aflat că de fapt n-a fost niciodată înfiinţat, deşi legea prevedea ca asta să se întâmple în şase luni de la intrare în vigoare a Legii. De atunci au trecut 10 ani.

Reporter: „De ce încălcaţi drepturile acestor copii? Ei au dreptul la terapie.”

Liviu Pop, ministrul Educației: „Repet, nu e încălcare de lege. E neaplicare de lege, din diverse motive. Mă documentez şi vă spun care sunt toate motivele.”

 Aşa răspuns, aşa reacţie din partea părinţilor. Gabriela Ionescu, mama unei fetiţe cu un IQ de 130, s-a întors cu petiţii la Minister şi Inspectoratul Școlar, după ce în urmă cu patru ani a simţit cum aceleaşi instituţii îi râd în nas. Primul drum l-a făcut Ministerul Educaţiei care, după o lună, i-a răspuns că au fost elaborate metodologii pentru înfiinţarea Centrului de Excelenţă şi a trimis-o la Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti pentru detalii.

Nemulţumită de răspuns, a depus o plângere la Avocatul Poporului, care a cerut o opinie Ministerul Educaţiei - mai exact Centrului Naţional de Evaluare şi Examinare. Acesta a răspuns oficial că n-are atribuţii în acest sens, cerând totuşi explicaţii Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, care însă nu le-a dat. Aşa că, CNEE o trimite din nou pe mama fetei să-şi rezove problema la şcoală unde învaţa copilul, adică exact locul în care ea nu primea ce avea nevoie.

Gabriela Ionescu, mama unei fetițe supradotate: „Ei au dreptul la un învăţământ diferenţiat. Ei spun: 'adresaţi-vă şcolii'. Nu e normal să te adresezi şcolii. Ei trebuie să pornească, Ministerul Educației să dea îndrumări Inspectoratului.”

Toată această pasăre de responsabilități e, de fapt, bătaie de joc şi o lipsă de interes faţă de copiii care ar trebui să fie elita acestei ţări. Cei care, aşezaţi în vârf, să transforme România într-o ţară supradotată. Iar atitudinea guvernanţilor îi determină pe ei şi, mai ales pe părinţi, să-i pregătească să plece în alte ţări, în care creierele lor sunt valorificate, iar ei respectaţi.

Ovidiu Parfene, tatăl lui Ayan (copil supradotat): „Avem un vid de creier şi ce e bun exportăm. Învățătorii, la ora actuală, marea majoritate îşi fac treaba ca să încaseze un salariu.”

Ovidiu ştie că fiul lui va pleca. În ultimii ani, le-a fost mai clar că societatea şi şcoala nu ştiu să se raporteze la aceşti copii în care alte ţări investesc milioane de euro. Străinii ştiu că ei pot da valoare unui stat; noi ştim doar să-i alungăm.

Ovidiu Parfene, tatăl lui Ayan (copil supradotat): „Mie mi-a ridicat problema că vrea să plece din ţară. A studiat singur învățământul finlandez. E tragic.”

Reporter: „Ți-ar plăcea să înveți în sistemul finlandez? De ce?”

Ayan: „Pentru că mi se pare mai liber programul.”

Unul câte unul, aceşti copii brilianţi iau calea străinătăţii. Au plecat deja peste 20.000 de medici, iar dintre studenţii aflaţi la studii în străinătate doar 30% iau în calcul să se întoarcă şi puţini o fac în final. Un studiu al Fondului Monetar Internaţional spune că, începând din 1990, emigrarea a redus cu până la 0,9 puncte procentuale creşterea economică medie anuală în unele ţări din Europa de Sud-Est, inclusiv în România, şi în ţările baltice. Statele afectate au pierdut între 10% şi 20% din forţa de muncă mare, parte dintre cei plecaţi fiind cu studii superioare şi medii. Termină şcoli bune şi se duc.

Liceul Grigore Moisil, unde au fost testați 500 de copii, are zeci de foști elevi care învaţă peste graniţă. Iar colegii lor, cei care au şi făcut testul, cel mai probabil vor face acelaşi lucru. Rezultatul testului a fost unul spectaculos: 16,5% dintre copii ar putea fi încadrați în categoria elevilor cu capacităţi intelectuale foarte înalte, adică supradotaţi.

Părinţii copiilor care au trecut testul au primit acasă un email cu toate informaţiile şi paşii pe care trebuie să-I facă mai departe pentru copiii lor: ce înseamnă un copil supradotat, cum funcţionează creierul lui şi drepturile lor la învăţământ diferenţiat, dar e clar că asta nu se poate face în şcolile româneşti.

Dana Bobocea, directorul Colegiului Grigore Moisil: „Aşadar, numărul copiilor cu potenţial intelectual e uriaş. Noi nu reuşim să-I descoperim, iar atunci când o facem, societatea şi şcoală îi izolează.”

Profesor doctor Florin Colceag: „Studiile arată că jumătate din copiii cu abilităţi înalte nu performează şi devin underground. Se plictisesc, se feresc, fac, dar nu se laudă.”

Tocmai de aceea, e nevoie de centre de pregătire, de locuri în care aceşti copii să se întâlnească, să fie îndrumaţi de specialişti şi terapeuţi.

Monica Gheorghiu are toate planurile unei şcoli care să se adreseze copiilor dăruiţi cu calităţi cognitive înalte, dar n-are finanțare. A bătut la toate uşile, fără succes. Într-un final, a ajuns la Primăria Sectorului 6, în speranţa că va obţine un spaţiu.

Monica Gherghiu îi explică primarului sectorului 6, Gabriel Mutu, că educaţia diferenţiată nu e un lux şi că aceşti copii pot eşua dacă nu sunt ajutaţi.

Monica Gheorghiu: „Aceşti copii au asincronie, pot ajunge la depresii, infractor. Nu se mai refac niciodată. Aceşti copii sunt daţi afară din școli, devin agresivi, îi agresează pe alţii. Există un proiect de campus; noi am făcut un campus. O şcoală cu program normal, pentru copii de la 3 la 13 ani, costă 404.000 de euro pe an, costuri integrale.”

Doar în Sectorul 6 au fost descoperiţi, în ultimii ani, aproape 500 de copii supradotaţi, însă mulţi s-au pierdut, pentru că minţile lor n-au fost antrentate. 

Soţii Angelescu au doi băieţi, pe Marc şi Ian. Cel mare cu un IQ de 156, apropiat de a lui Einstein, cel mic cu mari şanse să fie la fel.

Reporter: „L-ați testat?”

Cerasela Angelescu, mama lui Marc: „Nu, nu am avut curajul. Ei sunt foarte diferiţi, extraordinar de diferiţi.”

Niciunul nu manifestă, însă, semnele pe care le vezi la copiii cu potenţial înalt. Sunt echilibraţi şi sociabili, perfect integraţi în sistemul de învățământ. Pe Marc, părinţii l-au dus la testare, pentru că au văzut că e diferit încă de când era mic. Astfel, mama l-a dus la profesorul Colceag.

Cerasela Angelescu: „Era foarte diferit; nu s-a integrat uşor şi se concentra greu pe activităţi statice. Simţea nevoia să facă multe activităţi în acelaşi timp. A început să facă limbă străină, engleză la British, granceza la şcoală, greacă cu mine şi italiana cu soţul şi mi-a zis: 'mai vreau să învăţ o limbă străină'. Avea şase ani. Am zis că e prea mult. A vrut chineză şi ne-am dus în Franţa. Era în clasa pregătitoare şi, din banii de puşculiţă, a vurt culegeri de matematică. Mi s-a părut nostim.”

La opt ani, l-a dus la Londra, unde a fost testat şi acceptat în MENSA, organizaţia care reuneşte cei mai inteligenţi oameni din lume.

Marc Angelescu: „Eram singurul copil de acolo. Mai era cineva de vârsta mea şi restul aveau toţi 60 de ani.”

Mama: „La început, m-am speriat. Citeam că sunt ciudați, nefericiţi, că nu se adaptează. Ca şi părinte, m-a speriat îngrozitor şi acum, după doi ani, spun că e un copil senzaţional.”

E adevărat, Marc e senzaţional; asta pentru că şi părinţii au înţeles că mintea lui e un dar care trebuie potențat. Au citit tot ce se putea pe această temă şi a decis să prevină, decât să trateze. Primul pas a fost să-l expună pe Marc tuturor experienţelor care îi făceau plăcere: l-au scos de mic în natură şi l-au învăţat să descopere lumea. La opt ani, călătorea deja singur în tabere în străinătate şi l-au înscris la sporturi spre care era înclinat şi peste tot a făcut performanţă.

Antrenorul de tenis îi predă orele gratis, tocmai pentru că e sigur că va fi un mare campion. Iar profesorul de polo e sigur că acesta e sportul în care excelează. A învăţat să cânte la chitară în câteva săptămâni şi, la primul concurs, a fost premiat.

În cazuri foarte rare copiii supradotaţi au vocații aparţinând de ambele emisfere cerebrale, iar Marc e unul dintre ei: briliant la matematică, talentat la scris.

Preocupat de lectură, alege să trăiască uneori experienţe despre care află din cărţi. Deşi ziua lui e iunie, părinţii îi cer să-şi aleagă cadoul în ianuarie, ca să găsească bilete ieftine pentru călătoriile pe care Marc şi le doreşte: la patru ani, a cerut să înoate cu delfinii, de exemplu, iar anul acesta a vrut să vadă China.

I-au arătat lumea şi l-au învăţat să se raporteze corect la ea. Deşi n-avea probleme emoţionale, pentru că testele arătaseră deja că are inteligenţă emoţională crescută, părinţii au cerut şi sfaturile unui profesor, pentru ca fiul lor să fie pregătit pentru viaţă. Florin Alexandru a scris, alături de Florin Colceag, cartea „Copilul tău este un geniu” şi spune că, în străinătate, Marc ar fi caz de studiu, tocmai pentru că este dezvoltat atât de armonios.

Florin Alexandru le-a cerut părinţilor să-i permită se întâlnească cu Marc o dată pe săptămână, ca bază de documentare pentru viitoarea lui carte despre mediul în care ne creştem copiii pentru a-şi atinge potenţialul. La ultima vizită, Marc i-a povestit un incident la care a asistat la şcoală

Teama de a nu fi îndeajuns de buni e cea care, de multe ori, ne dictează viaţa, dar Marc a învăţat încă de mic că pentru el nu există decât o singură competiţie.

Florin Alexandru, autorul cărții 'Copilul tău este un geniu”: „M-a impresionat cum s-a raportat la propriile emoţii şi cum a înţeles că singura competiţie e cu el însuşi.'

Alături de fiul său, Florin Alexandru a inventat un joc, 'Alfabetul inteligenţei emoţionale', care să-i ajute pe copii să-şi înţeleagă emoţiile şi să înveţe să se raporteze la ele.

Florin Alexandru, autorul cărții 'Copilul tău este un geniu': „Emoţional, ei nu sunt înțeleși. Iese din tiparul social şi, în momentul în care nu e acceptat de grup, copilul reacţionează potrivnic: 'de ce nu e la fel ca mine?'. Jocul aduce față în față părinţii şi copiii, care trebuie să mimeze diverse emoţii.

Florin Alexandru: 'În primul rând, e bine să percepem emoţiile, să le înţelegem, să le poziţionăm, să le utilizăm şi să le gestionăm. Și nu doar pe ale noastre, ci şi pe ale celorlalţi.' 

Părinţii cred că şi acest joc l-a ajutat să fie echilibrat. Învaţă la şcoală nr 17 din Bucureşti şi a avut şansa să intaneasca un învăţător care să-i înţeleagă nevoia de mai mult. Marc e exemplul perfect că un copil creşte armonios, dacă primeşte stimulii corecţi la şcoală şi acasă.

Din păcate, cel mai probabil România nu va face parte din viitorul lor. Vor şti prea multe pentru puţinul pe care îl oferă ţara noastră. Copii superinteligenți, care ar trebui să ajute România să crească, pleacă, pentru că nimic nu-i ţine aici.