Situație halucinantă în dezastrul de la Moldomin: Ministerul Economiei refuză să preia instalația de ecologizare, la cheie

Dată publicare: 30-05-2021 18:41
Dată actualizare: 30-05-2021 19:08


Astăzi, preţul cuprului este la un maxim istoric. Și tot crește. Dacă atunci când Moldominul a intrat în insolvență tona de concentrat de cupru, utilizat în multe industrii, era de 600 de dolari, astăzi a sărit de 10.000 de dolari.

Este extrem de atractiv zăcământul de la Moldova Nouă, evaluările vorbesc de peste 2 miliarde de euro, dar noi nu suntem în stare acolo să ţinem problemele de mediu sub control, cu atât mai puţin să facem planuri de investiţii pentru viitor. Despre iresponsabilitatea angajaţilor din Ministerul Economiei, în minutele următoare, la „România, te iubesc!”.

Abia în 2018 au început lucrările pentru că cei aflaţi atunci în guvern nu s-au grăbit să facă licitaţia.

Cătălin Vrânceanu - administrator EXPLO MINING:

„Soluţia n-a fost găsită de mine. A fost găsită de un proiectant, eu pur şi simplu am pus în aplicare un proiect. S-au alocat 1,7 milioane de euro din fondul de rezervă al statului, iar o companie din Timişoara a executat lucrările. Ministerul Economiei a scos acum doi ani la licitaţie realizarea unei instalaţii de umectare pe cele 120 de hectare plus montarea unui ponton plutitor pe Dunăre, cu două pompe imense pentru a aduce apa, pentru a menţine praful sub control de aicea. Aproximativ 48 de km de conductă, de la Dunăre venim pe o conductă de 600”.

Şi deşi se părea că s-a rezolvat problema poluării, povestea a continuat.

Cătălin Vrânceanu - administrator EXPLO MINING:

- Am terminat în luna martie lucrarea şi din luna martie am tot cerut să ni se facă recepţia lucrării, ni s-a făcut recepţia în septembrie. Din martie 2019, până în septembrie - n-a venit nimeni! N-a venit nimeni aicea.
- Dar când aţi câştigat licitaţia, vi s-a dat un amplasament
- Știam ce aveam de făcut, da, da. Dar decizia se ia la nivelul ministerial. Dar nu-i interesa. Efectiv nu-i interesa, că nu erau banii lor.”

Şi pentru a arăta Comisiei Europene că situaţia este sub control, dar nimeni nu voia să preia instalaţia, de la ministerul Economiei i s-a cerut constructorului să rămână o perioadă să administreze şi să ude halda de steril.

Cătălin Vrânceanu - administrator EXPLO MINING:

„Dar în luna aprilie a început să bată vântul ca şi acuma, a venit Garda de Mediu, că daţi drumul la instalaţie. Ce să dăm drumul, eu mi-s constructor, n-avem nicio treabă. Ne-au trimis cei de la minister mail prin care ne-au rugat să dăm drumul, am dat drumul, de atunci n-a mai fost niciun incident de poluare. Că vom face, că ne vom plăti, noi aicea stând 12 oameni, 24 de ore din 24. Ca în luna septembrie sau octombrie să ni se spună că mai bine îi dăm în judecată ca să ni se plătească. Ceea ace am şi făcut. Din decembrie ni s-a expirat contractul. Avem 20 de adrese. Veniţi, dom'le, preluaţi instalaţia, nu ne trebuie bani, bate vântul, nu vă pare rău de 1,7 milioane de euro? Niciun răspuns. Am făcut la prefect, toată lumea ştie, am făcut adrese către Bucureşti, dar nu ne băga nimeni în seamă.”

Deşi n-are niciun contract şi nici n-are de gând să mai administreze instalaţia, omul de afaceri e disperat că nu are cu cine comunica la nivel central.

Cătălin Vrânceanu - administrator EXPLO MINING:

„Astea trebe întreţinute tot timpul, că se demufează de la vânt. Dar nu interesează pe nimeni, băi, dar să nu te intereseze de 1 milion 700 de mii de euro, pe mine asta mă enervează.
Aveam 12 oameni aicea, plătesc doar 4 oameni ca să păzească, dar ce păzesc acum, ce-i mai important îs motoarele, dar am trimis la barjă să vadă că e cineva aici să nu se înceapă să fure. 
N-am plecat de aicea pentru că pur şi simplu îmi pare rău să se fure 1,7 milioane de euro. Pur şi simplu. Şi nu-i vorba că se fură, dar începe acum să bată vântul, ce faci în momentul ăla că nu mai ai cu ce să porneşti. Degeaba vrei tu atunci să aduci oameni, că nu mai ai ce să pornești.”

Prefectura a intervenit, dar degeaba

 

Prefectul judeţului dă din umeri. De la Bucureşti, nici el n-a primit niciun răspuns.

Cristian Gâfu - prefectul judeţului Caraş-Severin:

- Garda de Mediu, Comisariatul de Mediu au fost instituţiile sesizate atât de noi cât şi de societatea comercială care realizează activitatea. S-au deplasat de mai multe ori, au şi reprezentant acolo şi cunosc situaţia la faţa locului, au sesizat ierarhic şi ele. Din păcate, instituţiile din Caraș-Severin nu pot rezolva această problemă
- Din martie aţi trimis..
- Am trimis un material pe care vi-l pun la dispoziţie, la Ministerul Economiei...
- Răspunsul primit a fost?
- Am trimis un material la Ministerul Economiei, dorind să fim de bună credinţă, am relatat tot istoricul şi am arătat situaţia actuală şi cum se pot opri noi procese şi cum populaţia nu mai trebuie să sufere. Nu am primit răspuns- Suntem în mai, când vorbim noi astăzi, nu am primit răspuns. E decizia în pixul ministrului Economiei”

Şi solicitarea noastră de a avea un interviu cu ministrul Claudiu Năsui pe acest subiect a rămas fără rezultat. Guvernanţii s-au învăţat în pandemie să comunice mai mult în social media pentru like-uri, dar greu răspund problemelor din teren.

Cătălin Vrânceanu - administrator EXPLO MINING:

„Asta-i viaţa reală, nu-i viaţa de pe Facebook. Pe Facebook arată totul frumos, asta-i viaţa reală. Pe Insta şi pe Facebook totul e roz. Dâra asta nu se vede pe Facebook.”

Agenţia Naţională de Mediu are o staţie de monitorizare a particolelor de praf de la Moldova Nouă.

Florin Gârbacea - preşedinte ANPM:

„Anul acesta au fost 10 incidente până acum, au fost 10 zile până în martie în care s-au depăşit concentraţiile limită - e mult, e puțin- comparative cu anul 2020 sunt destul de mult, dacă au fost 12 în 2020. Dacă se menţine acest trend, mă rog, depinde şi de condițiile de umiditate, dar este destul de mare densitatea”

Şi comisarul general al Gărzii de Mediu este în alertă. Ştie că de-a lungul timpului, la malul Dunării a fost o bombă ecologică.

Octavian Berceanu - comisar general Garda Naţională de Mediu:

„Din păcate, din sesizări şi petiţii ne arată ca mediul este afectat şi asta am constatat şi noi. Comisarii s-au dus şi au dat 22 de sancţiuni, aproape jumătate de milion de lei valoarea penalităţilor, a sancţiunilor, dar amenzile nu ţin praful jos. Nu am primit plângeri pentru că a funcţionat instalaţia şi ne dorim să funcţioneze şi de acum încolo. Să nu avem un infringement pe calitatea aerului, infringement care poate echivala în 10 zile chiar cu valoarea instalaţiei respective, sunt sume foarte mari”.

Cătălin Vrânceanu - administrator EXPLO MINING:

„Astea-s materialele rămase în urma construcţiei instalaţiei. Sunt câţiva kilometri buni rămaşi. Astea sunt plătite - sunt plătite de Ministerul Economiei. Dar uitaţi-vă cum arată toate clădirile astea. Şi ce înseamnă să plecăm de aicea doar pentru 24 de ore. Ce-ar mai rămâne din conductele astea de aici. Aici avem un transformator, tot nou, plătit de ministerul Economiei. 1.000 de metri de cablu de cupru şi acolo mai e un transformator, dacă vreţi ne uităm cum arată transformatorul lui Moldomin. Furat. Operaţiune de 48 de h. N-a mai rămas nimic din el. Barja, pontonul plutitor de fapt, care-i doar fier şi cupru.
Și toate până la ora aceasta sunt 100% funcţionale. Toate plătite, şi nu vrea nimeni ca să vină să le preia. Aştept să mă acuze că am umectat ilegal şi că le-am ocupat o proprietate pe care nu vrea să vină nimeni. De altfel, şi pe asta n-a preluat-o nimeni şi vedeţi cum arată, vedeţi?!”

Exploatarea de cupru a ajuns la o firmă turcească, dar contractul nu a fost semnat

 

Aici, la Moldova Nouă, în urma societăţii Moldomin au rămas aceste ruine, este fosta uzină de preparaţie. Aici era prelucrat cuprul, iar sterilul era evacuat pe malul Dunării acolo unde avem poluarea mare. Dar în urma acestei societăţi a rămas şi un mare zăcământ de cupru, unul dintre cele mai mari din Europa, al doilea din România, evaluat undeva la 2 miliarde de euro.

În 2011 s-a încercat vânzarea Moldomin către o companie obscură elveţiană, Maneco AG, dar aceasta s-a dovedit a fi un paravan pentru nişte afacerişti sârbi cu interese ruseşti.

S-a lăsat atunci cu dosare penale şi condamnări, iar societatea a plutit în continuare în datorii.
De-a lungul timpului, nu mai puţin de 19 investitori şi-au exprimat interesul să cumpere drepturile de exploatare acolo, dar niciun demers nu a fost concretizat. La 1 martie 2021, lichidatorul judiciar care administrează Moldomin a scos din nou la licitaţie zăcământul de cupru de la Moldova Nouă.

A fost cumpărată licenţa de o companie turcească care are planuri de investiţii aici la Moldomin.
Un concern turcesc, Eti Bakir, controlat de familia Cengiz, apropiaţi de-ai preşedintelui Erdogan, a semnat un antecontract de cumpărare, pentru 6 milioane de euro plus TVA.

În banii aceştia urmează să primească peste 520 de hectare de teren - suprafaţa carierei abandonate, ruinele fostei uzine de preparare, portul industrial şi secţia de desecare, dar şi iazul cu halda de steril şi obligaţiile de mediu, care se pot ridica la multe zeci de milioane de euro.

Răzvan Zavaleanu, reprezentantul companiei judiciare, nu vrea să comenteze tranzacţia până la finalizarea documentelor.
Tranzacţia este blocată tot la Ministerul Economiei care trebuie să-şi dea acordul pentru transferul licenţei de exploatare, dar care e şi proprietarul instalaţiei de umectare. După lungi insistenţe, purtătorul de cuvânt al ministerului Economiei acceptă să ne vorbească, fără a ne lămuri foarte bine.


Reacția halucinantă a reprezentantului Ministerului Economiei


Ionuț Tudorică - purtător de cuvânt Ministerul Economiei:

„Ea, teoretic este a noastră, este a ministerului, nu? Noi, de asta spuneam că pe 10 mai anul ăsta a venit o adresă de la firma Eti Bakir, firma turcească care a preluat mina şi în contractul, ăla ei au devenit proprietari, au obligaţii de mediu, ei ar trebui să cumpere instalaţia asta, şi acum este un proces din ăsta administrativ în cadrul ministerului ca să vedem cum se poate vinde, pentru că statul român ştie să vândă nişte acţiuni, dar dacă îl pui să vândă active, s-ar putea să ai probleme, pentru că nu există proceduri, pentru că unii nu vor să-și asume acolo. Firma turcească are doar un ante-contract de vânzare-cumpărare şi nu are o licenţă - Îi trebuie acea licenţă, ca lucrurile să meargă”

Atunci când este pus să răspundă constructorului care păzeşte instalaţia de la Moldova Nouă, purtătorul de cuvânt al ministrului Năsui are răspunsuri siderante.

Ionuț Tudorică - purtător de cuvânt Ministerul Economiei și Cătălin Vrânceanu:

- Instalaţia va fi vândută operatorului minei care a cumpărat şi terenul de sub ea, (...) Îndreptaţi-vă împotriva ministerului să vă luați banii pe ea, foarte simplu.
- Nu era normal să se scoată la licitatie?
- Normal era să avem un buget la 1 ianuarie, l-am avut în martie, normal era să avem un minister în decembrie, am avut un minister în aprilie, la asta vă gândiţi? Nu. Infringementul se poate redeschide oricând
- Când?
- La prima poluare, eu de azi noapte cu 4 oameni acolo, umectez acolo, de nebun – Vă rog frumos să-mi trimiteţi mie personal o adresă, să nu se piardă printr-un minister pe care abia începem să-l cunoaştem…

Între timp, vântul se înteţeşte la Moldova Nouă, şi Garda de Mediu se sesizează.

La rugăminţile autorităţilor locale, instalaţia de umectare este repornită de către cel care a construit-o. Fără acte, fără nicio responsabilitate din partea Ministerului Economiei.

Ionuț Tudorică - purtător de cuvânt ministerul Economiei:

„Este foarte bine că faceţi aceste emisiuni ca să arătaţi oamenilor unde sunt probleme ca să se urnească şi autorităţile. Se mişcă mult mai repede şi chiar vă mulţumesc că aţi făcut emisiunea asta ca lucrurile să se mişte mult mai repede. Să le arătaţi oamenilor unde sunt problemele. În speranţa că o să facem naibii ceva acolo şi n-o să sufere toată lumea din cauza unei chestii comuniste - Cineva nu semnează acolo, ok, pune-l pe ăla pe post…”

Pasivitatea decidenţilor politici, lipsa unei strategii coerente şi eficiente duce la situaţia de la Moldova Nouă : o pată de praf care îngroaşă obrazul României. Zeci de hectare aşteaptă să fie ecologizate, dar nu se ştie când şi mai ales de către cine. O poveste tipic românească cu final incert.