Cum s-au trezit doi albanezi patroni de firme în Călărași. Schema infracțională care a îmbogățit capii județului


Ultimul update: Duminica 08 Martie 2020 19:02
Data publicarii: Vineri 06 Martie 2020 16:25
Categorie: Romania, te iubesc!

JUDEȚE LA STĂPÂN: CĂLĂRAȘI III. Oltenița e al doilea oraș port la Dunăre și, în ciuda potențialului turistic uriaș, azi e doar un oraș dormitor pentru zecile de mii de oameni care fac naveta la București.

În urmă cu 10 ani aici a ajuns un grup de investitori indieni din familia celor care au preluat recent combinatul Sidex Galați. Au promis investiții de 100 de milioane de euro, iar primăria a participat punând la dispoziție o suprafață mare de teren la un preț bun.

Au existat și clauze care ar fi putut apăra orașul de eșecul investiei, însă au fost ridicate chiar de cei ce trebuia să apere interesele urbei.

Primarul Petre Dobre conduce comuna Nana de 12 ani. A devenit celebru după ce fiica fostului președinte Băsescu a cumpărat teren în zonă. Azi ecourile s-au stins, iar fiica președintelui cultivă cereale printr-o asociație.

Petre Dobre, primarul comunei Nana:

“-Câți bani europeni ați atras?

-Fonduri europene nu am avut, n-am avut cu cinesă fac proiecte.

-Restul primarilor cu cine fac?

-Arătați-mi și mie cinci primari care au făcut cu bani din afară…”

Are dreptate primarul. Călărașiul e printre ultimele locuri la fondurile europene atrase în ultimii șase ani. Una dintre clădirile emblemă ale orașului, Prefectura, e azi la un pas de prăbușire, deși există finanțări pentru reabilitarea monumentelor istorice. 2 milioane de euro s-au băgat în această clădire în ultimii ani și tot distrusă e.

Marian Stoica, prefect:

“-Care ar fi strategia Prefecturii?

-Mă scuzați…

-Care sunt proiectele?

-Călărașiul e un oraș cu potențial turistic. Pot începe cu fluviul Dunărea și unde putem și avem câteva oprotunități.

-Ce pot să filmez, concret, în zonă?

-Acum? E aproape limitată…

-Aproape limitată, ce înseamnă?

-Sunt foarte puține obiective în municipiul Călărași…”

Orașul pare mort. Tinerii au plecat, iar puținii investitori nu reușesc să acopere nevoia de locuri de muncă. Dunărea n-a fost deloc exploatată de cei ce-au condus orașul. Nu există port amenajat, dar sunt proiecte. Pe hârtie.

Daniel Drăgulin, primar:

“-Noi încercăm să-l facem atractiv pentru cei care vor să rămână în Călărași.

-Păi n-ați prea reușit.

-Nu se poate peste noapte.

-Sunt opt ani, nu e peste noapte.

-V-am zis care sunt problemele. În primii ani, am accesat ce am putut, lucrăm, dacă nu făceam acest împrumut nici pe astea nu le aveam.

-Ce aveți a va reproșa?

-Că am prea multă încredere în unii oameni.”

E momentul să aflăm ce a făcut șeful județului pentru dezvoltarea turismului în zonă.

Vasile Iliuță, președinte CJ Călărași:

“-Dvs. ce ați făcut în ăștia patru ani să atrageți turiști?

-Am încercat să facem faleza, încercăm să construim o zonă, să putem să concesonam pentru hoteluri.”

Există un singur proiect făcut cu fonduri europene în valoare de 270 de mii de euro care ar fi trebuit să invite turiștii la pescuit și descoperirea speciilor de păsări din zonă.

De pe un site ar fi trebuit să aflăm informații despre cazare și traseu de pescuit. Tot aici am fi aflat că putem închiria un ponton cu camere pe care să-l ducem pe Dunăre în vacanță. O șalupă cumpărată tot în proiect poate fi folosită gratis de călărășeni. Doar că nimeni nu știe asta.

“-Câți turișți s-au cazat?

-Nu s-au cazat turișți, nu s-a știut posibilitatea de acces, tarifele pentru închiriere - trebuia să fie închiriat în baza unor tarife. Ai plajă, poți să faci baie, ai acces și cu mașina și cu barca cum ați văzut, ai toate indicativele.

-Și cât ar costa?

-Dacă apelează la mine, de la 150 de lei pe zi. Dacă vrea să stea mai mult, sunt pachete total personalizate.”

Singurul proiect turistic e azi abandonat și nimeni nu știe că la Călărași te poți plimba pe Dunăre sau că-ți poți face vacanța pe ponton, lângă insula Păcuiul lui Soare.

Există în finanțare un proiect pentru un port turistic, dar zona unde ar trebui amenajat e acoperită de construcții ilegale. Așadar mai așteptăm până vom vedea turișți în Călărași.

Vasile Iliuță e unul dintre cei mai mari fermieri din județ. În zonă se vorbește că în mandatul de președinte a asfaltat străzile care duc spre afacerile sale.

Vasile Iliuță:
“-Se spune că ați asflatat drumurile care duc la afacerile dvs.

-Eu am asfaltat drumuri din județ cerute de primari și le-am luat ca priorități.”

L-am întrebat și câți investitori a reușit să convingă să vină la Călărași.

Vasile Iliuță:

“-Câți ați adus dvs. în patru ani?

-În patru ani pot decât să gesionez ce am găsit…

-Deci n-ați adus investitori.

-De unde să-i aduc?”

Într-un final, deranjat de întrebările noastre Iliuță atacă: “Ați venit să-i faceți campanie lui Filipescu?”

Cu temele stabilite am fost și la Răducu Filipescu, cel ce a condus județul 12 ani. Se laudă cu o sală de sport, o Casă de Cultură și ceva asfaltări. A luat și ceva fonduri pentru un bac ce urma să facă legătura cu Bulgaria, dar proiectul a căzut pentru că vecinii n-au fost serioși, așa că a fost concesionat unei firme private.

Răducu Filipescu:

"-Cum se face că aveți două ieșiri la Dunăre și niciun port și nici turiști?

-Avem proiecte…

-De ce, după 30 de ani, încă mai vorbim de proiecte și nu de lucruri palpabile?

-Păi să știți că și eu m-am plictisit să vorbim despre apă, pentru că lucrurile merg foarte greu pentru că legislația e stufoasă. Cu toate că noi suntem la putere de 20 de ani, există și nepricepre, există și rea-voință și o legislație mult prea stufoasă.”

Actualul președinte al Consiliului Județean are o explicație pentru starea județului.

Vasile Iliuță, președinte CJ:

“-Arată rău județul.

-Sunt de acord cu dvs., m-am ocupat și de lupte politice…”

Dușmanii politici despre care vorbește Iliuță sunt primarul Vasile Drăgulin și senatorul Răducu Filipescu, care a fost timp de 12 ani șeful județului. El a crescut numărul de primari de la unu la 37. Azi, toți îi sunt loiali. Primarul de la Oltenița explică.

Petre Țone, primar Oltenița: “A știut să conducă, a folosit și biciul, și zăhărelul.”

Răducu Filipescu: “Eu n-am fost stăpânul județului, eu am fost prietenul lor.”

Presa națională a scris de multe ori despre bogăția lui Filipescu, pe care nu o regăsim în declarația de avere.

Răducu Filipescu:

“-De ce spune lumea sunteți baron de Călărași?

-Pentru că am fost preseditele CJ.

-Și toți sunt baroni?

-Absolut toți! Baroni au fost numiți toți că aveau această putere…”

Vasile Iliuță acuză fostul coleg de partid din care a fost exclus de curând că a oferit contracte cu dedicație unor firme de casă.

Senatorul Iulian Dumitrescu a făcut afaceri în Călărași din 2007 până în 2009, alături de asociatul său, semnând contracte în valoare de aproximativ 5 milioane de euro.

În 2008, Dumitrescu își cesionează acțiunile asociatului său, dar continua să semneze contracte cu Consiliul Județean în calitate de director, inclusiv în 2009. Din 2010 nu mai semnează contracte, iar explicația vine puțin mai târziu, pentru că se hotărăște să intre în politică.

În 2012 apare pe afișe electorale și cere să fie votat senator de Călărași. Susținătorul candidaturii era chiar semnatarul contractelor de asfaltări, Răducu Filipescu, președintele Consiliului Județean.

După retragerea lui, în afaceri a intrat tatăl său, alături de fostul asociat și încheie contracte la Călărași. Acuzat că ar fi în spatele unui grup de interese, am fost să-i cerem senatorului un punct de vedere.

Semnăturile lui apar pe contracte inclusiv în 2009. Ca o coincidență, după ce Dumitrescu ajunge senator, fostul asociat câștigă lucrare după lucrare în Călărași. În programul PNDL, județului Călărași i-au fost alocate aproximativ 90 de milioane de euro: Peste 50 de milioane au ajuns la firmele deținute de fostul său asociat.

Doi angajați ai Consiliului Județean explică mecanismul prin care erau câștigate aceste licitații. Primăriile alegeau prin achiziție directă de cele mai multe ori aceeași firmă de proiectare, care făcea studiul de fezabilitate și proiectul tehnic, unde erau trecute cantități mici pentru materialele ce aduc profit firmelor de construcții.

Eduard Grama, director de dezvoltare CJ Călărași: “Cantitățile mici erau trecute ca să nu fie interesante pentru ceilalți ofertanți. După închiderea licitației stabileau un câștigător, intra în relație cu dirigintele, care spune nu se poate executa cu aceste cantități. Și înaintau documente către beneficiar. Prin documente făceau notele de renunțare aferente unor cantități supraevaluate - nu mai avem nevoie de trei produse - și mișcau banii de pe o linie pe alta. Dacă un preț real la asfalt era 50 lei pe tonă în oferă inițială, din acele note de renunțare pe cantitățile acelea banii respectivi îi mutau pe 500 lei pe tonă.”

Cei doi, care susțin că au trimis documentele la DNA, nu pun în discuție legalitatea câștigării contractelor, ci felul în care ele au fost aribuite.

Toate aceste firme au trecut prin schimbări repetate de acționari ca, într-un final, să aparțină unor cetățeni albanezi. Inclusiv firma de proiectare din povestea câștigării licitațiilor e azi cu proprietar albanez. Am vrut să înțelegem de ce acești străini ar fi interesați să preia firme românești și i-am căutat în micul oraș din nordul țării.

Cel care figurează că ar deține Bucegi Management se arată speriat de situație și refuză să ne dea interviu. Își recunoaște datele de identificare și ziua nașterii, dar spune că nu știe cum de-au ajuns în România.

Cetățean albanez:

“-Fratele meu...Eu am o firma în Italia, că-l are fratele meu, acum șase sau șapte ani. Face montare, dezmontare la Arena Vo... (nu se înțelege). A fost muncitor… Dar nu are legătură cu firma din România, în orice caz. Altă firma (activitate) nu are familia mea, fratele meu!

-Tu nu ai fost niciodată în România?

-Nu!

-România, niciodată nu ai fost aici?

-Nici de gând!”

Al doilea patron albanez locuiește în același oraș sărac. La el ar fi ajuns forma Carson, fosta EURO DG TRANSPORT.

Armando nu știe că e patron, dar își amintește că în urmă cu câțiva ani a fost într-o vacanță plătită de un prieten în România. Pașaportul ar fi rămas la recepția hotelului, iar el susține că a semnat doar facturi pentru mâncare și băutură. Acum își pune întrebarea ce a semnat de fapt.

Armando:

“-Deci, voi ați fost în România în 2012?

-Nu știu ce an exact, dar mai mult sau mai puțin, așa. Pașaportul nu-mi amintesc fix ... nu-l știu ... L-au ținut (hotelul) pentru că le era frică să nu se fure nimic, crezând că suntem albanezi și cu acea ocazie i-a fost teamă de a nu-l fura, să nu luăm ceva de la hotel, deoarece era și de lux. Deci hotelul a fost foarte bun... Cam atât.

-Deci, nici firmă...nimic?

-Ce firmă zici omule? Unde există firma asta? Dacă aș avea semnătura și același venituri, nu-aș sta de vorba cu tine aici! Poate că ei și-ar fi făcut situația altfel, - poate au furat pașaportul ca și cum se mai face pe aici, cum se duce și primește pașaportul altcuiva, în țara asta a mea. Și când „a venit vorba" de mâncare (la hotel) probabil că m-am înscris la altceva... Dacă nu știu să citesc (în română)... Cum zici tu? Noi, aici în Albania știm că se întâmplă astfel de lucruri și nu înțelegem ce se va întâmpla, - ci în străinătate cum o fi (în România). În Albania auzim aceste cazuri în fiecare zi, unul semnează și altul ia veniturile, de exemplu...”

Am încercat să obținem un punct de vedere de la fostul asociat, dar actuala firma nu are site și niciun număr de contact. La adresa oficială de la Registrul Comerțului am găsit doar o casă în construcție.

Specialiștii în infracționalitate economică nu sunt străini de aceste lucruri, pentru că le-a atras atenția numărul mare de albanezi concentrați în zona de construcții și susțin că au în lucru o cercetare în acest sens de anul trecut, când au început să verifice aceste firme.

Comisar Claudiu Enache, IGP: “Odată cu cesiunea se realizează un transfer scriptic, astfel că dacă vine un control, sunt trimiși la administratorii de drept și e dificil, ca organ de control, să găsească persoane care locuiesc în alt stat. De răspunderea penală, atât cât au avut calitatea de administratori nu scapă, dar e foarte dificil de reconstituit activitatea și documentația contabilă.”

Dincolo de acuzații, lupte politice, interese de grup, un lucru este cert: după sutele de milioane de euro investite în județ, Călărașiul are în continuare 200 de kilometri de drumuri piatră și alți 197 km de pământ. Doar cinci comune au gaz, iar investiții nu prea există. Oamenii trăiesc la limita sărăciei într-un județ cu o bogăție uriașă. Acesta e județul Călărași: sărăcit de politicieni, de incompetența, de neștiință, de neputință. Și, probabil va mai curge multă apă pe Dunăre până când se va trezi din amorțeala ultimilor 30 de ani și va începe să strălucească.